ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ

și fiscal sub nr. 41460/3/2006 la data de 5 decembrie 2006, reclamanții B.C., B.O.C.,

B.H., C.L., C.C., F.M., G.E., G.L., J.M.P., L.C., M.E., M.I., M.L., N.A., P.E.,

P.M., P.C., P.F., S.A., T.L., V.A., V.D. au chemat în judecată pârâta A.P.I.A. solicitând

obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2006,

actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plătii

efective.

Prin sentința nr.

1992 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta la plata

către reclamanți a primelor de concediu pentru perioada 2004-2006 în raport de data

nașterii raportului de serviciu pentru fiecare reclamant actualizate cu indicele

de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă.

Pentru a hotărî astfel

a reținut că legile bugetului de stat au suspendat aplicarea acestor prevederi pentru

anii 2001-2006, dar această măsura are ca efect doar amânarea aplicării dispozițiilor

respective și nu pierderea dreptului.

Suspendarea exercițiului

dreptului nu echivalează ca înlăturarea lui atâta timp cât dispozițiile legale care

îl reglementează nu au fost abrogate, ci are ca efect imposibilitatea temporară

a realizării lui în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.

Reclamanții, în calitate

de funcționari publici beneficiază de prima de concediu, neputând fi contestată

existența acestui drept pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată,

întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție privind cazurile în

care se poate restrânge exercițiul unui drept și ar fi încălcat și principiul constituțional

care garantează realizarea drepturilor acordate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs A.P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La data de 8 ianuarie

2008  recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită să se ia act

de renunțarea la judecata recursului întrucât această instituție a renunțat la promovarea

recursurilor împotriva sentințelor care au avut ca obiect acordarea primelor de

vacanță.

Prealabil exercitării

controlului judiciar al soluției instanței de fond, în raport de cererea depusă

de către recurentă și față de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte

ia act de renunțarea la judecata recursului promovat de către A.P.I.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la

judecata recursului declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 1992 din 3 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.