ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3893/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 71 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Botoșani, a fost condamnat inculpatul H.C.C., studii 11 clase, elev la G.Ș.E.R. Botoșani, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c, 75 lit. c), 80 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. A fost condamnat inculpatul A.P.M., studii 8 clase, elev la G.Ș.I.U. Botoșani, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen.

În temeiul art. 81, 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani. A fost încredințată supravegherea inculpatului, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, numitei A.M., căreia i-a fost pusă în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul urmează să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data stabilită de acest serviciu; - să anunțe în prealabil Serviciului orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice Serviciului și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 110 1 alin. (3) teza I și art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A constatat că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă. A fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare; onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul A.P.M., în sumă de 40 RON, urmând a se avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că inculpații H.C.C. și A.P.M. sunt prieteni, locuind în același cartier din municipiul B. În seara de 18 septembrie 2008, în jurul orei 19:30, ei s-au întâlnit în cartier cu numitul A.M.I., alt prieten de-al lor, stabilind împreună să se deplaseze în Parcul M.E. Astfel, au traversat Parcul C. și apoi strada P.A., ajungând în zona restaurantului „D.". Pe aleea de acces către Piața V., au observat un bărbat, purtând o șapcă închisă la culoare, care își tăcea nevoile fiziologice, fiind vorba despre numitul S.I., în apropierea acestuia aflându-se și numiții P.D.

și R.I. Inculpații și numitul A.M.I. au constatat că cele 3 persoane de sex masculin erau sub influența alcoolului și păreau a fi boschetari. După ce inculpatul H.C.C. l-a alungat pe S.I., iar cele 3 persoane au plecat spre magazinul „F." de pe strada P.A., același inculpat le-a propus celorlalți, inculpatului A.P.M. și martorului A.M.I., să-i urmărească pe cei 3 și să-i agreseze, fapt acceptat de cei doi. În acest sens, inculpații și martorul A.M.I. i-au găsit pe cei trei bărbați în zona Asociației de locatari nr. X din strada P.A. Inculpatul H.C.C. l-a lovit cu pumnul în figură, cu piciorul în cap și cu antebrațul în zona gâtului pe S.I., care a căzut la pământ urmare a loviturilor, inculpatul A.P.M.

l-a lovit pe numitul R.I., iar martorul A.M.I. pe numitul P.D. și aceștia din urmă căzând la pământ din cauza loviturilor, niciunul din cei trei bărbați agresați neavând reacții de apărare. După agresiune, inculpații și martorul A.M.I. au fugit în zona restaurantului D. și prin Piața V. au ieșit în strada P.A., așteptând să vadă dacă cele 3 persoane revin, având intenția de a-i lovi din nou. Între timp, numitul R.I. s-a refugiat în Parcul M.E., iar victima S.I. și numitul P.D. au traversat strada P.A. și s-au deplasat pe Aleea C., fiind văzuți de învinuiți. Primul a traversat strada P.A. inculpatul A.P.M., care l-a lovit mai întâi pe S.I. cu pumnul în zona capului, acesta căzând la pământ, după care l-a lovit pe P.D.

în aceeași modalitate și acesta prăbușindu-se pe asfalt. La locul faptei a ajuns și inculpatul H.C.C., care l-a lovit cu piciorul pe S.I., întrucât acest dorea să se ridice. Numitul A.M.I. nu a intervenit la acest din urmă incident, fugind împreună cu inculpații spre propria locuință. În timp ce se îndepărtau au observat cum P.D. și S.I. se ajutau reciproc să se ridice de la sol. Victima S.I. și martorul P.D. s-au deplasat pe strada P.A. și s-au culcat într-un pat improvizat din carton sub rampa de beton aflată în partea dreaptă a scării de acces în blocul nr. y sc. A. Ambii au sângerat în timpul nopții din cauza leziunilor suferite prin cele două agresiuni, iar victima a avut un somn foarte agitat, iar în dimineața zilei de 19 septembrie 2009, martorul P.D.

s-a deplasat în Piața V., iar victima a rămas dormind, neputându-se trezi nici pentru a-și face nevoile fiziologice. În jurul orelor 12:00 - 13:00, victima a decedat în locul în care a dormit, cadavrul său fiind observat în jurul orei 19:00 de un locatar al blocului nr. y sc. A - martorul P.R. Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală din 31 iulie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Botoșani, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană.

