ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3006/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul nr. 69/2007, prin Sentința

arbitrală nr. 140 din 15 iunie 2007, a dispus admiterea acțiunii formulată de

reclamanta SC C.M.R. SRL, a constatat ilegalitatea rezilierii contractului de

asociere în participațiune din 08 iulie 2004 prin declarația unilaterală a

asociatului S.G.C. din 19 decembrie 2006 și, în consecință, lipsa ei de efecte

juridice, s-au respins ca neîntemeiate capetele 1 și 2 de cerere formulate de

S.G.C. prin care a cerut respingerea sus-menționatei acțiuni și constatarea

legalității rezilierii contractului de asociere în participațiune prin

declarația unilaterală a asociatului S.G.C. de la 19 decembrie 2006 și a admis

capătul 4 din această acțiune, declarându-se încetarea, pe data prezentei

hotărâri, a contractului de asociere în participațiune ca urmare a

neînțelegerilor grave dintre cei doi asociați care împiedică buna funcționare a

asociației, capătul 3 devenind, astfel, fără obiect, precum și capătul 5 de

cerere din această acțiune, fiind obligat SC C.M.R. SRL să elibereze de îndată

spațiul deținut la S.G.C. în baza contractului de asociere în participațiune.

Curtea de Apel București, prin

Sentința comercială nr. 36 din 27 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr.

6136/2/2007, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.M.R. SRL

și a anulat în parte sentința arbitrală anterior menționată cu privire la

declararea încetării contractului de asociere în participațiune.

Prin încheierea dată în Camera de

Consiliu la data de 16 aprilie 2008, a fost admisă cererea de lămurire a

dispozitivului Sentinței comerciale nr. 36 din 27 februarie 2008 în sensul că,

prin evocarea fondului, se are în vedere analiza tuturor motivelor de recurs invocate

în cererea de arbitrare referitoare la clauzele și efectele asocierii.

Fondul cauzei a fost soluționat prin

Sentința comercială nr. 11 din 28 ianuarie 2009, prin care a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta S.G.C. și declarat încetat contractul de

asociere în participațiune din 08 iulie 2004 ca urmare a neînțelegerilor grave

dintre asociați care împiedică buna funcționare a asocierii, cererea pârâtei SC

C.M.R. SRL de întoarcere a executării silite a Sentinței arbitrale nr. 140 din

15 iunie 2007 fiind respinsă.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin Decizia comercială nr. 1247 din 15 aprilie 2010, a

admis recursurile ambelor părți, casând Sentința comercială nr. 11 de la 28

ianuarie 2009, încheierea de la 16 aprilie 2008 și Sentința comercială nr. 36

din 27 februarie 2008 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, și a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii în anulare.

În fond după casare, prin Sentința

comercială nr. 125 de la 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a admis acțiunea în anulare, a anulat Sentința arbitrală nr.

140 din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a stabilit termen

pentru evocarea fondului, reținând, în esență, că limitele învestirii

tribunalului arbitral au fost fixate prin cererea inițială, conform art. 355 C.

proc. civ. și nu puteau fi extinse în absența unor dezbateri contradictorii pe

acest aspect, fiind incidente dispozițiile art. 364 lit. i) și f) C. proc. civ.

Acțiunea promovată de S.C.C., astfel

cum s-a reținut prin hotărârea anterior menționată ce a avut în vedere

considerentele deciziei instanței de control judiciar, respectiv Decizia nr.

1247 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

recursul declarat în primul ciclu procesual, are ca obiect constatarea

rezilierii contractului de asociere în participațiune prin declarația sa

unilaterală din data de 19 decembrie 2006, cu consecința evacuării pentru lipsa

titlului valabil, cererea conexă a SC C.M.R. SRL urmărind să demonstreze

nevalabilitatea acestei denunțări și valabilitatea în continuare a

contractului.

La data de 9 februarie 2011, aceeași

instanță, prin Sentința nr. 24/2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de S.G.C., a admis acțiunea formulată de SC C.M.R. SRL, a constatat

ilegalitatea rezilierii contractului de asociere și valabilitatea acestuia, a

admis cererea reclamantei de întoarcere a executării și a dispus reintegrarea

acesteia în spațiul ce a format obiectul contractului.

