ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor civile de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 877 din 22 iulie 2005, Tribunalul Cluj - secția civilă a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Cluj și a Consiliului

local Cluj - Napoca, față de care acțiunea promovată de reclamanții B.V.,

B.A., G.R., B.I. și B.

D. a fost respinsă.

A admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu

pârâții Primarul

municipiului Cluj - Napoca și Ministerul Finanțelor

Publice și a

obligat Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziție de restituire

prin măsuri reparatorii în echivalent aferente

valorii celor trei apartamente expropriate.

A respins

cererea privind obligarea Primarului municipiului

Cluj - Napoca la măsura restituirii unui imobil echivalent celui

expropriat,

precum și la plata despăgubirilor.

A obligat

reclamanții la restituirea actualizată a sumei de 116.855 lei primită cu titlu

de despăgubiri.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși reclamanții

au formulat notificare potrivit dispozițiilor

legale, entitatea investită

nu a soluționat cererea.

Imobilul în litigiu, situat în Cluj - Napoca, a fost

expropriat, apartamentele fiind demolate, iar pe teren au fost

construite blocuri de locuințe,

situație în care sunt aplicabile

dispozițiile

art. 11 pct. 4 și 9 din Legea nr. 10/2001.

Pentru imobilele

expropriate, legea nu prevede măsura

compensării

cu alte bunuri, motiv pentru care reclamanții au dreptul

la măsuri

reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de valoare

nominală sau acțiuni la societățile

tranzacționate pe piața de capital.

Prin decizia nr. 19/A din 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel

Cluj

a

admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a

schimbat-o în parte.

A

obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziție

motivată de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

atribuirea în compensare a unui alt

imobil

echivalent, reprezentând teren și construcție compusă din 3

apartamente,

identificate în CF Cluj - Napoca.

În

situația în care măsura compensării nu este obiectiv posibilă, ori nu este

acceptată de reclamanți, a obligat pârâtul să

propună

acordarea de despăgubiri bănești în condițiile prevăzute de

Titlul VII

din Legea nr. 247/2005. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul

municipiului Cluj Napoca.

Instanța de apel

a reținut, în esență, că dispozițiile art. 11 din

Legea nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată, nu exclud acordarea

măsurii compensării, măsurile

reparatorii prin echivalent,

reprezentând

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, putând

fi stabilite

în subsidiar.

Prin decizia nr. 2218 din 9 martie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

reclamanți și a respins recursul declarat depărat.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a

aplicat literal

art. 11

alin. (8) din Legea nr. 10/2001, fără a administra dovezile

necesare pentru a se dovedi că există bunuri

disponibile care pot fi

identificate.

Simpla indicare a

existenței unor suprafețe de teren libere de

construcții, posibil de restituit în

natură, reprezintă o afirmație căreia

instanțele nu pot să-i dea eficiența impusă de lege.

Cât privește recursul declarat de pârât, instanța de

recurs a constatat că instanțele sunt abilitate, conform dispozițiilor art. 24

(actual 26) din

Legea nr. 10/2001, să analizeze cererea reclamanților sub aspectul legalității

și temeiniciei inclusiv a măsurilor reparatorii.

Reinvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj,

prin

decizia civilă nr.

419/A din 16 noiembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței civile nr. 877 din

22

august 2005 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în parte.

A stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii

sub formă de despăgubiri bănești, corespunzător valorii de circulație

actuală.

Instanța de

rejudecare în apel a reținut că Primăria municipiului Cluj Napoca a comunicat

că nu deține bunuri sau

servicii

disponibile, care pot fi acordate în compensare.

Prin decizia nr. 5775 din 20 mai 2009, înalta Curte de

Casație

și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul

Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei,

pe care a

casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

de apel.

Instanța de recurs a constatat că

răspunsul Primăriei Cluj - Napoca nu este de natură a demonstra imposibilitatea

realizării măsurii compensării.

Aceasta pentru că, potrivit înscrisurilor anexate recursului, la

nivelul municipalității s-a hotărât

începerea programului de construire de locuințe în diverse cartiere, a fost dat

în folosință un

bloc cu 54 de apartamente

în regim ANL, au fost organizate licitații

publice în vederea concesionării unor suprafețe de câte 1.000 m.p. în

vederea amenajării unor terase, ceea ce infirmă realitatea susținerilor

primăriei.

