ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4537/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, prin Sentința

penală nr. 85/P din 14 septembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta

Agenția Națională de Integritate, împotriva Rezoluției nr. 139/II/2/2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din 2

iulie 2010 în Dosarul nr. 33/P/2010 al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut că Agenția Națională de Integritate, cu sediul în

București, a sesizat că V.M., judecător la Judecătoria Tulcea, în declarația de

avere depusă la 14 august 2008, nu a declarat, pentru anul fiscal 2007, un

venit net de 9.525 RON obținut din activitatea de avocat, astfel că ar fi

săvârșit infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

Prin Rezoluția din 22

martie 2010 emisă în Dosarul nr. 33/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), (6), raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

V.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de

art. 292 C. pen., actul procurorului reținând că suma de 9.525 RON obținută de

V.M. din activitatea de avocat desfășurată în perioada ianuarie - aprilie 2007

a fost declarată la Administrația Finanțelor Publice Tulcea, a plătit impozitul

stabilit, respectiv 1.524 RON, precum și 5.600 RON contribuție asigurări

sociale, deci, suma ce ar fi trebuit declarată este mai mică decât totalul

sumelor pe care ea deja le achitase, nefiind întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., respectiv intenția.

Instanța de fond,

verificând plângerea petentei, a reținut că față de actele premergătoare

efectuate, nu au intervenit elemente noi care să nu fi fost analizate.

Împotriva sentinței,

petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris

pe considerentul că potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr.

144/2007, fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege, care, cu intenție,

depune o declarație de avere care nu corespunde adevărului, constituie fals în

declarații și se pedepsește potrivit C. pen., astfel că în cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

Recursul nu este

fondat.

Este de amintit cu

preeminență că în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7)

C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluția atacată, pe baza

lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

Infracțiunea de fals

în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., este definită ca declararea

necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat, ... în

vederea producerii de consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci

când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru

producerea acelei consecințe.

În cauză, actul de

constatare al Agenției Naționale de Integritate, datat 8 ianuarie 2010, a

reținut că V.M., judecător la Judecătoria Tulcea, nu a declarat venitul net în

sumă de 9.525 RON obținut în anul fiscal 2007 din activitatea de avocat avută

anterior admiterii în magistratură.

Verificându-se, în

faza actelor premergătoare respectiva sesizare, în mod legal s-a concluzionat

că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, acela al elementului

material al laturii obiective, nedeclararea, în declarația de avere întocmită

de magistrat la data pensionări, a sumei, nu a produs consecințe juridice, cei

9.525 RON fiind declarată la organul fiscal, V.M. neintenționând să ascundă

existența sumei și proveniența ei, ea a plătit impozitul datorat, deci lipsește

și latura subiectivă.

În aceste condiții,

intervenirea cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezoluția și implicit hotărârea

instanței de fond, sunt legale, recursul declarat de petentă urmând a fi

respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

petenta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta Agenția Națională de Integritate

împotriva Sentinței penale nr. 85/P din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2010.