La necropsie s-au constatat: 1. leziuni faciale - ce s-au putut produce prin lovire cu mijloc cu și de obiect contondent; 2. leziuni de părți moi epicraniene și fractură parieto-temporală stângă, hematoame subdurale și hemoragie subarahnoidiană - ce s-au putut produce prin lovire de plan dur; 3. infiltrate hemoragice toracice bilaterale - urmare a lovirii cu mijloace contondente; 4. excoriații, echimoze plagă cu lambo la nivelul membrelor - ce s-au putut produce prin lovire de obiecte contondente. Prin actul medico-legal s-a stabilit că între leziunile menționate la pct. 2 și deces există legătură de cauzalitate directă, moartea putând data din 19 septembrie 2009. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul H.C.C., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen., având în vedere poziția sa procesuală, conduita anterioară comiterii faptei, precum și faptul că este elev și dorește să urmeze cursurile unei facultăți.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani au fost trimiși în judecată inculpatul H.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și inculpatul A.P.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., reținându-se că în seara de 18 septembrie 2008 l-au lovit pe numitul S.I. cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acestuia în ziua de 19 septembrie 2008. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei săvârșite de apelant, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului H.C.C., prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că reeducarea acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. Curtea apreciază că în raport de gradul de pericol social al faptei, față de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn, nu se justifică reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul solicitat de inculpat, respectiv de aplicare a dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen.

Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului apelant este suficientă pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul pedepsei neputând fi atins decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Față de considerentele mai sus reținute, Curtea, constatând că apelul este neîntemeiat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca nefondat. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 35 din 3 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.C.C., împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 3574/40/2009.

A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat intimat, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul H.C.C., criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului; s-a arătat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere ca premisă că pedeapsa aplicată într-un cuantum de 4 ani închisoare este nelegală prin reținerea dispozițiilor art. 80 C. pen., fiind concurs între circumstanțele atenuante și cele agravante, cum în cauză recursul a fost declarat doar de inculpat și acest aspect ar fi în defavoarea acestuia nu poate fi reținut, întrucât în situația contrară nu ar fi respectate dispozițiile art. 385 8 alin. (1) C. proc.

pen., iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 76 lit. b). Pe de altă parte, față de critica invocată de inculpatul H.C.C., prin care se tinde la modificarea modalității de executare în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în regim de detenție, se are în vedere că această modalitate corespunde în totalitate scopurilor și finalităților definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv ca pedeapsa stabilită să reprezinte o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Concomitent, aceeași modalitate a regimului de detenție stabilit constituie o judicioasă aplicație a criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen.

raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret extrem de sporit a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, comisă în seara zilei de 18 septembrie 2008, când recurentul inculpat H.C.C. împreună cu inculpatul minor A.P.M. l-au lovit pe numitul S.I. (în vârstă de 43 de ani, persoană fără locuință) cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice grave care au condus la decesul acestuia în ziua de 19 septembrie 2008; precum și la mecanismul concret de săvârșire a faptei, evidențiat prin multiple lovituri aplicate victimei nominalizate, sens în care se reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală din 31 iulie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Botoșani, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere corespunzător și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră de recunoaștere a infracțiunii imputate. Se mai are în vedere că recurentul inculpat H.C.C. este cel care le-a propus celorlalți minori agresarea victimei, conștient de starea vădită de inferioritate a victimei, care nu a săvârșit nicio acțiune de natură a-i provoca pe cei trei. De asemenea, recurentul inculpat nu a renunțat la atitudinea agresivă nici după ce a lovit victima pentru prima oară, continuând să o urmărească pe aceasta și să o agreseze chiar după ce a constatat că era căzută la sol din cauza loviturilor primite anterior.

Manifestând o asemenea atitudine, inculpatul nominalizat a dovedit dispreț atât față de o persoană defavorizată aflată în stare de neputință, cât și față de viața acesteia, astfel încât, având în vedere și cele constatate de expertiza medico-legală psihiatrică, în care este consemnată tendința inculpatului de a minimaliza contribuția sa la săvârșirea faptei, se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice stabilirea unei modalități, neprivative, modificate a pedepsei cu închisoarea aplicate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 35 din 3 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2010.