În motivare, instanța de fond a

reținut că invocarea dispozițiilor art. 1529 C. civ. este irelevantă în

condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat

în condiții de contradictorialitate, iar, ca efect al desființării titlurilor

executorii, se recunoaște dreptul SC C.M.R. SRL de a relua folosința spațiului

ce a format obiectul asocierii.

Împotriva acestor sentințe, S.C.C.

București a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea

sentințelor recurate și, pe fond, respingerea acțiunii în anulare formulate de

către SC C.M.R. SRL ca neîntemeiată și menținerea dispozițiilor Sentinței

arbitrale nr. 140 din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pronunțate

în Dosarul nr. 69/2007.

În argumentarea motivelor de recurs,

S.C.C. a arătat că instanța de apel a reținut, în mod greșit, că Tribunalul

Arbitral nu a fost învestit cu un capăt de cerere distinct privind rezilierea

contractului de asociere în participațiune, fiind invocat principiul

contradictorialității și al dreptului de apărare.

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Cu privire la recursul declarat

împotriva Sentinței comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat, deoarece instanța de fond a avut în vedere, la momentul

rejudecării, îndrumările date în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție

în primul ciclu procesual; față de acestea, în raport de prevederile art. 364

lit. f) și i) C. proc. civ., limitele învestirii tribunalului arbitral au fost

fixate prin cererea inițială, conform art. 355 C. proc. civ., neputând fi

extinse ulterior.

Recursul declarat împotriva

Sentinței comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011, este, de asemenea,

nefondat, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., obiectul pricinii asupra

căruia trebuie să se pronunțe instanța este stabilit prin cererea de chemare în

judecată, iar nu prin probele administrate în cauză sau prin concluziile scrise

depuse la dosarul cauzei. În pronunțarea soluției, instanța este ținută de

limitele învestirii sale determinate prin acțiunea introductivă sau în

condițiile art. 132 C. proc. civ., ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce

formează obiectul cererii deduse judecății; cum, în speță, s-a stabilit, fără

putință de tăgadă, că raportul juridic născut între părți, consfințit prin

contractul de asociere de la 08 mai 2004, este guvernat de dispozițiile art.

251 - 256 C. com. care se completează cu prevederile Codului civil privind

contractul de societate, în mod corect, Curtea de Apel București a statuat că nu

a fost învestită în mod legal să verifice îndeplinirea condițiilor rezilierii

judiciare, cât timp obiectul cererii nu a fost modificat cu respectarea

principiului disponibilității.

Principiul disponibilității în

procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului

procesual și a limitelor cererii; dreptul părților de a determina limitele

cererii, sub aspectul obiectului și al cauzei, este, în principiu, neîngrădit,

depășirea limitelor învestirii reprezentând o încălcare a prevederilor art. 129

C. proc. civ.

Prin acțiunea arbitrală formulată de

S.G.C. s-a solicitat constatarea rezilierii contractului de asociere încheiat

cu SC C.M.R. SRL prin denunțare unilaterală și evacuarea acestuia din spațiul

adus ca aport în asociere de către S.G.C.

Art. 1527 C. civ. stabilește în mod

expres că desfacerea societății prin voința uneia dintre părți este posibilă

numai în cazul în care aceasta este încheiată pe perioadă nedeterminată, ceea

ce nu este cazul în speță, contractul fiind încheiat pe perioadă determinată.

Potrivit art. 10.1 lit. c) din

contractul de asociere, încetarea contractului nu poate opera decât în situația

în care asociatul nu își îndeplinește sau execută defectuos obligațiile

contractuale în măsura în care, din această cauză, funcționarea asocierii nu

mai este posibilă, cu un preaviz de 60 de zile de la data apariției cauzei.

Dispozițiile legale și contractuale

anterior menționate stabilesc obligativitatea părții care invocă rezilierea de

a aduce la cunoștința celeilalte părți care sunt aceste încălcări sau executări

defectuoase ale obligațiilor contractuale, fiind exclusă astfel posibilitatea

juridică de a denunța unilateral contractul de asociere.

Față de considerentele expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat de pârâta S.C.C. București împotriva Sentinței comerciale nr. 24 de la

9 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, și a Sentinței comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C.C. București împotriva Sentinței comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și a

Sentinței comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 octombrie 2011.