ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2010

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10 din 25 februarie 2010, Tribunalul Dolj, în baza art. 197 alin. (1), (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, taximetrist, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), d) și e) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 29 martie 2009 la zi și s-a menținut starea de arest.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.A. prin reprezentant legal S.M. și a fost obligat inculpatul la 10.000 RON daune morale către partea vătămată C.A. și 100 RON despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 28 martie 2009, partea vătămată C.A., în vârstă de 12 ani din com. Pleșcoi, jud. Dolj, a plecat de acasă pentru a-și vizita o rudă din același sat.

La întoarcere, a fost ajunsă pe drum de inculpatul M.S. care conducea un taxi, care i-a propus să continue drumul împreună cu autoturismul.

Refuzul minorei la determinat pe inculpat să recurgă la violențe, urcând-o cu forța în mașină, unde a violat-o, profitând de faptul că zona era pustie.

Minora și-a anunțat părinții și a fost transportată în stare de șoc la spital.

Actul medico-legal confirmă deflorarea recentă și leziunile de violență care au necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut că a întreținut raport sexual cu partea vătămată minoră dar susține că ar fi făcut-o cu acordul acesteia.

În autoturism a rămas și telefonul mobil al minorei, când acesta a încercat să apeleze părinții, dar inculpatul i-a smuls telefonul tocmai pentru a nu-i da această posibilitate.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite prin proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe foto, proces-verbal de conducere în teren, declarații martori, raport de constatare medico-legală, declarații inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul M.S.

În apelul parchetului a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii penale în ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și sub aspectul laturii civile în sensul că în mod nelegal nu a fost conceptat în cauză în calitate de parte civilă Spitalul de Urgență Craiova, există discordanță între dispozitiv și considerente privitor la despăgubirile civile acordate părții vătămate și au fost acordate despăgubiri aferente cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul municipal Filantropia, în condițiile în care acestea nu au fost solicitate.

S-a susținut, în esență că probele administrate (respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului B.D.), confirmă vinovăția inculpatului privind infracțiunea de tâlhărie, soluția de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind greșită.

Totodată, s-a susținut că latura civilă a fost greșit soluționată prin faptul că nu a fost introdus în cauză Spitalul de Urgență Craiova și nu au fost acordate cheltuielile de spitalizare.

În ce privește celelalte motive de apel, cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, în ședința publică din 8 iulie 2010, procurorul de ședință a arătat că nu mai susține motivele de apel referitoare la acordarea dobânzii legale aferente cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Filantropia și nici motivul de apel referitor la greșita soluționare a laturii civile pe motiv că există neconcordanțe între minută și considerente referitoare la despăgubirile civile acordate părții vătămate.

În apelul formulat de inculpat a fost criticată hotărârea apelată sub aspectul încadrării juridice a faptei, arătând că în mod eronat s-a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., deși încadrarea juridică justă era aceea de raport sexual cu minoră, prev. de art. 198 alin. (1) și (4) C. pen. întrucât probele administrate nu confirmă că partea vătămată a fost obligată să întrețină raport sexual cu inculpatul.

S-a mai arătat că din raportul de constatare medico-legal aflat la dosar nu rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni specifice unui act sexual prin constrângere, ci numai leziuni de violență ce au necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale și alte probe nu confirmă că partea vătămată a fost constrânsă la raport sexual.

Totodată, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, arătând că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul parchetului a fost desființată în parte pe latură civilă sentința și a obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic județean de Urgențe Craiova la plata sumei de 119,04 RON, despăgubiri civile, reactualizată în funcție de indicele de devalorizare a leului la data executării debitului.

A respins apelul inculpatului și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât și inculpatul M.S.

În motivele scrise, parchetul a solicitat admiterea recursului, invocând greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. Al doilea motiv de recurs îl reprezintă tot un aspect de nelegalitate și anume omiterea instanțelor de a interzice și exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. b) C. pen., în afara celor deja dispuse prev. de art. 64 lit. a), d) și e) C. pen.

Pe de altă parte, pedeapsa accesorie aplicată inculpatului este nelegală deoarece prev. art. 71 au fost raportate numai la disp. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (fără disp. art. 64 lit. d) și e) C. pen.).

În ședința publică din 26 octombrie 2010, reprezentantul parchetului a susținut numai cel de-al doilea motiv de recurs.

Inculpatul, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicită admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Recursul parchetului este fondat și va fi admis ca atare, iar recursul inculpatului este neîntemeiat, urmând a fi respins.

Într-adevăr, instanțele au aplicat pe timp de 3 ani ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), d) și e) C. pen., omițând să interzică și exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. b) C. pen.

În privința pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen., instanțele au interzis dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., ceea ce ar presupune exercitarea dreptului de vot pe durata executării pedepsei, iar după această inexistență acestui drept ca efect al aplicării pedepsei complementare, fiindu-i interzise ambele drepturi prev. de art. 64 lit. a) C. pen.

Pedeapsa accesorie este nelegală, întrucât prev. art. 71 C. pen. au fost raportate numai la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., omițându-se aplicarea art. 64 lit. d) și e C. pen.

De aceea considerând motivul de recurs legal și temeinic, Înalta Curte va casa ambele hotărâri și va face aplicarea disp. art. 65 C. pen., interzicând inculpatului pe o perioadă de 3 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.

De asemenea, va face aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Motivul de recurs invocat de inculpat în sensul reducerii pedepsei aplicate este nefondat. Instanța de fond a stabilit, iar cea de apel a confirmat o pedeapsă just individualizată, în raport de elementele prev. de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că s-a făcut o judicioasă evaluare a summum-ului de criterii prevăzute în textul mai sus-citat, ținându-se cont de modalitatea de săvârșirea faptei, (asupra unei minore în vârstă de 12 ani, lipsită de apărare) de raporturile existente între inculpat și familia victimei, de atitudinea procesuală a inculpatului care a susținut existența consimțământului minorei, dar pe de altă parte și de atitudinea anterioară a acestuia, lipsa antecedentelor penale, care au determinat aplicarea unei pedepse fixate la minimul special, astfel că reducerea acesteia nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.S.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 10 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, cu privire la conținutul pedepselor accesorii și complementare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. și interzice inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2009 la 26 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN