ÎCCJ, decizie (scj.ro #84854)

Normă fiscală imperativă. Limitarea libertății contractuale. Codul fiscal, art. 168 alin. (2) și art. 178 alin. (4) Codul civil, art. 968 În lipsa dovedirii provenienței dintr-un antrepozit fiscal de producție a unui produs accizabil și implicit a achitării accizei aferente, deținătorul respectivului produs datorează, în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (2) și art. 178 alin. (4) din Codul fiscal, acciza stabilită potrivit legii. Existența unei clauze în contractul de vânzare-cumpărare prin care părțile au convenit ca obligația de justificare a accizei aferente mărfii facturate să revină în totalitate vânzătorului nu-l poate exonera pe cumpărător de obligația achitării accizei, în considerarea caracterului imperativ al normei fiscale incidente, ce face ca părțile să nu poată deroga de la aceasta prin manifestarea de voință contrară.

Decizia 4200 din 20 septembrie 2011 Notă: Dispozițiile art. 968 din Codul civil au fost abrogate prin intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2011, a Noului Cod Civil, republicat în M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 Dispozițiile art. 168 și 178 din Codul fiscal au fost abrogate, începând cu 01.04.2010, prin intermediul dispozițiilor alineatului (3) din Ordonanța de urgență nr. 109/2009. Prin sentința civilă nr. 250 din 18 noiembrie 2010 – Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta SC CP SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut: Între reclamanta SC CP SRL în calitate de cumpărător și societatea comercială TP SRL București s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/25.01.2008 , modificat prin actul adițional nr. 1 la contract, prin care reclamanta a cumpărat 497.307 kg de motorină Euro Diesel, motorină care a fost livrată ulterior beneficiarului SC SP SRL.

În luna septembrie 2009 organele fiscale au efectuat o verificare privind accizele datorate bugetului de stat de reclamantă, analizând perioada martie 2004- februarie 2009, control finalizat cu raportul de inspecție fiscală parțială nr. 13422/18.09.2009 , prin care au stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat accize în valoare de 542.492 lei , aferente cantității de motorină achiziționate și majorări de întârziere în valoare de 258.574 lei, întrucât reclamanta nu poate face dovada provenienței produsului petrolier dintr-un antrepozit fiscal de producție și, implicit, nici dovada plății accizei aferente. Astfel, în cuprinsul raportului s-a reținut că motorina a fost cumpărată în perioada martie 2008 - noiembrie 2008, cu 16 facturi fiscale, fiind prezentate 15 declarații de conformitate emise de producătorul SC P SA - Sucursala X pentru beneficiarul SC VI SRL București și o declarație de conformitate și un raport de încercări emise de producătorul SC PL SA.

În urma verificării realității tranzacțiilor comerciale desfășurate de societățile implicate, organele fiscale au constatat că SC TP SRL și SC VI SRL nu funcționează la sediul social declarat , iar reprezentanții legali nu au putut fi contactați. Totodată, furnizorul nu a depus bilanțurile anuale pe anii 2005-2007, iar beneficiarul pe anii 2004-2007. Prin decizia nr. 01/12.01.2010 pârâta - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova – Biroul de soluționare a contestațiilor , a respins contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând că , potrivit disp. art. 168 alin. 2 și 178 alin. 4 din Codul fiscal este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acest produs nu a fost plătită; în caz contrar persoana care deține acest produs este obligată la plata accizelor aferente produselor accizabile.

Reclamanta s-a aprovizionat cu produsul petrolier fără a deține autorizație de antrepozit fiscal, conform art.179 alin.1 și art.180 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal sau autorizație de utilizator final, conform pct.5 1.3 alin.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal. Potrivit dispozițiilor art.178 alin.4 din Codul fiscal, deoarece reclamanta a deținut produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, produse pentru care nu se poate face dovada plății accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele.

Susținerea reclamantei în sensul că nu poate fi obligată la plata accizelor, deoarece potrivit art. 2 din actul adițional la contractul încheiat cu SC TP SRL nr.1/2008 părțile au convenit ca obligația de justificare a accizei aferente mărfii facturate să revină în totalitate vânzătorului, iar cumpărătorul să nu poată fi tras la răspundere pentru imposibilitatea justificării plății accizei, va fi înlăturată de Curte, deoarece libertatea contractuală a părților este limitată de dispozițiile legale de ordine publică, imperative, normele legale imperative neputând fi încălcate sau înlăturate prin voința părților contractante, cum este situația în cauză. Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta S.C.

