ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4200/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei și soluția instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 250 din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată contestația

formulată de reclamanta SC C.M.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală

a Finanțelor Publice Prahova, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Prahova.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut:

Între

reclamanta

SC

C.M.P. SRL

în calitate de cumpărător și societatea

comercială T.P. SRL București s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din

25 ianuarie 2008, modificat prin actul adițional la contract, prin care

reclamanta a cumpărat

497

.

307 kg de motorină euro Diesel, motorină care a fost

livrată ulterior beneficiarului SC S.P. SRL Boldești-Scăieni.

În luna septembrie

2009 organele fiscale au efectuat o verificare privind accizele datorate bugetului

de stat de reclamantă, analizând perioada martie 2004-februarie 2009, control finalizat

cu raportul de inspecție fiscală parțială din 18 septembrie 2009, prin care au stabilit

că reclamanta datorează bugetului de stat accize în valoare de 542.492 RON, aferente

cantității de motorină achiziționate și majorări de întârziere în valoare de 258.574

RON, întrucât reclamanta nu poate face dovada provenienței produsului petrolier

dintr-un antrepozit fiscal de producție și, implicit, nici dovada plății accizei

aferente.

Astfel, în

cuprinsul raportului s-a reținut că motorina a fost cumpărată în perioada martie

2008- noiembrie 2008, cu 16 facturi fiscale, fiind prezentate 15 declarații de conformitate

emise de producătorul SC P. SA - Sucursala Petrobrazi pentru beneficiarul SC

V.I. SRL București și o declarație de conformitate și un raport de încercări emise

de producătorul SC P.L. SA.

În urma verificării

realității tranzacțiilor comerciale desfășurate de societățile implicate, organele

fiscale au constatat că SC T.P. SRL și SC V.I. SRL nu funcționează la sediul social

declarat, iar reprezentanții legali nu au putut fi contactați.

Totodată,

furnizorul nu a depus bilanțurile anuale pe anii 2005-2007, iar beneficiarul pe

anii 2004-2007.

Prin decizia

nr. 01 din 12 ianuarie 2010 pârâta -

Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova-Biroul de soluționare a contestațiilor, a

respins contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând că, potrivit

dispozițiilor art. 168 alin. (2) și art. 178 alin. (4) C. fisc. este interzisă deținerea

unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acest produs

nu a fost plătită; în caz contrar persoana care deține acest produs este obligată

la plata accizelor aferente produselor accizabile.

Reclamanta s-a aprovizionat

cu produsul petrolier fără a deține autorizație de antrepozit fiscal, conform

art. 179 alin. (1) și art. 180 alin. (1) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. sau

autorizație de utilizator final, conform pct. 5

1.3

alin. (1) și (2) din

Normele metodologice de aplicare a C. fisc..

Potrivit dispozițiilor

art. 178 alin. (4) C. fisc., deoarece reclamanta a deținut produse accizabile în

afara antrepozitului fiscal, produse pentru care nu se poate face dovada plății

accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele.

Susținerea reclamantei

în sensul că nu poate fi obligată la plata accizelor, deoarece potrivit art. 2 din

actul adițional la contractul încheiat cu SC T.A.P. SRL din 2008 părțile au convenit

ca obligația de justificare a accizei aferente mărfii facturate să revină în totalitate

vânzătorului, iar cumpărătorul să nu poată fi tras la răspundere pentru imposibilitatea

justificării plății accizei, va fi înlăturată de Curte, deoarece libertatea contractuală

a părților este limitată de dispozițiile legale de ordine publică, imperative, normele

legale imperative neputând fi încălcate sau înlăturate prin voința părților contractante,

cum este situația în cauză.

Recursul

Împotriva sentinței civile

a formulat recurs reclamanta SC C.M.P. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

în esență pentru următoarele motive:

- Consideră recurenta

că nu datorează accize întrucât în documentația prezentată de organele fiscale,

SC T.P. SRL București a fost recunoscută ca având antrepozit fiscal, fiind societatea

care a achiziționat produsele petroliere de la SNP P. SA-Rafinăria Brazi și L.

SA Teleajen prin intermediul SC V.I. SRL București.

- Instanța de fond a ignorat

faptul că în contractul pe care recurenta SC C.M.P. SRL Ploiești l-a încheiat cu

SC T.A.P. SRL București s-a stipulat expres că furnizorul produselor petroliere

este răspunzător de plata accizelor iar recurenta în calitate de cumpărător nu va

putea fi trasă la răspundere pentru imposibilitatea justificării plății accizei

(art. 2 din Actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008).

