ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4081/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința nr. 4042

din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții H.G. și H.S. în contradictoriu

cu pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții H.G. și H.S.

au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură

a imobilului situate în Sibiu, apartament și teren în suprafață de 270 mp. Prin

dispoziția din 2008 s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul

aferent dispoziției fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel

declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005.

Se mai reține că etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul

privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul

aferent dispoziției din 2008, a fost transmisă de Primăria Municipiului Sibiu, în

calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

sub nr. 43812/CC.

Totodată, se reține că

dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii

în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat că este legală respingerea

cererii de restituire în natură.

Referitor la etapa evaluării,

mai reține judecătorul fondului că această etapă este condiționată de respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D..

Astfel, că instanța de

fond a conchis în sensul că dosarul reclamanților urmează a fi transmis la evaluare

și abia ulterior se va putea emite decizia privind titlul de despăgubiri, cu respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum o cere decizia la care se face referire.

Împotriva sentinței civile

nr. 4042 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâta reclamanții H.G. și H.S., invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia au susținut, în esență, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică

prin prisma faptului că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în cauză s-a

dovedit că pârâta nu a răspuns notificărilor care i-au fost transmise, și a procedat

la însușirea susținerilor pârâtei, deși aceasta nu a administrat nici o probă din

care să rezulte că a soluționat dosarul în raport de care a fost notificată.

de recurs

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea

recurată, pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând Înalta

Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Titlul VII Legea

nr. 247/2005 și art. 2 H.G. nr. 1068/2007, A.N.R.P. asigură secretariatul C.C.S.D.,

activitate care implică primirea, înregistrarea și centralizarea dosarelor conținând

decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri de către entitățile

investite cu soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea, potrivit

art. 13 alin. (1) din același act normativ, Comisia Centrală are atribuția emiterii

deciziilor ce reprezintă titlul de despăgubire în procedura administrativă de acordare

a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.

Cum cererea de chemare

în judecată nu are ca obiect refuzul A.N.R.P. de a exercita vreo atribuție legală

privind organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., ci obligarea autorităților

publice la stabilirea despăgubirilor aferente dispoziției din 2008 emisă de Primăria

Municipiului Sibiu, atribuție ce revine în exclusivitate pârâtei C.C.S.D. este fără

echivoc că, în cauză, doar această ultimă pârâtă are legitimare procesuală, ca titulară

a obligației în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei Înalta

Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind justificată

nesoluționarea Dosarului de despăgubiri nr. 43812/CC prin raportare la complexitatea

procedurilor administrative și criteriul aleatoriu în privința ordinii de soluționare

a dosarelor privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

Astfel, în mod greșit

instanța de fond a apreciat că intimata a respectat dispozițiile art. 16 din Titlu

VII al Legii nr. 247/2005, în condițiile în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile

care îi reveneau în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea

Dosarului nr. 43812/CC , aferent dispoziției 04 noiembrie 2008 emisă de Primăria

Municipiului Sibiu în favoarea reclamanților.

Este de necontestat că

omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul

căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce

la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

poate să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel, atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Chiar daca Legea nr. 247/2005

nu prevede un termen de soluționare a dosarelor înregistrate în baza Titlului VII

al legii, este de necontestat că recurenta avea obligația de a respecta un termen

rezonabil pentru parcurgerea etapelor obligatorii din procedura administrativă,

termen care a fost depășit în raport cu data înregistrării dosarului și a documentației

aferente pentru măsurile reparatorii propus a fi acordate reclamantei.

Pentru respectarea termenului

rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să

răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă

a debutat în anul 2001 prin formularea unei notificării din 2001 și nici până în

prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire

Depășirea unui termen

rezonabil în soluționarea acestui dosar a fost greșit justificată de intimată prin

întâmpinarea depusă la dosarul fondului prin aplicarea deciziei nr. 2815 din 16

septembrie 2008 emisă de C.C.S.D. cu privire la stabilirea ordinii de soluționare

a dosarelor de despăgubiri, dat fiind că această decizie nu constituie o justificare

pertinentă pentru prelungirea unei proceduri administrative pe un interval de 10

ani, și nu poate fi opusă astfel cu succes reclamanților ca temei pentru nesoluționarea

cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire

la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.

În consecință, este de

necontestat că nu poate fi justificată atitudinea pârâtei care prin invocarea unor

aspecte de ordin administrativ și-a exprimat de fapt voința de a nu rezolva, în

mod nejustificat, cererea, în sensul emiterii titlului de despăgubiri, într-un termen

rezonabil, noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele

expuse Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat în cauză și în temeiul

art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din LCA, va modifica hotărârea

recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanți și obligării

pârâtei C.C.S.D., a cărui refuz nejustificat este de necontestat, la soluționarea

Dosarului nr. 43812/CC în sensul înaintării respectivului dosar spre evaluare și

emiterea titlului de despăgubire către reclamanți; totodată va fi respinsă acțiunea

față de pârâta A.N.R.P. a cărei calitate procesual pasivă nu pate fi reținută în

cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de cadrul legal aplicabil

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanții H.G. și H.S. împotriva sentinței civile nr. 4042 din 20 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta C.C.S.D.

să soluționeze Dosarul nr. 43812/CC, respectiv să trimită dosarul spre evaluare

și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Respinge acțiunea față de pârâta A.N.R.P. pentru

lipsa calității procesual pasive.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2011.