ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3893/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3893/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal

de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din 23

februarie 2010 a Tribunalului Botoșani, a fost condamnat inculpatul H.C.C.,

studii 11 clase, elev la G.Ș.E.R. Botoșani, fără antecedente penale, la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183

C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c, 75 lit. c), 80 C. pen.

S-a făcut aplic. art.

71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.

A fost condamnat

inculpatul A.P.M., studii 8 clase, elev la G.Ș.I.U. Botoșani, fără antecedente

penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 183 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen.

În temeiul art. 81, 110

C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani.

A fost încredințată

supravegherea inculpatului, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18

ani, numitei A.M., căreia i-a fost pusă în vedere îndatorirea de a veghea

îndeaproape asupra minorului și obligația de a înștiința instanța de îndată,

dacă minorul se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârșit

din nou o faptă prevăzută de legea penală.

După împlinirea vârstei

de 18 ani, inculpatul urmează să respecte, pe durata termenului de încercare,

următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar

la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data stabilită

de acest serviciu;

- să anunțe în prealabil

Serviciului orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

Serviciului și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

Serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 110

1

alin. (3) teza

I și art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

A constatat că în cauză

nu s-a formulat constituire de parte civilă.

A fost obligat fiecare

dintre inculpați să plătească statului câte 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare; onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul A.P.M., în sumă de

40 RON, urmând a se avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului

Justiției.

S-a reținut că

inculpații H.C.C. și A.P.M. sunt prieteni, locuind în același cartier din

municipiul B.

În seara de 18

septembrie 2008, în jurul orei 19:30, ei s-au întâlnit în cartier cu numitul

A.M.I., alt prieten de-al lor, stabilind împreună să se deplaseze în Parcul

M.E. Astfel, au traversat Parcul C. și apoi strada P.A., ajungând în zona

restaurantului „D.". Pe aleea de acces către Piața V., au observat un

bărbat, purtând o șapcă închisă la culoare, care își tăcea nevoile fiziologice,

fiind vorba despre numitul S.I., în apropierea acestuia aflându-se și numiții

P.D. și R.I.

Inculpații și numitul

A.M.I. au constatat că cele 3 persoane de sex masculin erau sub influența

alcoolului și păreau a fi boschetari. După ce inculpatul H.C.C. l-a alungat pe

S.I., iar cele 3 persoane au plecat spre magazinul „F." de pe strada P.A.,

același inculpat le-a propus celorlalți, inculpatului A.P.M. și martorului

A.M.I., să-i urmărească pe cei 3 și să-i agreseze, fapt acceptat de cei doi. În

acest sens, inculpații și martorul A.M.I. i-au găsit pe cei trei bărbați în

zona Asociației de locatari nr. X din strada P.A. Inculpatul H.C.C. l-a lovit

cu pumnul în figură, cu piciorul în cap și cu antebrațul în zona gâtului pe

S.I., care a căzut la pământ urmare a loviturilor, inculpatul A.P.M. l-a lovit

pe numitul R.I., iar martorul A.M.I. pe numitul P.D. și aceștia din urmă căzând

la pământ din cauza loviturilor, niciunul din cei trei bărbați agresați neavând

reacții de apărare.

După agresiune,

inculpații și martorul A.M.I. au fugit în zona restaurantului D. și prin Piața

V. au ieșit în strada P.A., așteptând să vadă dacă cele 3 persoane revin, având

intenția de a-i lovi din nou.

Între timp, numitul R.I.

s-a refugiat în Parcul M.E., iar victima S.I. și numitul P.D. au traversat

strada P.A. și s-au deplasat pe Aleea C., fiind văzuți de învinuiți. Primul a

traversat strada P.A. inculpatul A.P.M., care l-a lovit mai întâi pe S.I. cu

pumnul în zona capului, acesta căzând la pământ, după care l-a lovit pe P.D. în

aceeași modalitate și acesta prăbușindu-se pe asfalt.

La locul faptei a ajuns

și inculpatul H.C.C., care l-a lovit cu piciorul pe S.I., întrucât acest dorea

să se ridice.

Numitul A.M.I. nu a

intervenit la acest din urmă incident, fugind împreună cu inculpații spre

propria locuință.

În timp ce se îndepărtau

au observat cum P.D. și S.I. se ajutau reciproc să se ridice de la sol.

Victima S.I. și martorul

P.D. s-au deplasat pe strada P.A. și s-au culcat într-un pat improvizat din

carton sub rampa de beton aflată în partea dreaptă a scării de acces în blocul

nr. y sc. A. Ambii au sângerat în timpul nopții din cauza leziunilor suferite

prin cele două agresiuni, iar victima a avut un somn foarte agitat, iar în

dimineața zilei de 19 septembrie 2009, martorul P.D. s-a deplasat în Piața V.,

iar victima a rămas dormind, neputându-se trezi nici pentru a-și face nevoile

fiziologice.

În jurul orelor 12:00 -

13:00, victima a decedat în locul în care a dormit, cadavrul său fiind observat

în jurul orei 19:00 de un locatar al blocului nr. y sc. A - martorul P.R.

Conform concluziilor

raportului de expertiză medico-legală din 31 iulie 2009 întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Botoșani, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale, în

cadrul unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană.

