ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.06.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2010

HOTĂRÂRE
01.06.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 221 din 19 iunie

2009 Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe inculpații:

În baza art. 174

alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (prin schimbarea

încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen.) la câte 18 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe câte 5

ani fiecare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost deduse

reținerea și arestarea preventivă de la 25 decembrie 2008 la zi pentru fiecare

inculpat, fiind menținută arestarea preventivă a acestora.

A fost confiscat

corpul delict respectiv un topor ridicat din căruța inculpatului T.A.M.

Au fost admise

acțiunile civile, inculpații fiind obligați în solidar să plătească părților

civile C.M. și C.S.A. suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale

(cheltuieli înmormântare și pomeni ulterioare), părților civile C.S.A. și C.M.

câte 5.000 RON cu titlu de daune morale și părții civile C.M. pentru minorele

C.E. și C.L.M. câte o prestație periodică de 200 RON și, respectiv, 100 RON,

lunar, începând cu data de 25 decembrie 2008, până la majoratul acestora.

Inculpații au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut,

în fapt, că, în seara de 24 decembrie 2008 inculpații T.A.M. și P.S., veri, au

mers la locuința consătenilor C.N. și C.V. din satul Nicolae Bălcescu, județ

Mehedinți, unde au consumat băuturi alcoolice, fiind ajunul Crăciunului.

În locuință se aflau

mai multe persoane.

În jurul orelor 22,00

inculpatul T.A.M. și martorul C.N.G., fiul martorului C.V., au fost să ia apă

de la fântâna aflată la circa 500 m distanță.

Pe drum cei doi s-au

întâlnit cu martorii D.I.D. și C.S.A., care erau cu bicicletele, inculpatul,

cerându-le să stingă farurile bicicletelor.

Martorii D.I.D. și

C.S.A. plecaseră din satul Viașu spre orașul Vânju Mare, cu scopul de a se

întâlni cu victima C.C. și fiul acestuia, C.S.A., care au fost la Spitalul

Vânju Mare.

La ieșirea din satul

Nicolae Bălcescu martorii D.I.D. și C.S.A. i-au întâlnit pe victima C.C. și

fiul acestuia C.S.A. și împreună s-au deplasat spre satul Viașu, la domiciliu.

În dreptul fântânii

din satul Nicolae Bălcescu, grupul victimei s-a întâlnit cu inculpatul T.A.M.

și minorul, în vârstă de 14 ani, C.G.N.

În această

împrejurare, așa cum susține minorul, niciunul dintre cei din grupul victimei

nu l-a lovit pe inculpatul T. însă acesta le-a adresat injurii.

Aflat la fântână,

inculpatul T.A. a sunat-o pe telefonul mobil pe martora O.I.D., spunându-i că

doi băieți i-au pus lumina de la farurile bicicletelor în ochi și s-au uitat

urât la el și, potrivit declarației minorului C.G.N., inculpatul l-a sunat și

pe inculpatul P.S., cerându-i să se întâlnească întrucât a fost bătut, fapt

nereal.

Din acest moment,

minorul C.G.N. a plecat acasă iar inculpatul T.A.M. însoțit de inculpatul P.S.,

a mers la locuința sa, a luat căruța și având asupra lor toporul, au pornit în

urmărirea celor patru din grupul victimei.

În acest timp, grupul

victimei a trecut de fântână, membrii acestuia despărțindu-se, respectiv C.S.A.

și vărul său, C.S.A. deplasându-se cu bicicletele spre casă iar victima C.C. și

martorul D.I.D. rămânând în urmă, pe jos.

La ieșirea din satul

Nicolae Bălcescu, pe lângă victimă și martori au trecut, cu căruța, cei doi

inculpați, în direcția spre satul Viașu.

După circa 400 m pe

DJ 564 victima și martorul au fost întâmpinați de cei doi inculpați, înarmați

cu topoare.