Instanța de

recurs a dat îndrumări pentru suplimentarea

probatoriului

prin solicitarea relațiilor corespunzătoare de la unitatea

administrativ teritorială investită cu

soluționarea notificării și de la

consiliul

local al municipiului, cărora li se va solicita hotărârile

consiliului local prin care s-a aprobat

închirierea, concesionarea sau

înstrăinarea unor imobile din domeniul

privat.

De asemenea, s-a menționat că bunurile disponibile vor

fi

identificate prin

expertiză.

Prin decizia nr. 163/A din 25 februarie 2011, Curtea de

Apel

Cluj

- secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minor și

familie a admis

în parte apelul declarat de reclamanți împotriva

sentinței, pe care a schimbat-o în parte.

A stabilit că pentru imobilele preluate de stat prin expropriere,

respectiv teren în

suprafață de 526 m.p.,

reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în despăgubiri în cuantum de 213.290 euro, sau

echivalentul în lei al acestei sume, care urmează

a fi acordate în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

A

obligat pe Primarul municipiului Cluj Napoca la plata cheltuielilor de

judecată.

A respins ca nefondat apelul declarat de Primarul

municipiului

Cluj Napoca.

Instanța de rejudecare în apel a constatat, în ceea ce

privește apelul declarat de primar, că, prin decizia nr. XX/2007, înalta Curte

de Casație și Justiție, soluționând un

recurs în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26

alin. (3) din Legea nr.

10/2001, instanța de

judecată este competentă să soluționeze pe fond

nu numai contestația

formulată, ci și notificarea persoanei îndreptățite.

A fost înlăturată și susținerea

apelantului referitoare la faptul

că prima

instanță nu ar fi avut în vedere obiecțiunile pe care le-a

formulat la raportul de expertiză, având în

vedere că expertiza a fost

refăcută

și a fost comunicată primarului, care ar fi avut posibilitatea

să

formuleze din nou obiecțiuni.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, instanța de

rejudecare a reținut că, în cursul

rejudecării apelului, aceștia au

arătat că

solicită doar acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului

VII din

Legea nr. 247/2005.

Instanța de rejudecare în apel a mai reținut că, începând

de la data de 25 ianuarie 2011, fondul „Proprietatea „este listat la bursă,

motiv pentru care despăgubirile

prevăzute de lege au caracter efectiv, în sensul jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs

Primarul municipiului Cluj - Napoca,

Consiliul local al

municipiului Cluj -

Napoca și Ministerul Finanțelor Publice.

Primarul și Consiliul local al municipiului Cluj

- Napoca au

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și

au arătat că imobilul în

litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, iar după expropriere,

reclamanților li s-a oferit imobilul din Cluj - Napoca, pe care l-au cumpărat

în baza Legii nr.

112/1995.

Ulterior, contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat

de

instanțele de

judecată, care au restituit apartamentul foștilor proprietari.

Recurenții au mai precizat că notificările se soluționează în

ordinea înregistrării lor.

Au mai

susținut recurenții, că suma reprezentând cheltuielile de judecată este

exagerat de mare, iar instanța trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

sens în care s-a pronunțat și Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 492 din 8 iunie 2006 și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor

Omului.

Ministerul

Finanțelor Publice

a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că,

prin cererea din 25 februarie 2011, reclamanții au schimbat obiectul

cererii de chemare în judecare, aspect în legătură

cu care nu a fost

înștiințat, cu atât mai mult cu cât, în motivarea

hotărârii se

menționează că fondul

„Proprietatea" a devenit funcțional.

Fată de

modificarea cererii reclamanților, acțiunea trebuia

judecată în contradictoriu cu autoritățile competente potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice și

Consiliul

local al municipiului Cluj - Napoca sunt inadmisibile.

Astfel,

sentința civilă nr. 877 din 22 august 2005 a Tribunalului Cluj, deși a admis

acțiunea în contradictoriu cu

Ministerul

Finanțelor Publice, a fost apelată doar de reclamanți și de

pârâtul

Primarul municipiului Cluj Napoca, nu și de pârâții recurenți.

Ca atare, criticile, care, în cauză, vizează fondul

pricinii, nu pot

fi luate în considerare, atâta timp cât recurentul nu a

exercitat calea

de atac

devolutivă a apelului.

