ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5620/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5620/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 142 din 25 martie 2010, Curtea de
Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca
neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâții Administrația
Națională a Penitenciarelor București și Penitenciarul de Maximă Siguranță Baia
Mare; a respins ca tardiv introdusă cererea de întregire a cererii introductive
de instanță, înregistrată pe rolul Curții de apel, oral la data de 14 ianuarie 2010
și în scris la data de 25 ianuarie 2010; a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată
de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor
București și Penitenciarul de Maximă Siguranță Baia Mare, înregistrată pe rolul
Tribunalului Mureș la data de 23 iulie 2009 și a obligat reclamantul să plătească
pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor București suma de 1.939 RON, cheltuieli
de judecată.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs reclamantul C.V.
Prin întâmpinările formulate
în cauză, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare
în termenul prevăzut de lege, iar la termenul de judecată din 15 decembrie 2010,
Înalta Curte a rămas în pronunțare pe această excepție.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu
art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității
recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte constată
că sentința recurată a fost comunicată reclamantului C.V. la data de 13 aprilie
2010, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii.
Recurentul-reclamant a
declarat recurs la data de 27 aprilie 2010, așa cum rezultă din rezoluția de primire
a cererii de recurs.
Prin cererea de recurs,
recurentul-reclamant a precizat expres că „motivele acestui demers justițiar le
voi arăta în fața instanței”.
Sub acest aspect, Înalta
Curte constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile
prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare.
La data de 22
noiembrie 2010, recurentul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul poștal, motivele
de recurs, dovada achitării taxei de timbru și dovezile privind cheltuielile de
judecată.
Potrivit dispozițiilor
art. 303 alin. (1)
C. proc. civ.
, „Recursul se
va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
În raport de aceste dispoziții
imperative, rezultă că recurentul-reclamant avea obligația procesuală de a motiva
recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinței recurate,
respectiv până la data de 29 aprilie 2010.
Înalta Curte constată
însă că recurentul-reclamant a depus tardiv motivele de recurs, cu depășirea termenului
legal prevăzut în acest sens.
Potrivit dispozițiilor
art. 306
C. proc. civ.
:
Art. 306 alin. „(1) Recursul
este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute
în alin. (2).
(2) Motivele de ordine
publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată
să le pună în dezbatere părților.”
Având în vedere data comunicării
sentinței recurate (13 aprilie 2010), data limită de declarare și motivare a recursului
(29 aprilie 2010) și data la care
recurentul-reclamant
a depus motivele de recurs (22 noiembrie 2010), în raport cu dispozițiile art. 306
alin. (1)
C. proc. civ.
, instanța urmează a constata
nulitatea recursului.
În raport de cele mai
sus reținute și întrucât, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică în sensul
art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor
art. 306 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora „recursul este nul dacă
nu a fost motivat în termenul legal”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de C.V. împotriva sentinței nr. 142 din 25 martie 2010 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2010.