ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 221 din 19 iunie 2009 Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe inculpații: - T.A.M. - P.S. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen.) la câte 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe câte 5 ani fiecare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. Au fost deduse reținerea și arestarea preventivă de la 25 decembrie 2008 la zi pentru fiecare inculpat, fiind menținută arestarea preventivă a acestora. A fost confiscat corpul delict respectiv un topor ridicat din căruța inculpatului T.A.M.

Au fost admise acțiunile civile, inculpații fiind obligați în solidar să plătească părților civile C.M. și C.S.A. suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare și pomeni ulterioare), părților civile C.S.A. și C.M. câte 5.000 RON cu titlu de daune morale și părții civile C.M. pentru minorele C.E. și C.L.M. câte o prestație periodică de 200 RON și, respectiv, 100 RON, lunar, începând cu data de 25 decembrie 2008, până la majoratul acestora. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că, în seara de 24 decembrie 2008 inculpații T.A.M. și P.S., veri, au mers la locuința consătenilor C.N. și C.V. din satul Nicolae Bălcescu, județ Mehedinți, unde au consumat băuturi alcoolice, fiind ajunul Crăciunului.

În locuință se aflau mai multe persoane. În jurul orelor 22,00 inculpatul T.A.M. și martorul C.N.G., fiul martorului C.V., au fost să ia apă de la fântâna aflată la circa 500 m distanță. Pe drum cei doi s-au întâlnit cu martorii D.I.D. și C.S.A., care erau cu bicicletele, inculpatul, cerându-le să stingă farurile bicicletelor. Martorii D.I.D. și C.S.A. plecaseră din satul Viașu spre orașul Vânju Mare, cu scopul de a se întâlni cu victima C.C. și fiul acestuia, C.S.A., care au fost la Spitalul Vânju Mare. La ieșirea din satul Nicolae Bălcescu martorii D.I.D. și C.S.A. i-au întâlnit pe victima C.C. și fiul acestuia C.S.A. și împreună s-au deplasat spre satul Viașu, la domiciliu. În dreptul fântânii din satul Nicolae Bălcescu, grupul victimei s-a întâlnit cu inculpatul T.A.M.

și minorul, în vârstă de 14 ani, C.G.N. În această împrejurare, așa cum susține minorul, niciunul dintre cei din grupul victimei nu l-a lovit pe inculpatul T. însă acesta le-a adresat injurii. Aflat la fântână, inculpatul T.A. a sunat-o pe telefonul mobil pe martora O.I.D., spunându-i că doi băieți i-au pus lumina de la farurile bicicletelor în ochi și s-au uitat urât la el și, potrivit declarației minorului C.G.N., inculpatul l-a sunat și pe inculpatul P.S., cerându-i să se întâlnească întrucât a fost bătut, fapt nereal. Din acest moment, minorul C.G.N. a plecat acasă iar inculpatul T.A.M. însoțit de inculpatul P.S., a mers la locuința sa, a luat căruța și având asupra lor toporul, au pornit în urmărirea celor patru din grupul victimei.

În acest timp, grupul victimei a trecut de fântână, membrii acestuia despărțindu-se, respectiv C.S.A. și vărul său, C.S.A. deplasându-se cu bicicletele spre casă iar victima C.C. și martorul D.I.D. rămânând în urmă, pe jos. La ieșirea din satul Nicolae Bălcescu, pe lângă victimă și martori au trecut, cu căruța, cei doi inculpați, în direcția spre satul Viașu. După circa 400 m pe DJ 564 victima și martorul au fost întâmpinați de cei doi inculpați, înarmați cu topoare. Inculpatul T.A.M. l-a lovit de două ori cu toporul, în zona capului, pe C.C., care a căzut. În incident a intervenit martorul D.I.D., care l-a lovit pe inculpatul P.S. cu o sticlă în cap. La rândul lui, inculpatul P.S. a lovit victima C.C.

de mai multe ori cu toporul, inclusiv în zona gâtului. Victima C.C. a decedat în aceeași noapte. Martorul D.I.D. a fugit în satul Viașu, fiind sesizat organul de poliție. După comiterea faptei, cei doi inculpați s-au întors la locuința martorului C.N., fără să comunice cele întâmplate. Instanța, în stabilirea acestei situații de fapt, avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză. Potrivit raportului medico-legal al S.M.L. Mehedinți, moartea numitului C.C. a fost violentă, datorită insuficienței respiratorii acute consecință a traumatismului cranio-cervical cu fracturi și rupturi ale laringelui, contuzii hipofaringe, plăgi cranio-faciale, fractură și fisuri craniene, fractură mandibulă.