Având în vedere și prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.

care stabilesc ce hotărâri pot fi atacate pe calea recursului, se

constată că pârâții nu pot formula

pentru prima dată în recurs,

trecând peste

calea apelului, critici pe care nu le-au adresat instanței

de apel și

asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, pentru că s-ar încălca principiul de

drept „non omisso medio", ceea ce este inadmisibil.

Soluția

pronunțată de instanța de fond, chiar dacă a fost

schimbată în parte în apel, nu justifică admisibilitatea recursului,

deoarece

obligația stabilită de instanță nu a privit raportul juridic

dintre reclamanți și cei doi recurenți, în

condițiile în care debitorul

obligației

stabilite este primarul municipiului Cluj Napoca.

De altfel, cei

doi recurenți nici nu prezintă interes în declararea

căii de atac a

recursului pentru că, așa cum s-a arătat, instanțele au

constatat că

pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca nu are calitate procesuală

pasivă, iar în ceea ce privește Ministerul

Finanțelor Publice, deși acțiunea a

fost admisă în contradictoriu cu

acesta,

nu a fost obligat la nici o prestație.

Cu ocazia

dezbaterilor asupra recursului, recurentul Ministerul

Finanțelor Publice a precizat că

interesul promovării căii de atac

constă în

faptul că instanțele trebuiau să constate lipsa calității sale

procesuale

pasive, dar nici acest element nu poate fi reținut, pentru că, în lipsa vreunei

prestații dispuse de prima instanță, instanța de

apel a constatat că despăgubirile pot fi acordate doar în condițiile

Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce, desigur, exclude

stabilirea vreunei obligații în sarcina acestui pârât și presupune

constatarea implicită a lipsei calității

procesuale pasive.

Recursul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca

este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., dar dezvoltarea motivelor

de recurs permit încadrarea în acest text de lege doar susținerile referitoare

la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Aspectele

legate de faptul că reclamanții ar fi primit o altă

locuință ca urmare a exproprierii nu reprezintă critici aduse hotărârii

atacate, fiind doar simple susțineri, prin care

recurentul nu combate

în vreun mod cele hotărâte și motivate de

instanță.

Aceeași este situația susținerilor care privesc faptul că

primarul

soluționează notificările în ordinea înregistrării, pentru că

recurentul

nu aduce nici o critică și nu arată cu ce a greșit în drept instanța de

apel în legătură cu

această împrejurare.

Prin urmare,

rămân de analizat doar criticile referitoare la obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Potrivit

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să

micșoreze onorariile

avocaților, potrivit cu

cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale,

ori de câte ori vor constatat că sunt nepotrivit de mici sau de mari,

față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită

de avocat.

În cauză, suma de

2329,40 lei, la care a fost obligat pârâtul,

reprezintă 1.600 lei cheltuieli de judecată efectuate în

ciclurile

procesuale anterioare și 729, 40

lei cheltuieli de judecată efectuate în

apel.

Se constată că

suma acordată nu este nejustificat de mare, deoarece cauza a prezentat un grad

crescut de complexitate, a parcurs mai multe proceduri judiciare, ceea ce a

presupus și un volum de muncă corespunzătore al avocatului.

Nici

decizia invocată a Curții Constituționale și nici

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu pot obliga, în

cauză,

la diminuarea cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată, deoarece au

vizat împrejurări diferite, respectiv opozabilitatea contractului de asistență

juridică față de părți și

dovada faptului

că sumele cheltuite au fost necesare.

De aceea, recursul declarat este nefondat și, în temeiul

art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare, iar, față

de prevederile

art. 274 C. proc. civ., recurentul

Primarul municipiului Cluj Napoca va fi obligat la plata

cheltuielilor

de judecată către reclamanții intimați, în cuantumul dovedit prin

înscrisurile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul

municipiului

Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 163/A din 25

februarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția civilă, de muncă și

asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală a finanțelor

publice

a județului Cluj și Consiliul local al municipiului Cluj -Napoca împotriva

aceleiași decizii.

Obligă

pe recurentul Primarul municipiului Cluj Napoca la plata sumei de 496 lei

cheltuieli de judecată către intimații -

reclamanți

B.A., B.D., B.V.,

B.I. și G.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.