ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal sub nr. 41460/3/2006 la data de 5 decembrie 2006, reclamanții B.C., B.O.C., B.H., C.L., C.C., F.M., G.E., G.L., J.M.P., L.C., M.E., M.I., M.L., N.A., P.E., P.M., P.C., P.F., S.A., T.L., V.A., V.D. au chemat în judecată pârâta A.P.I.A. solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plătii efective.

Prin sentința nr. 1992 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta la plata către reclamanți a primelor de concediu pentru perioada 2004-2006 în raport de data nașterii raportului de serviciu pentru fiecare reclamant actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă. Pentru a hotărî astfel a reținut că legile bugetului de stat au suspendat aplicarea acestor prevederi pentru anii 2001-2006, dar această măsura are ca efect doar amânarea aplicării dispozițiilor respective și nu pierderea dreptului. Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează ca înlăturarea lui atâta timp cât dispozițiile legale care îl reglementează nu au fost abrogate, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.

Reclamanții, în calitate de funcționari publici beneficiază de prima de concediu, neputând fi contestată existența acestui drept pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție privind cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept și ar fi încălcat și principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La data de 8 ianuarie 2008 recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită să se ia act de renunțarea la judecata recursului întrucât această instituție a renunțat la promovarea recursurilor împotriva sentințelor care au avut ca obiect acordarea primelor de vacanță.

Prealabil exercitării controlului judiciar al soluției instanței de fond, în raport de cererea depusă de către recurentă și față de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte ia act de renunțarea la judecata recursului promovat de către A.P.I.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 1992 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.