Inculpatul T.A.M. l-a

lovit de două ori cu toporul, în zona capului, pe C.C., care a căzut.

În incident a

intervenit martorul D.I.D., care l-a lovit pe inculpatul P.S. cu o sticlă în

cap. La rândul lui, inculpatul P.S. a lovit victima C.C. de mai multe ori cu

toporul, inclusiv în zona gâtului.

Victima C.C. a

decedat în aceeași noapte.

Martorul D.I.D. a

fugit în satul Viașu, fiind sesizat organul de poliție.

După comiterea

faptei, cei doi inculpați s-au întors la locuința martorului C.N., fără să

comunice cele întâmplate.

Instanța, în

stabilirea acestei situații de fapt, avut în vedere mijloacele de probă

administrate în cauză.

Potrivit raportului

medico-legal al S.M.L. Mehedinți, moartea numitului C.C. a fost violentă,

datorită insuficienței respiratorii acute consecință a traumatismului

cranio-cervical cu fracturi și rupturi ale laringelui, contuzii hipofaringe,

plăgi cranio-faciale, fractură și fisuri craniene, fractură mandibulă.

Instanța a înlăturat

versiunea prezentată de inculpați după ce, inițial, nu au recunoscut să fi fost

la locul faptei, respectiv că numai inculpatul T.A. ar fi lovit victima cu

toporul și numai cu coada acestuia, fiind contraziși de martorul D.I.D.

Asemenea, nu s-a

confirmat nici susținerea inculpatului T. în sensul că la prima întâlnire din

apropierea fântânii ar fi fost agresat de martorii D.I.D. și C.S.A., minorul

C.N.G., prezent, declarând că nu a avut loc nicio dispută verbală sau fizică,

cei doi martori nerăspunzând reproșurilor făcute de inculpat în legătură cu

folosirea farurilor bicicletei.

Din raportul de

expertiză medico-legală - examen A.D.N. al I.M.L. „M.M.” București, rezultă că

analiza genetică a microurmelor de sânge de pe coada toporului, găsit în căruța

inculpatului T.A. a pus în evidență caracterele genetice din profilul A.D.N. de

referință al victimei C.C. și inculpatului P.S.

Aceeași analiză a

urmelor biologice de pe loitra stângă și de pe scândura de șezut a căruței

inculpatului T.A.M. a pus în evidență caracterele genetice din profilul de

referință al inculpatului P.S.

Potrivit raportului

medico-legal al S.M.L. Mehedinți, inculpatul P.S. a prezentat leziuni prin

lovire cu/sau de corpuri dure cu margini ascuțite și necesită 4 - 5 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva acestei

hotărâri inculpații au declarat apel, inculpatul T.A.M. criticând-o pentru

nereținerea circumstanțelor atenuante a provocării și, corespunzător,

neaplicarea pedepsei sub minimul special legal, iar inculpatul P.S. criticând-o

pentru greșita condamnare, neparticipare la comiterea omorului iar, în

subsidiar pentru nereținerea circumstanței provocării, cu consecința aplicării

pedepsei sub minimul special.

Prin Decizia penală

nr. 63 din 9 martie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins apelurile

inculpaților, ca nefondate.

Instanța de control

judiciar, examinând cauza sub toate aspectele după reaudierea inculpaților și a

unora dintre martori, a constatat că situația de fapt reținută de instanța de

fond este corectă iar vinovăția inculpaților pe deplin dovedită.

Asemenea, a apreciat

că pedepsele aplicate au fost bine individualizate, neexistând împrejurări care

să poată fi considerate circumstanțe atenuante.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, formulând, în

esență, critici din precedenta cale de atac.

Inculpatul T.A.M. a

solicitat reținerea circumstanței provocării, pretinzând că el și celălalt

inculpat ar fi fost loviți mai întâi de victimă și martorul D.I.D. și reducerea

pedepsei.

