ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3153/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curții de

Apel Brașov a fost respinsă contestația împotriva măsurii asigurătorii

menținută prin Sentința penală nr. 2/1998 a Curții de Apel Brașov formulată de

petenta SC A.C. SRL Ploiești.

A obligat petenta să plătească statului

suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin contestația formulată, petiționara SC A.C.

SRL Ploiești a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus de

I.G.P. - Serviciul Cercetări Penale și menținut prin Sentința penală nr. 2 din

18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov.

În considerentele cererii, s-a

arătat că la data de 18 octombrie 1999 petenta a cumpăfrat imobilul situat în

Ploiești, compus din teren în suprafață de 280 mp și locuința situată pe acest

teren, compusă din parter, construcție din cărămidă formată din 2 camere, 2

birouri și secretariat, baie, 2 holuri, 2 magazii și beci, suprafață construită

de 132,06 mp și etaj, construcție din lemn, acoperită cu tablă, compusă din 2

camere, balcon, bucătărie și baie, suprafață construită de 63,68 mp.

Contestatoarea a arătat că la data

cumpărării, respectiv 18 octombrie 1999, nu cunoștea că asupra acestui imobil

exista instituit un sechestru asigurător și că această măsură nu mai subzistă,

deoarece, de la data condamnării vânzătorului și până în prezent nimeni nu a

venit să revendice imobilul, astfel că termenul general de prescripție s-a

împlinit și că este de notorietate că toate părțile civile au fost despăgubite.

Instanța de fond a apreciat că

plângerea este greșit îndreptată, soluționarea acestuia fiind de competența

instanței civile, motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs petiționara SC A.C. SRL Ploiești, care a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea rezolvării fondului cauzei, învederând că din eroare s-a

consemnat de către instanța de fond, ca temei legal disp. art. 170 C. proc.

pen. și nu disp. art. 168 alin. (3) C. proc. pen., considerând ca fiind

competentă în soluționarea cauzei, instanța penală.

Examinând recursul declarat prin

prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de

drept, constată a fi incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 teza a II-a C. proc. pen. (motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii).

Cazul de casare înscris în art. 385

9

pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., presupune ipoteza în care motivarea din

partea expozitivă a hotărârii cuprinde argumente ireconciliabile cu soluția

înscrisă în dispozitiv în sensul că motivarea hotărârii justifică o anumită

soluție, iar dispozitivul cuprinde o soluție diferită, contrară.

Astfel, în considerentele Sentinței

penale nr. 59/F din 20 iulie 2009, instanța de fond apreciază că în urma

verificării plângerii petiționarei în raport cu actele și lucrările dosarului

se constată că plângerea este greșit îndreptată în fața instanței penale,

deoarece potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. pen., după soluția definitivă a

procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire

a măsurii asigurătorii se face contestație potrivit legii civile, în fața

instanței civile, după care, în dispozitiv, contestația este respinsă.

Înalta Curte apreciază că există o

contradicție evidentă între partea expozitivă a hotărârii și soluția din

dispozitiv, în sensul că din motivarea hotărârii ar rezulta că respectiva

plângere fiind de competența instanței civile, ar trebui soluționată de

aceasta, urmând să fie trimisă instanței competente, iar dispozitivul, practic,

în loc să conțină o asemenea soluție de trimitere a cauzei către instanța

civilă, cuprinde o soluție diferită, respectiv, contestația este respinsă ca și

cum s-ar fi analizat condițiile de legalitate și temeinicie ale acesteia.

În această situație, Înalta Curte

consideră a fi incident cazul de casare, înscris în art. 385

9

pct. 9

teza a II-a, motiv pentru care, conform art. 385

9

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de petiționara SC A.C. SRL împotriva

Sentinței penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Va casa sentința recurată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va trebui, în funcție

de temeiul de drept al respectivei contestații invocat de către petiționară, să

soluționeze cauza în mod corespunzător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de

petiționara SC A.C. SRL, împotriva Sentinței penale nr. 59/F din 20 iulie 2009

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2009.