ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.A.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brăila, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010, a Raportului de inspecție fiscală din 15 ianuarie 2010 și a Deciziei nr. 184 din 01 iunie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 67 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Galați, devenită irevocabilă prin decizia nr. 4974 din 12 noiembrie 2010 a Î.C.C.J., s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 25896 din 15 ianuarie 2010, până la soluționarea pe fond a contestației; cum considerentele acestor hotărâri cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă au intrat în puterea lucrului judecat, se impune ca ele să fi reținute și în prezenta cauză, ceea ce face ca cererea de suspendare a executării să fie întemeiată. Împotriva acestei încheieri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin încheierea atacată, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 25896/2010, a Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei nr. 184/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în cauză au fost îndeplinite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Din examinarea probelor aflate la dosar rezultă că prin sentința civilă nr. 67/2010, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 25896/2010 soluție rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4974/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Corect Curtea de Apel a apreciat că în speță referitor la condițiile cerute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2001 au intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care s-a admis cererea de suspendare și pentru celelalte acte administrative contestate. În speță sunt întrunite de altfel pentru celelalte acte administrative condițiile prevăzute de lege, pentru că există dubii serioase asupra modului de calcul și astfel se creează un dubiu referitor la legalitatea actelor administrative.

De asemenea paguba iminentă este și ea o condiție îndeplinită atâta vreme cât prin blocarea conturilor se poate produce o încetare a activității intimatei. Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că încheierea atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva încheierii din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.