ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2012

Asupra recursurilor civile de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 877 din 22 iulie 2005, Tribunalul Cluj - secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Cluj și a Consiliului local Cluj - Napoca, față de care acțiunea promovată de reclamanții B.V., B.A., G.R., B.I. și B. D. a fost respinsă. A admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj - Napoca și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziție de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent aferente valorii celor trei apartamente expropriate. A respins cererea privind obligarea Primarului municipiului Cluj - Napoca la măsura restituirii unui imobil echivalent celui expropriat, precum și la plata despăgubirilor.

A obligat reclamanții la restituirea actualizată a sumei de 116.855 lei primită cu titlu de despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși reclamanții au formulat notificare potrivit dispozițiilor legale, entitatea investită nu a soluționat cererea. Imobilul în litigiu, situat în Cluj - Napoca, a fost expropriat, apartamentele fiind demolate, iar pe teren au fost construite blocuri de locuințe, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 4 și 9 din Legea nr. 10/2001. Pentru imobilele expropriate, legea nu prevede măsura compensării cu alte bunuri, motiv pentru care reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital.

Prin decizia nr. 19/A din 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziție motivată de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil echivalent, reprezentând teren și construcție compusă din 3 apartamente, identificate în CF Cluj - Napoca. În situația în care măsura compensării nu este obiectiv posibilă, ori nu este acceptată de reclamanți, a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri bănești în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca.

Instanța de apel a reținut, în esență, că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, nu exclud acordarea măsurii compensării, măsurile reparatorii prin echivalent, reprezentând despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, putând fi stabilite în subsidiar. Prin decizia nr. 2218 din 9 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanți și a respins recursul declarat depărat. Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a aplicat literal art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, fără a administra dovezile necesare pentru a se dovedi că există bunuri disponibile care pot fi identificate. Simpla indicare a existenței unor suprafețe de teren libere de construcții, posibil de restituit în natură, reprezintă o afirmație căreia instanțele nu pot să-i dea eficiența impusă de lege.

Cât privește recursul declarat de pârât, instanța de recurs a constatat că instanțele sunt abilitate, conform dispozițiilor art. 24 (actual 26) din Legea nr. 10/2001, să analizeze cererea reclamanților sub aspectul legalității și temeiniciei inclusiv a măsurilor reparatorii. Reinvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 419/A din 16 noiembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 877 din 22 august 2005 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în parte. A stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, corespunzător valorii de circulație actuală. Instanța de rejudecare în apel a reținut că Primăria municipiului Cluj Napoca a comunicat că nu deține bunuri sau servicii disponibile, care pot fi acordate în compensare.

Prin decizia nr. 5775 din 20 mai 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Instanța de recurs a constatat că răspunsul Primăriei Cluj - Napoca nu este de natură a demonstra imposibilitatea realizării măsurii compensării. Aceasta pentru că, potrivit înscrisurilor anexate recursului, la nivelul municipalității s-a hotărât începerea programului de construire de locuințe în diverse cartiere, a fost dat în folosință un bloc cu 54 de apartamente în regim ANL, au fost organizate licitații publice în vederea concesionării unor suprafețe de câte 1.000 m.p.

în vederea amenajării unor terase, ceea ce infirmă realitatea susținerilor primăriei. Instanța de recurs a dat îndrumări pentru suplimentarea probatoriului prin solicitarea relațiilor corespunzătoare de la unitatea administrativ teritorială investită cu soluționarea notificării și de la consiliul local al municipiului, cărora li se va solicita hotărârile consiliului local prin care s-a aprobat închirierea, concesionarea sau înstrăinarea unor imobile din domeniul privat. De asemenea, s-a menționat că bunurile disponibile vor fi identificate prin expertiză. Prin decizia nr. 163/A din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj - secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minor și familie a admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte.

A stabilit că pentru imobilele preluate de stat prin expropriere, respectiv teren în suprafață de 526 m.p., reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în cuantum de 213.290 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume, care urmează a fi acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pe Primarul municipiului Cluj Napoca la plata cheltuielilor de judecată. A respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca. Instanța de rejudecare în apel a constatat, în ceea ce privește apelul declarat de primar, că, prin decizia nr. XX/2007, înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată, ci și notificarea persoanei îndreptățite.

