ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5427/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie

2011, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 151 din 19

aprilie 2011 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor, cu

consecința anulării Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2011, privind obligațiile

suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Botoșani - Activitatea de inspecție fiscală și a

Raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011

încheiat de aceeași autoritate, precum și a Dispoziției privind măsurile

stabilite de organele de inspecție fiscală nr. IV/6136/3 din 31 ianuarie 2011.

La primul termen de judecată, stabilit la data de 1 iulie 2011, în același

dosar, reclamanta a depus o cerere completatoare, prin care, în contradictoriu

cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Botoșani, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 6 din 31

ianuarie 2011, privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală,

emisă de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Botoșani -

Activitatea de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscala

înregistrat sub nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011 încheiat de aceeași autoritate

prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea actelor

administrativ fiscale contestate.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 și art. 15 din Legea nr.

554/2004.

În motivarea cererii,

reclamanta arată că, în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2011, organele de

control din cadrul Agenției Direcției Generale a Finanțelor Publice din Județul

Botoșani au efectuat la SC S.R. SRL o inspecție fiscala privind verificarea

respectării prevederilor legale referitoare la modul de calcul, evidențiere și

virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat în

perioada 1 iulie 2005 - 30 septembrie 2009.

Rezultatele

inspecției fiscale au fost reținute în cuprinsul Raportului de Inspecție

Fiscală nr. IV/6136 din 31 ianuarie 2011, prin care organele fiscale au reținut

că, în perioada verificată, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația

legală de declarare și virare a impozitului pe veniturile nerezidenților,

precum si a contribuțiilor datorate către bugetul de stat (respectiv

contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția de

asigurări sociale reținute de la asigurați și datorata de angajator,

contribuția pentru accidente de munca și boli profesionale, contribuția pentru

fondul de șomaj datorat de angajator, contribuția la fondul de asigurări de

șomaj reținut de la asigurați, contribuția la fondul de garantare pentru plata

salariilor, contribuția la fondul de sănătate datorata de angajator,

contribuția la fondul de sănătate reținută de la asigurați, și contribuția

pentru concedii si indemnizații), pentru activitatea desfășurata de sucursală

din Negrești Oaș.

Organele de control

au apreciat că sumele datorate cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților

și contribuțiile către bugetul de stat au fost in mod eronat declarate și

achitate de către sucursala din Negrești Oaș, utilizându-se codul de

identificare fiscală al acesteia, în loc sa fie declarate și achitate de către

societatea mamă, folosindu-se codul de identificare fiscală al acesteia.

În aceste condiții, a

arătat reclamanta că, deși a făcut dovada că sumele datorate cu acest titlu au

fost virate integral la termene stabilite de lege către bugetul de stat, aspect

de altfel necontestat de emitentul actelor, organele fiscale au stabilit in mod

nelegal obligații fiscale suplimentare în sarcina ei.

A susținut reclamanta

că sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale

contestate și anume cele două condiții cumulative: cazul bine justificat, in

sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și prevenirea unei

pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea nr. 45

din 4 august 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S.R. SRL,

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Administrare Fiscală –

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a

Marilor Contribuabili, și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Botoșani.

A dispus suspendarea

executării deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2011 privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată și a Raportului de inspecție fiscală nr. IV/6136 din 31

ianuarie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în

anularea actelor administrative.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că suspendarea actului administrativ, în

condițiile art. 15 este condiționată de îndeplinirea condiției procedurale

constând în introducerea acțiunii în anulare, condiție îndeplinită în cauză,

cererea în anulare fiind obiectul principal al dosarului nr. 618/39/2011,

înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 10 iunie 2011.

S-a mai reținut că la

aceste condiții procedurale se adaugă și condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 la care art. 15 face trimitere, și anume existența cazului

justificat și necesitatea ca prin măsura suspendării să se prevină o pagubă

iminentă.

În ceea ce privește

cazul bine justificat s-a constatat că organele de control au apreciat că

sumele datorate cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților și

contribuțiile către bugetul de stat au fost în mod eronat declarate și achitate

de către sucursala din Negrești Oaș, utilizându-se codul de identificare fiscală

al acesteia, în loc sa fie declarate și achitate de către societatea mamă,

folosindu-se codul de identificare fiscală al acesteia.