La necropsie s-au

constatat:

s-au putut produce prin lovire cu mijloc cu și de obiect contondent;

epicraniene și fractură parieto-temporală stângă, hematoame subdurale și

hemoragie subarahnoidiană - ce s-au putut produce prin lovire de plan dur;

toracice bilaterale - urmare a lovirii cu mijloace contondente;

plagă cu lambo la nivelul membrelor - ce s-au putut produce prin lovire de

obiecte contondente.

Prin actul medico-legal

s-a stabilit că între leziunile menționate la pct. 2 și deces există legătură

de cauzalitate directă, moartea putând data din 19 septembrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul H.C.C., solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen., având în vedere poziția sa

procesuală, conduita anterioară comiterii faptei, precum și faptul că este elev

și dorește să urmeze cursurile unei facultăți.

Examinând apelul prin

prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371,

378 C. proc. pen., Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru

următoarele considerente:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani au fost trimiși în judecată

inculpatul H.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și inculpatul A.P.M., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.,

reținându-se că în seara de 18 septembrie 2008 l-au lovit pe numitul S.I. cu

pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice grave, care au condus la

decesul acestuia în ziua de 19 septembrie 2008.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și încadrarea în drept a faptei săvârșite de apelant, dând o justă

interpretare probatoriului administrat în cauză.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului H.C.C., prima instanță a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că reeducarea

acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea

orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, ca urmare a

reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

lit. a), c) C. pen.

Curtea apreciază că în

raport de gradul de pericol social al faptei, față de modalitatea și

împrejurările concrete de comitere a acesteia, rezultatul produs, respectiv

suprimarea vieții unui seamăn, nu se justifică reducerea pedepsei și nici

schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul solicitat de

inculpat, respectiv de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

și urm. C.

pen. Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului apelant este suficientă

pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea

de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul pedepsei neputând

fi atins decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Față de considerentele

mai sus reținute, Curtea, constatând că apelul este neîntemeiat, în temeiul

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca nefondat.

Așa fiind, prin Decizia

penală nr. 35 din 3 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

H.C.C., împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 23 februarie 2010,

pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 3574/40/2009.

A obligat inculpatul la

plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din

recurs, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat

intimat, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Suceava.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs inculpatul H.C.C., criticând-o ca netemeinică

prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. pentru pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată inculpatului; s-a arătat că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea pedepsei în regim de detenție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat

și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere ca premisă că

pedeapsa aplicată într-un cuantum de 4 ani închisoare este nelegală prin

reținerea dispozițiilor art. 80 C. pen., fiind concurs între circumstanțele

atenuante și cele agravante, cum în cauză recursul a fost declarat doar de

inculpat și acest aspect ar fi în defavoarea acestuia nu poate fi reținut,

întrucât în situația contrară nu ar fi respectate dispozițiile art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen., iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 76

lit. b).

Pe de altă parte, față

de critica invocată de inculpatul H.C.C., prin care se tinde la modificarea

modalității de executare în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în regim de detenție, se are

în vedere că această modalitate corespunde în totalitate scopurilor și

finalităților definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv ca pedeapsa

stabilită să reprezinte o reală măsură de constrângere și reeducare a

inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași

modalitate a regimului de detenție stabilit constituie o judicioasă aplicație a

criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen.

raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret extrem de sporit

a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, comisă în seara zilei de 18

septembrie 2008, când recurentul inculpat H.C.C. împreună cu inculpatul minor

A.P.M. l-au lovit pe numitul S.I. (în vârstă de 43 de ani, persoană fără

locuință) cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice grave care

au condus la decesul acestuia în ziua de 19 septembrie 2008; precum și la

mecanismul concret de săvârșire a faptei, evidențiat prin multiple lovituri

aplicate victimei nominalizate, sens în care se reține că potrivit concluziilor

raportului de expertiză medico-legală din 31 iulie 2009 întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Botoșani, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale, în

cadrul unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană.

Pe de altă parte, s-a

avut în vedere corespunzător și datele care circumstanțiază persoana

inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală

sinceră de recunoaștere a infracțiunii imputate.

Se mai are în vedere că

recurentul inculpat H.C.C. este cel care le-a propus celorlalți minori

agresarea victimei, conștient de starea vădită de inferioritate a victimei,

care nu a săvârșit nicio acțiune de natură a-i provoca pe cei trei. De

asemenea, recurentul inculpat nu a renunțat la atitudinea agresivă nici după ce

a lovit victima pentru prima oară, continuând să o urmărească pe aceasta și să

o agreseze chiar după ce a constatat că era căzută la sol din cauza loviturilor

primite anterior. Manifestând o asemenea atitudine, inculpatul nominalizat a

dovedit dispreț atât față de o persoană defavorizată aflată în stare de

neputință, cât și față de viața acesteia, astfel încât, având în vedere și cele

constatate de expertiza medico-legală psihiatrică, în care este consemnată

tendința inculpatului de a minimaliza contribuția sa la săvârșirea faptei, se

conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice stabilirea unei

modalități, neprivative, modificate a pedepsei cu închisoarea aplicate.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 35 din 3

mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2010.