ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1603/2010

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 104 din 2 septembrie

2009 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în Dosarul nr. 1163/104/2008,

în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. raportat

la art. 175 lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.M. la

4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, aceleași drepturi

fiindu-i interzise și în baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

Conform art. 86

1

și 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 7 ani, iar în baza art. 86

3

alin. (1) și

respectiv alin. (3) lit. d) C. pen. s-au stabilit măsuri de supraveghere și

obligații inculpatului, fiindu-i puse în vedere dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 350 C. pen. s-a dispus revocarea

măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara și s-a dedus

conform art. 88 alin. (1) C. pen. din pedeapsă perioada arestării preventive.

Inculpatul a fost

obligat la plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean de Urgență

Slatina și a daunelor morale către partea Civilă B.M., precum și la cheltuieli

judiciare.

În fapt s-a reținut

că în după amiaza zilei de 7 decembrie 2007, în timp ce partea vătămată B.M.,

în vârstă de 69 de ani, încărca nisip în căruță, dintr-o groapă situată la

marginea comunei I. din Județul Olt, inculpatul O.M. i-a atras atenția că nu

are consimțământul consăteanului D.M., căruia i-ar fi aparținut groapa

respectivă, astfel că între inculpat și partea vătămată a izbucnit o discuție

contradictorie finalizată de victimă care i-a cerut inculpatului să-și vadă de

treabă, motivând că din acel loc se aprovizionează cu nisip toți consătenii.

Ulterior, în timp ce

revenea la domiciliu, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul B.F. după care

și-a continuat drumul și ajungând în dreptul locuinței inculpatului, acesta din

urmă i-a barat deplasarea, i-a adus injurii părții vătămate pe care a prins-o

de haine și a încercat să o trântească din căruța în care se afla.

În aceste împrejurări

victima a luat o lopată din căruță, încercând să se apere, însă lopata i-a

căzut din mână, astfel că inculpatul a prins-o din nou de haine și a doborât-o,

lovind apoi partea vătămată cu lopata în cap.

În timp ce se afla

căzută la pământ victima s-a apărat de loviturile pe care inculpatul continua

să i le aplice și pentru scurt timp a reușit să apuce lopata, însă inculpatul a

lovit-o cu capul în gură, a apucat din nou lopata și i-a aplicat victimei

lovituri repetate cu unealta în zona hemitoracelui.

Aflată în primejdie

victima a cerut ajutorul martorului B.F., care a intervenit, astfel că partea

vătămată a fost transportată la domiciliul său apoi cu o ambulanță la Spitalul

Orășenesc Corabia, iar ulterior a fost internat și la Spitalul Județean de

Urgență Slatina pentru tratament medical.

Potrivit

certificatului medico-legal din 8 ianuarie 2008 victima a prezentat

hemopneumotorax traumatic, fracturi arcuri costale posterioare VII, VIII și IX

pe partea stângă, leziuni produse prin lovire cu un corp dur care au necesitat

30 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt care a criticat sentința sub aspectul greșitei aplicări a

dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., greșitei individualizări a pedepsei

aplicate inculpatului și greșitei aplicări a art. 86

3

alin. (1) lit.

a) C. pen., precum și inculpatul O.M. care a susținut că în mod nelegal și

neîntemeiat instanța de fond a dispus condamnarea sa ca urmare a unei

interpretări eronate a probelor administrate în cauză, solicitând în principal

achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 241

din 25 noiembrie 2009 a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.

Instanța de apel a

constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă cu

realitatea, din ansamblul probelor administrate rezultând fără dubiu că

inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu lopata în zona hemitoracelui stâng,

iar, în timp ce victima se afla căzută, inculpatul a continuat să-i aplice

lovituri, stând deasupra victimei.

A reținut instanța de

control că susținerile inculpatului apelant referitor la căderea victimei din

căruță și producerea leziunilor ca urmare a acestei căderi nu poate fi primită,

deoarece varianta mecanismului pasiv de cădere și lovire de o suprafață dură,

neregulată, nu este susținută de celelalte probe administrate în cauză și mai

mult decât atât nici partea vătămată și nici inculpatul nu au susținut această

ipoteză.

Inculpatul a avansat

această variantă doar ulterior efectuării raportului de nouă expertiză

medico-legală care nu a exclus mecanismul pasiv de cădere și lovire a victimei,

dar a concluzionat că leziunile traumatice, cu cea mai mare probabilitate, au

putut fi produse prin mecanism activ - lovire cu corp dur.

Cu privire la

pedeapsa stabilită și modalitatea de executare, instanța de apel a apreciat că

aceasta conduce la atingerea scopului prevăzut de lege, nejustificându-se o

reindividualizare a sancțiunii penale.

Referitor la

celelalte motive de apel invocate de parchet s-a constatat că, în ceea ce

privește greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. în loc de

dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., în condițiile în care instanța de fond

a respectat limitele de pedeapsă prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., s-a

apreciat că nu se impune reformarea sentinței sub acest aspect.

În fine, a fost

considerată neîntemeiată și critica parchetului referitoare la aplicarea art.

86

3

alin. (1) lit. a) C. pen., motivându-se că Regulamentul de

aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și măsurilor

dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal stabilește în sarcina

Serviciului de Probațiune supravegherea modului în care persoana condamnată

îndeplinește măsurile sau execută obligațiile impuse de instanță, conform unui

plan de supraveghere, prin întrevederi stabilite la sediul Serviciului de

Probațiune. Cum instanța de fond a încredințat supravegherea modului în care

inculpatul respectă măsurile de supraveghere Serviciului de Probațiune,

respectând astfel dispozițiile legale, critica Parchetului a fost apreciată ca

nefondată și respinsă ca atare.

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recurs de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

care a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie și

deși în motivele scrise de recurs a invocat mai multe critici, ulterior și-a

restrâns motivele la un singur caz de casare, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., înțelegând să critice hotărârile sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

A susținut parchetul,

prin reprezentantul său, că în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor

atenuante și suspendarea exercitării pedepsei deoarece, în cazul inculpatului,

scopul prevăzut de art. 52 nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a

acestuia.

Înalta Curte

examinând hotărârile pronunțate, respectiv actele și lucrările din dosar în

raport cu critica invocată, cât și din oficiu în limitele impuse de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul

declarat este nefondat.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și a

modalității de executare instanța a avut în vedere toate condițiile prevăzute

de art. 72 C. pen. acordând eficiența cuvenită tuturor criteriilor impuse de

legiuitor.

Astfel pe lângă

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv o discuție contradictorie

între doi cetățeni în vârstă, care a degenerat și s-a amplificat prin

contribuția și a părții vătămate care a aruncat cu nisip în ochii inculpatului,

instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, vârsta

înaintată a acestuia, față de care privarea de libertate pe o perioadă

îndelungată i-ar putea agrava starea de sănătate și comportamentul inculpatului

anterior comiterii faptei, au fost în mod corect apreciate de instanță ca

elemente care justifică orientarea spre o pedeapsă situată sub minimul prevăzut

de textul incriminator, a cărei executare în mod întemeiat a fost suspendată

față de împrejurarea că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 86

1

.

Așa fiind, față de împrejurarea că nu există

temeiuri care să impună o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului și

cum examinând cauza și din oficiu în limitele arătate nu s-au constatat motive

care să ducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că recursul

declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

Deciziei penale nr. 241 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat

O.M.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.M. în sumă de 200

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2010.