Prin urmare, plata

sumelor la bugetul de stat consolidat nu a fost contestată de organele de

control, și nici de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și

Direcția Generală a Marilor Contribuabili, care a soluționat contestația în

procedură administrativă.

Sub acest aspect, s-a

constatat de către prima instanță că la controlul anterior, efectuat în anul în

anul 2005 (filele 125-133 dosar) la sucursala SC S.R. SRL din Negrești Oaș,

organele de control fiscal au stabilit prin Raportul de inspecție fiscală din

31 octombrie 2005, că obligația legală de declarare și virare a impozitului pe

veniturile nerezidenților, precum si a contribuțiilor datorate către bugetul de

stat au fost legal îndeplinite de către sucursală.

O asemenea concluzie

a organelor de control fiscal, care prezumă legalitatea plăților efectuate de

sucursală, pun în discuție legalitatea actelor administrative contestate și

relevă o modificare de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale,

nemodificate în perioada de referință.

A mai reținut curtea

de apel că legalitatea actelor administrative este pusă la îndoială și din

perspectiva dispozițiilor art. 114 alin. (2) C. proc. fisc. care stabilesc că

„În situația în care plata se efectuează de către o altă persoană decât

debitorul, dispozițiile art. 1093 C. civ. se aplică în mod corespunzător”.Or,

potrivit acestei din urmă dispoziții „Obligația poate fi achitată chiar de o

persoană neinteresată; această persoană trebuie însă să lucreze în numele și

pentru achitarea debitorului, sau de lucrează în numele ei propriu, să nu se

subroge, în drepturile creditorului”.

A concluzionat în

sensul că plata obligațiilor fiscale la scadență, de către sucursală, nefiind

contestată, este îndoielnică și legalitatea calculării accesoriilor constând în

penalități de întârziere, care după cum se observă sunt de două ori mai mari

decât debitul principal.

În ce privește cea

de-a doua condiție a pagubei iminente s-a reținut că, plata obligațiilor

fiscale datorate de sucursala SC S.R. SRL din Negrești Oaș, către bugetul

general consolidat s-a făcut, iar prin executarea imediată a actelor

administrativ fiscale reclamanta ar fi pusă în situația unei plăți repetate,

iar suma mare este de natură să afecteze grav activitatea societății, în ceea

ce privește respectarea obligațiilor fata de partenerii de afaceri, de proprii

angajați, precum si cat privește obligațiile către bugetul de stat, mai ales în

condițiile economice actuale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în speță

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

– respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă – pentru a dispune suspendarea

actului administrativ.

În dezvoltarea

acestor motive de recurs recurenta arată că actul administrativ se bucură de prezumția

de legalitate, iar suspendarea executării acestuia reprezintă o situație de

excepție, motivele invocate trebuind să creeze o îndoială serioasă asupra legalității

respectivului act.

Referitor la paguba iminentă

recurenta susține că aceasta nu a fost dovedită, simpla menționare a valorii

obligațiilor fiscale nefiind suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța

de fond a reținut că sumele aferente obligațiilor fiscale enumerate în actul de

control au fost achitate de o sucursală a reclamantei (sucursala din Negrești

Oaș), împrejurare necontestată de organele fiscale, acestea din urmă susținând,

însă, că plata este nelegală, deoarece nu a fost efectuată de societatea mamă.

Aceste elemente de

fapt, precum și invocarea art. 114 alin. (2) cu referire la art. 1093 C. civ. –

care se referă la plata efectuată de o altă persoană decât debitorul - sunt de

natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ

contestat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De menționat, în

argumentarea cazului bine justificat, că la data de 14 octombrie 2011 a fost

soluționată inclusiv acțiunea de fond, dispunându-se de către Curtea de Apel Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal, anularea actelor administrativ –

fiscale contestate (soluție atacabilă cu recurs).

În ceea ce privește paguba

iminentă, în mod corect s-a reținut că executarea sumelor stabilite prin actele

administrative contestate este de natură să afecteze grav activitatea societății,

prin blocarea conturilor acesteia și imposibilitatea respectării obligațiilor

sale contractuale.

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva Încheierii nr.

45 din 4 august 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2011.