Inculpatul P.S. a

solicitat achitarea, susținând că nu a participat la săvârșirea faptei, fiind

în avansată stare de ebrietate și nu cunoștea nici măcar împrejurările în care

i s-a produs leziunea corporală.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că

recursurile inculpaților, susținute în considerarea cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., nu

sunt fondate.

În cauză instanțele

au stabilit o corectă situație de fapt, pe bază de probe, administrate legal în

cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

Constatarea

existenței faptei și a vinovăției ambilor inculpați în săvârșirea acesteia este

întemeiată și este rezultatul analizei judicioase a materialului probator.

Martorii esențiali ai cauzei, respectiv C.N.G., C.N.

și D.I.D. au fost audiați în cursul judecății - ultimul în fața instanței de

apel - în prezența inculpaților, care au luat cunoștință nemijlocit de

susținerile acestora.

Ori, din aceste

declarații, coroborate cu procesul-verbal de constatare a locului faptei,

rapoartele medico-legale de autopsie, examen A.D.N. și cel de constatare

leziuni la inculpatul P.S., rezultă fără echivoc că inculpatul T.A.M. este cel

care, fără justificare, iritat de lumina farului bicicletei martorului D.I.D.,

a hotărât să-l pedepsească și nu oricum, ci chemând în ajutor pe inculpatul

P.S., înarmarea cu un topor și plecarea în urmărirea grupului cu căruța.

Neexistența pretinsei

provocări din partea victimei sau a vreunuia din grupul acesteia este stabilită

cu certitudine prin declarația martorului C.N.G., prezent în primul moment al

întâlnirii.

Nu a mai contat

pentru inculpați faptul că victima C.C. nu a fost cel care îl însoțise în

primul moment pe D.I.D. la întâlnirea cu inculpatul T.A.

Lovirea victimei de

către ambii inculpați cu topoarele rezultă explicit nu numai din declarația

martorului D.I.D., ci și din constatările raportului medico-legal-examen

A.D.N., potrivit căruia microurmele de sânge de pe coada toporului găsit în

căruță conține caracterele genetice din profilele A.D.N. de referință ale

victimei și inculpatului P.S., la care se alătură declarațiile din fața

instanțelor ale inculpatului T.A.M. prin care a recunoscut că a aplicat victimei

mai multe lovituri cu toporul.

Împrejurările

concrete care au precedat omorul pun în evidență gradul ridicat de

periculozitate socială a inculpaților, cunoscut fiind că, practic, din nimic -

chiar dacă s-ar admite un schimb de cuvinte legat de folosirea farului

bicicletei - aceștia au pus la cale și au și realizat suprimarea unei vieți.

În acest context nu

există nicio justificare pentru reducerea pedepselor aplicate, care au fost

corect individualizate, în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen.

Constatând, astfel că

în cauză sunt dovezi certe de vinovăție a ambilor inculpați în săvârșirea

infracțiunii deduse judecății, că nu se identifică împrejurări care să poată fi

considerate circumstanțe atenuante și, în fine, că pedepsele au fost corect

individualizate, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

Din pedepsele

aplicate se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 25

decembrie 2008 la 1 iunie 2010.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații T.A.M. și P.S. împotriva

Deciziei penale nr. 63 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 25

decembrie 2008 la 1 iunie 2010, pentru fiecare dintre aceștia.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2010
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 290 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6283/101/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului N.N.
ÎCCJ 2010-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2010
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la achitarea efectivă. De asemenea a fost admisă și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență A., inculpatul, fiind obligat la plata sumei de 1748,83 RON c
ÎCCJ 2009-11-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2009
33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 7 (șapte) ani închisoare și executarea pedepsei celei mai grele, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa c
ÎCCJ 2010-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2010
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 280 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-au dispus următoarele: A fost condamnat inculpatul B.G., pentru săvârșirea infracțiunii
ÎCCJ 2010-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3289/2010
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 397 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A. la 8 ani închisoare. S-a făcut aplic, a
Sursă