ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3829/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 158 din 16 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul V.M.  la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 10 decembrie 2009 la zi.

S-a confiscat un cuțit, corp delict.

În latura civilă inculpatul a fost obligat la despăgubiri către Serviciul de ambulanță a județului Vaslui și Spitalul de urgență județean Vaslui.

S-a constatat că M.D.C., sora victimei H.A.V. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut, în esență, că în seara de 7 decembrie 2009 la locuința inculpatului, acesta împreună cu victima și alte trei persoane au consumat băuturi alcoolice. În aceste condiții, în urma unor discuții contradictorii, inculpatul V.M. l-a înjunghiat pe H.A.V. cu un cuțit în zona toraco-abdominală.

Victima a reușit să fugă din locuința inculpatului, însă a căzut în curtea sa, unde a decedat.

Instanța fondului reține că în cauză inculpatul și-a recunoscut fapta, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză medico-legală a Serviciului medico-legal județean Vaslui din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, respectiv cuțit.

S-a mai reținut că inculpatul s-a apărat, în sensul că a comis fapta pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice și al refuzului victimei de a părăsi locuința inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 128 din 20 iulie 2010 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale sus-menționate.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care în esență, critică hotărârile pronunțate pentru modul de individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că instanțele au stabilit o corectă situație de fapt în baza probelor pe care le-a analizat temeinic.

Nu există îndoieli cu privire la faptă și autorul acesteia.

Încadrarea juridică dată faptei este legală.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare.

Potrivit art. 174 C. pen., infracțiunea de omor se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani închisoare.

Pedeapsa aplicată de instanță este egală cu limita minimă prevăzută de lege.

Curtea observă că reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege poate opera doar în condițiile existenței unor împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală.

Ori, în cauză, astfel de împrejurări nu există. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar conduita sinceră a acestuia a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei care a fost cuantificată la limita minimă. O reducere a pedepsei sub această limită ar fi nelegală.

Examinând din oficiu cauza, Înalta Curte constată că nu există nici un alt motiv de casare, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, va deduce prevenția și îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 20 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 10 decembrie 2009, la 29 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010.