- De asemenea, sentința

de fond este criticabilă și prin prisma faptului că a considerat nerelevant faptul

că reclamanta-recurentă SC C.M.P. SRL Ploiești a fost sancționată contravențional

la data de 16 februarie 2009, constatându-se că nu au fost prezentate rapoartele

de încercări care trebuiau să însoțească cele 16 facturi de livrare motorină.

În drept , cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..

Întâmpinarea

Pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând că societatea recurentă nu este autorizată ca antrepozit fiscal

de producție și nici ca utilizator final iar începând cu 1 martie 2009 și-a suspendat

temporar activitatea de intermediere și comercializare a produselor energetice.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul este nefondat.

- Nu poate fi primită

susținerea recurentei că SC T.A.P. SRL București având antrepozit fiscal a achiziționat

produsele petroliere de la SNP P. SA - Rafinăria și S.C. L. SA Teleajen prin intermediul

SC V.I. SRL București.

Se reține de Înalta Curte

că nu s-a putut face dovada realității tranzacțiilor efectuate în perioada martie

2008-noiembrie 2008. Astfel, deși facturile de livrare a produsului petrolier emise

de furnizorul SC T.A.P. SRL au fost însoțite de 15 declarații de conformitate emise

de producătorul SC P. SA - Rafinăria Brazi și o declarație de conformitate emisă

de producătorul SC P.L. SA, în urma verificărilor a rezultat că societatea furnizoare

- SC T.A.P. SRL și societatea beneficiară SC V.I. SRL nu funcționează la sediul

declarat și nu au depus bilanțurile anuale pe anii 2004-2005.

De asemenea, în urma verificărilor

a rezultat că nici una din societățile SC C.M.P. SRL Ploiești, SC T.A.P. SRL și

SC V.I. SRL nu au desfășurat relații comerciale cu societatea producătoare în perioada

de referință.

În conformitate cu prevederile

art. 168 alin. (2) C. fisc. „Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara

antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită”.

Art. 178 alin. (4) C.

fisc., arată „Deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru

care nu se poate face dovada plății accizelor atrage plata acestora.

Pct. 7 alin. (4) din Normele

metodologice de aplicare a C. fisc. prevăd: „ În cazul în care prin circuitul economic

nu se poate face dovada că produsele accizabile deținute în scopuri comerciale provin

de la un antrepozit fiscal, operator neînregistrat sau de la importator, acciza

se datorează de către persoana la care se întrerupe acest circuit, în termen de

5 zile de la data la care s-a făcut constatarea”.

În mod corect instanța

de fond a reținut având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, că reclamanta

a deținut produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și întrucât nu se poate

face dovada plății accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele, fiind persoana

la care se întrerupe circuitul economic.

Este nefondat motivul

de recurs referitor la răspunderea vânzătorului de a plăti accize în conformitate

cu art. 2 din actul adițional la contractul încheiat cu SC T.A.P. SRL

Conform art. 968 C. civ.

- „

Cauza este nelicita când este prohibita de legi,

când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.

Convenția

dintre recurenta-reclamantă și SC T.A.P. SRL eludează dispozițiile legale prevăzute

în C. fisc. privind antrepozitul fiscal și obligația achitării accizelor în sensul

arătat mai sus.

Cauza actului

juridic încheiat între cele două părți - adică scopul urmărit prin încheierea acestuia

a fost să eludeze dispozițiile legale, documentele tranzacției fiind falsificate

, fiind vorba de firme fantomă.

- Înalta

Curte apreciază că în raport de cele prezentate mai sus nici motivul de recurs privind

constatările procesului-verbal de contravenție nu este fondat. Chiar dacă procesul

verbal de contravenție a fost anulat - pentru că fapta nu este corect descrisă –

(decizia civilă nr. 625 din 31 martie 2010 a Tribunalului Prahova) - această împrejurare

nu anulează cele constatate în derularea circuitului economic și nici inaplicabilitatea

prevederilor legale incidente din C. fisc., la care s-a făcut referire mai sus.

Constatând

că sentința de fond este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

neexistând motive de modificare și casare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.M.P. SRL Ploiești

împotriva sentinței nr. 250 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.