Instanța a înlăturat versiunea prezentată de inculpați după ce, inițial, nu au recunoscut să fi fost la locul faptei, respectiv că numai inculpatul T.A. ar fi lovit victima cu toporul și numai cu coada acestuia, fiind contraziși de martorul D.I.D. Asemenea, nu s-a confirmat nici susținerea inculpatului T. în sensul că la prima întâlnire din apropierea fântânii ar fi fost agresat de martorii D.I.D. și C.S.A., minorul C.N.G., prezent, declarând că nu a avut loc nicio dispută verbală sau fizică, cei doi martori nerăspunzând reproșurilor făcute de inculpat în legătură cu folosirea farurilor bicicletei. Din raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. al I.M.L. „M.M.” București, rezultă că analiza genetică a microurmelor de sânge de pe coada toporului, găsit în căruța inculpatului T.A.

a pus în evidență caracterele genetice din profilul A.D.N. de referință al victimei C.C. și inculpatului P.S. Aceeași analiză a urmelor biologice de pe loitra stângă și de pe scândura de șezut a căruței inculpatului T.A.M. a pus în evidență caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului P.S. Potrivit raportului medico-legal al S.M.L. Mehedinți, inculpatul P.S. a prezentat leziuni prin lovire cu/sau de corpuri dure cu margini ascuțite și necesită 4 - 5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, inculpatul T.A.M. criticând-o pentru nereținerea circumstanțelor atenuante a provocării și, corespunzător, neaplicarea pedepsei sub minimul special legal, iar inculpatul P.S.

criticând-o pentru greșita condamnare, neparticipare la comiterea omorului iar, în subsidiar pentru nereținerea circumstanței provocării, cu consecința aplicării pedepsei sub minimul special. Prin Decizia penală nr. 63 din 9 martie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins apelurile inculpaților, ca nefondate. Instanța de control judiciar, examinând cauza sub toate aspectele după reaudierea inculpaților și a unora dintre martori, a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă iar vinovăția inculpaților pe deplin dovedită. Asemenea, a apreciat că pedepsele aplicate au fost bine individualizate, neexistând împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, formulând, în esență, critici din precedenta cale de atac.

Inculpatul T.A.M. a solicitat reținerea circumstanței provocării, pretinzând că el și celălalt inculpat ar fi fost loviți mai întâi de victimă și martorul D.I.D. și reducerea pedepsei. Inculpatul P.S. a solicitat achitarea, susținând că nu a participat la săvârșirea faptei, fiind în avansată stare de ebrietate și nu cunoștea nici măcar împrejurările în care i s-a produs leziunea corporală. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților, susținute în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., nu sunt fondate. În cauză instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, pe bază de probe, administrate legal în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

Constatarea existenței faptei și a vinovăției ambilor inculpați în săvârșirea acesteia este întemeiată și este rezultatul analizei judicioase a materialului probator. Martorii esențiali ai cauzei, respectiv C.N.G., C.N. și D.I.D. au fost audiați în cursul judecății - ultimul în fața instanței de apel - în prezența inculpaților, care au luat cunoștință nemijlocit de susținerile acestora. Ori, din aceste declarații, coroborate cu procesul-verbal de constatare a locului faptei, rapoartele medico-legale de autopsie, examen A.D.N. și cel de constatare leziuni la inculpatul P.S., rezultă fără echivoc că inculpatul T.A.M. este cel care, fără justificare, iritat de lumina farului bicicletei martorului D.I.D., a hotărât să-l pedepsească și nu oricum, ci chemând în ajutor pe inculpatul P.S., înarmarea cu un topor și plecarea în urmărirea grupului cu căruța.

Neexistența pretinsei provocări din partea victimei sau a vreunuia din grupul acesteia este stabilită cu certitudine prin declarația martorului C.N.G., prezent în primul moment al întâlnirii. Nu a mai contat pentru inculpați faptul că victima C.C. nu a fost cel care îl însoțise în primul moment pe D.I.D. la întâlnirea cu inculpatul T.A. Lovirea victimei de către ambii inculpați cu topoarele rezultă explicit nu numai din declarația martorului D.I.D., ci și din constatările raportului medico-legal-examen A.D.N., potrivit căruia microurmele de sânge de pe coada toporului găsit în căruță conține caracterele genetice din profilele A.D.N. de referință ale victimei și inculpatului P.S., la care se alătură declarațiile din fața instanțelor ale inculpatului T.A.M.

prin care a recunoscut că a aplicat victimei mai multe lovituri cu toporul. Împrejurările concrete care au precedat omorul pun în evidență gradul ridicat de periculozitate socială a inculpaților, cunoscut fiind că, practic, din nimic - chiar dacă s-ar admite un schimb de cuvinte legat de folosirea farului bicicletei - aceștia au pus la cale și au și realizat suprimarea unei vieți. În acest context nu există nicio justificare pentru reducerea pedepselor aplicate, care au fost corect individualizate, în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Constatând, astfel că în cauză sunt dovezi certe de vinovăție a ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, că nu se identifică împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante și, în fine, că pedepsele au fost corect individualizate, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 1 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.A.M. și P.S. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 1 iunie 2010, pentru fiecare dintre aceștia. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2010.