A fost înlăturată și susținerea apelantului referitoare la faptul că prima instanță nu ar fi avut în vedere obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză, având în vedere că expertiza a fost refăcută și a fost comunicată primarului, care ar fi avut posibilitatea să formuleze din nou obiecțiuni. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, instanța de rejudecare a reținut că, în cursul rejudecării apelului, aceștia au arătat că solicită doar acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Instanța de rejudecare în apel a mai reținut că, începând de la data de 25 ianuarie 2011, fondul „Proprietatea „este listat la bursă, motiv pentru care despăgubirile prevăzute de lege au caracter efectiv, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului Cluj - Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca și Ministerul Finanțelor Publice. Primarul și Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, iar după expropriere, reclamanților li s-a oferit imobilul din Cluj - Napoca, pe care l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995. Ulterior, contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat de instanțele de judecată, care au restituit apartamentul foștilor proprietari. Recurenții au mai precizat că notificările se soluționează în ordinea înregistrării lor.

Au mai susținut recurenții, că suma reprezentând cheltuielile de judecată este exagerat de mare, iar instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 492 din 8 iunie 2006 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Ministerul Finanțelor Publice a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că, prin cererea din 25 februarie 2011, reclamanții au schimbat obiectul cererii de chemare în judecare, aspect în legătură cu care nu a fost înștiințat, cu atât mai mult cu cât, în motivarea hotărârii se menționează că fondul „Proprietatea" a devenit funcțional.

Fată de modificarea cererii reclamanților, acțiunea trebuia judecată în contradictoriu cu autoritățile competente potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca sunt inadmisibile. Astfel, sentința civilă nr. 877 din 22 august 2005 a Tribunalului Cluj, deși a admis acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, a fost apelată doar de reclamanți și de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, nu și de pârâții recurenți. Ca atare, criticile, care, în cauză, vizează fondul pricinii, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât recurentul nu a exercitat calea de atac devolutivă a apelului.

Având în vedere și prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc ce hotărâri pot fi atacate pe calea recursului, se constată că pârâții nu pot formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-au adresat instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, pentru că s-ar încălca principiul de drept „non omisso medio", ceea ce este inadmisibil. Soluția pronunțată de instanța de fond, chiar dacă a fost schimbată în parte în apel, nu justifică admisibilitatea recursului, deoarece obligația stabilită de instanță nu a privit raportul juridic dintre reclamanți și cei doi recurenți, în condițiile în care debitorul obligației stabilite este primarul municipiului Cluj Napoca.

De altfel, cei doi recurenți nici nu prezintă interes în declararea căii de atac a recursului pentru că, așa cum s-a arătat, instanțele au constatat că pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca nu are calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, deși acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu acesta, nu a fost obligat la nici o prestație.

Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a precizat că interesul promovării căii de atac constă în faptul că instanțele trebuiau să constate lipsa calității sale procesuale pasive, dar nici acest element nu poate fi reținut, pentru că, în lipsa vreunei prestații dispuse de prima instanță, instanța de apel a constatat că despăgubirile pot fi acordate doar în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce, desigur, exclude stabilirea vreunei obligații în sarcina acestui pârât și presupune constatarea implicită a lipsei calității procesuale pasive. Recursul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea în acest text de lege doar susținerile referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Aspectele legate de faptul că reclamanții ar fi primit o altă locuință ca urmare a exproprierii nu reprezintă critici aduse hotărârii atacate, fiind doar simple susțineri, prin care recurentul nu combate în vreun mod cele hotărâte și motivate de instanță. Aceeași este situația susținerilor care privesc faptul că primarul soluționează notificările în ordinea înregistrării, pentru că recurentul nu aduce nici o critică și nu arată cu ce a greșit în drept instanța de apel în legătură cu această împrejurare.

Prin urmare, rămân de analizat doar criticile referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constatat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În cauză, suma de 2329,40 lei, la care a fost obligat pârâtul, reprezintă 1.600 lei cheltuieli de judecată efectuate în ciclurile procesuale anterioare și 729, 40 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel. Se constată că suma acordată nu este nejustificat de mare, deoarece cauza a prezentat un grad crescut de complexitate, a parcurs mai multe proceduri judiciare, ceea ce a presupus și un volum de muncă corespunzătore al avocatului.

Nici decizia invocată a Curții Constituționale și nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu pot obliga, în cauză, la diminuarea cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată, deoarece au vizat împrejurări diferite, respectiv opozabilitatea contractului de asistență juridică față de părți și dovada faptului că sumele cheltuite au fost necesare. De aceea, recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare, iar, față de prevederile art. 274 C. proc. civ., recurentul Primarul municipiului Cluj Napoca va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții intimați, în cuantumul dovedit prin înscrisurile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 163/A din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală a finanțelor publice a județului Cluj și Consiliul local al municipiului Cluj -Napoca împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurentul Primarul municipiului Cluj Napoca la plata sumei de 496 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți B.A., B.D., B.V., B.I. și G.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.