CP S.R.L. criticând-o în esență pentru următoarele motive: - Consideră recurenta că nu datorează accize întrucât în documentația prezentată de organele fiscale, S.C. TP S.R.L. București a fost recunoscută ca având antrepozit fiscal, fiind societatea care a achiziționat produsele petroliere de la SNP P S.A. – Rafinăria X și L S.A. Teleajen prin intermediul S.C. VI S.R.L. București. - Instanța de fond a ignorat faptul că în contractul pe care recurenta S.C. CP S.R.L. Ploiești l-a încheiat cu S.C. TP S.R.L. București s-a stipulat expres că furnizorul produselor petroliere este răspunzător de plata accizelor iar recurenta în calitate de cumpărător nu va putea fi trasă la răspundere pentru imposibilitatea justificării plății accizei (art. 2 din Actul adițional nr. 1 la contractul de vânzare - cumpărare nr. 1/25 ianuarie 2008). - De asemenea, sentința de fond este criticabilă și prin prisma faptului că a considerat nerelevant faptul că reclamanta - recurentă S.C.

CP S.R.L. a fost sancționată contravențional la data de 16 februarie 2009, constatându-se că nu au fost prezentate rapoartele de încercări care trebuiau să însoțească cele 16 facturi de livrare motorină. Recursul este nefondat. Nu poate fi primită susținerea recurentei că S.C. TP S.R.L. București având antrepozit fiscal a achiziționat produsele petroliere de la SNP P S.A. – și S.C. L S.A. Teleajen prin intermediul S.C. VI S.R.L. București. Se reține de Înalta Curte că nu s-a putut face dovada realității tranzacțiilor efectuate în perioada martie 2008 - noiembrie 2008. Astfel, deși facturile de livrare a produsului petrolier emise de furnizorul S.CTP S.R.L. au fost însoțite de 15 declarații de conformitate emise de producătorul S.C.

P S.A. –și o declarație de conformitate emisă de producătorul S.C. L S.A., în urma verificărilor a rezultat că societatea furnizoare - S.C. TP S.R.L. și societatea beneficiară S.C. VI SRL nu funcționează la sediul declarat și nu au depus bilanțurile anuale pe anii 2004 – 2005. De asemenea, în urma verificărilor a rezultat că nici una din societățile S .C. CP S.R.L. , S.C. TP S.R.L. și S.C. VI SRL nu au desfășurat relații comerciale cu societatea producătoare în perioada de referință. În conformitate cu prevederile art. 168 alin. 2 Codul fiscal „Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită”. Art. 178 alin. 4 din Codul fiscal, arată „Deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor atrage plata acestora.

Pct. 7 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevăd: „ În cazul în care prin circuitul economic nu se poate face dovada că produsele accizabile deținute în scopuri comerciale provin de la un antrepozit fiscal , operator neînregistrat sau de la importator , acciza se datorează de către persoana la care se întrerupe acest circuit, în termen de 5 zile de la data la care s-a făcut constatarea”. În mod corect instanța de fond a reținut având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, că reclamanta a deținut produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și întrucât nu se poate face dovada plății accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele, fiind persoana la care se întrerupe circuitul economic.

Este nefondat motivul de recurs referitor la răspunderea vânzătorului de a plăti accize în conformitate cu art. 2 din actul adițional la contractul încheiat cu S.C. TP S.R.L. Conform art. 968 Cod civil – „Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”. Convenția dintre recurenta - reclamantă și S.C. TP S.R.L. eludează dispozițiile legale prevăzute în Codul fiscal privind antrepozitul fiscal și obligația achitării accizelor în sensul arătat mai sus. Cauza actului juridic încheiat între cele două părți - adică scopul urmărit prin încheierea acestuia a fost să eludeze dispozițiile legale, documentele tranzacției fiind falsificate , fiind vorba de firme fantomă.

Înalta Curte apreciază că în raport de cele prezentate mai sus nici motivul de recurs privind constatările procesului - verbal de contravenție nu este fondat. Chiar dacă procesul-verbal de contravenție a fost anulat – pentru că fapta nu este corect descrisă – (decizia civilă nr. 625/31 martie 2010 a Tribunalului Prahova) – această împrejurare nu anulează cele constatate în derularea circuitului economic și nici inaplicabilitatea prevederilor legale incidente din Codul fiscal, la care s-a făcut referire mai sus. Recursul a fost respins ca nefondat, neexistând motive de modificare și casare a sentinței recurate.