ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1950/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 1424 din 07 aprilie 2011

a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâta A.F.P.

Râmnicu Sărat și a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC P.C.

SRL Râmnicu Sărat în contradictoriu cu pârâții SC V. SRL Râmnicu Sărat și A.F.P.

Râmnicu Sărat.

De asemenea, a fost obligată

reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, în condițiile art. 137 alin. (1) .C proc. civ., s-a pronunțat

mai întâi asupra excepțiilor ce fac de prisos soluționarea în fond a pricinii și

a apreciat privitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către

pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat că este neîntemeiată, prin aceea că aceasta a organizat

licitația în calitatea de creditor bugetar.

Pe fondul cauzei s-a reținut,

în principal, că prin încheierea din 13 februarie 1992 a Judecătoriei Râmnicu Sărat

a fost admisă cererea asociaților E.M., A.E. și E.A.A. privind înscrierea actului

autentic din 1992 al Notariatului de Stat Local Râmnicu Sărat, privitor la constituirea

SNC E.-A. cu emblema „E.T.” cu sediul în Râmnicu Sărat, județul Buzău, în Registrul

Comerțului și la A.F.P. Buzău, prin actul adițional la contractul de societate autentificat

în 1992, cei trei asociați au convenit la transformarea societății în societate

cu răspundere limitată, societatea purtând denumirea SC P.C. SRL și sediul în Râmnicu

Sărat, ulterior, în anul 1994 prin actul adițional autentificat în 26 mai 1994,

asociații, de comun acord, au aprobat cererea de retragere a asociatului E.M., iar

părțile sale sociale în valoare de 35.000 RON au fost transmise prin vânzare asociaților

A.E. și E.A.A., iar în noiembrie 1995, E.M. și E.A.A. au constituit SC E.P. SNC

având ca punct de lucru stația de benzină în litigiu, iar ca aport social la capitalul

social al SC E.P. SNC, E.M. a adus rezervoare și pompe de benzină.

Construcția stației de

benzină s-a făcut pe terenul în suprafață de 1.700 m.p., situat în municipiul Râmnicu

Sărat, având la bază contractul de concesiune din 08 iulie 1992, ca aport la capitalul

social al SC E.P. SNC, asociatul E.M. aducând stația de benzină în litigiu și rezervoarele

corespunzătoare.

Ulterior, prin sentința

penală nr. 714 din 08 decembrie 2000 a Tribunalului Buzău s-a constatat că actul

juridic prin care se atestă proprietatea lui E.M. asupra rezervoarelor și pompelor

de benzină aduse ca aport în natură este nul.

Pârâta A.F.P. Râmnicu

Sărat, în calitatea de creditor bugetar, pentru realizarea creanțelor bugetare în

sumă de 259.340,2 RON datorate de debitorul SC E.P. SNC a întreprins forme de executare

împotriva debitorului, procedând la organizarea de licitație publică.

Astfel, imobilul a fost

scos la licitație și evaluat la suma de 210.128,4 RON.

Între reclamantă și SC

E.P. SNC au existat mai multe litigii, în final fiind admisă acțiunea în revendicare

a stației de benzină, însă reclamanta nu a efectuat nicio mențiune la registrul

de carte funciară.

Omisiunea acestei înscrieri

în cartea funciară are ca efect ocrotirea dobânditorului de bună credință, respectiv

al pârâtei SC V. SRL la momentul adjudecării bunului litigios.

Prin scoaterea la vânzare

de către pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat a imobilului nu s-a urmărit producerea unei

pagube în patrimoniul reclamantei, ci recuperarea creanței datorate bugetului de

stat.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 79

din 12 septembrie 2011 a admis excepția netimbrării apelului pârâtei A.F.P. Râmnicu

Sărat împotriva sentinței comerciale nr. 1424 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului

Buzău, secția comercială și de contencios administrativ.

De asemenea, a fost respins

ca nefondat apelul reclamantei SC P.C. SRL împotriva aceleiași sentințe comerciale.

În fundamentarea acestei

soluții, s-a stabilit că în ședința publică din 05 septembrie 2011 apelanta reclamantă

a invocat excepția netimbrării apelului declarat de către A.F.P. Râmnicu Sărat,

iar, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a fost examinată cu

prioritate această excepție.

Potrivit art. 20 din Legea

nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se achită anticipat, neîndeplinirea

acestei obligații fiind sancționată cu anularea cererii.

Apelul reclamantei SC

P.C. SRL a fost respins ca nefondat, fiind preluate în esență argumentele expuse

anterior de prima instanță.

Împotriva deciziei

nr. 79 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs atât reclamanta

SC P.C. SRL, cât și pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat, care au criticat pentru nelegalitate

aceeași hotărâre judecătorească, după cum urmează:

Recurenta-reclamantă SC

P.C. SRL, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului

și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința

admiterii pe fond a acțiunii așa cum a fost precizată, dispunând obligarea pârâtelor

să desființeze actuala construcție și să reconstruiască, așa cum a fost și pe vechiul

amplasament stația de benzină, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 247.632

RON reprezentând beneficiu nerealizat.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-a evocat greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996 privind

cadastrul și publicitatea imobiliară, deoarece în realitate niciun articol nu prevede

o interdicție de vânzare drept consecință a notării unui litigiu judiciar. Singura

consecință a notării unui litigiu judiciar este aceea că potențialul cumpărător

înțelege să dobândească bunul cu riscul impus de prezumtiva soluție a litigiului

judiciar notat.

Nu au fost analizate apărările

reclamantei vizând încălcarea de către pârâta SC V. SRL a dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții

care stipulează că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza

unei autorizații de construire sau de desființare.

Buna credință sau, dimpotrivă,

culpa, respectiv atitudinea subiectivă a pârâtei SC V. SRL, trebuiau analizate strict

la momentul faptului ilicit, adică la demolarea stației de benzină și la construirea

stației proprii și nu la un moment ulterior favorabil acesteia, cum este cel al

emiterii autorizațiilor.

Lipsește motivarea hotărârii

judecătorești cu privire la aspectul că nu s-ar fi dovedit legătura de cauzalitate

dintre prejudiciul reclamantei și faptele ilicite.

Recurenta-pârâtă A.F.P.

Râmnicu Sărat a solicitat admiterea recursului, având în vedere că decizia criticată

este dată cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că instituția în litigiu este

scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar, așa cum prevede art.

17 din Legea nr. 146/1997, cât și art. 229 C. proc. fisc., în speță măsurile fiind

luate în scopul administrării creanțelor fiscale.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente,

constată că acestea sunt justificate, urmând a admite ambele recursuri, în sensul

că va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Din verificarea documentației

existente, rezultă că pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat a declarat apel împotriva sentinței

comerciale nr. 1424 din 07 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția

comercială și de contencios administrativ, solicitând admiterea apelului și modificarea

în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive,

precizând că a organizat această licitație în calitatea de creditor bugetar, pentru

imobilul în litigiu.

În acest context s-a expus

că A.F.P. Râmnicu Sărat, în calitatea de creditor bugetar, a parcurs procedura de

executare silită împotriva debitorului SC E.P. SNC, iar înscrisurile depuse alături

de actele contabile au dovedit că imobilul scos la vânzare se afla în patrimoniul

societății debitoare.

Greșit a procedat instanța

de apel atunci când a admis excepția netimbrării apelului declarat de pârâta A.F.P.

Râmnicu Sărat deoarece dispozițiile imperative în art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată cu modificările și completările ulterioare

reglementează că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile,

inclusiv căile de atac formulate, inclusiv de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent

a obiectului acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent

de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

Obiectul litigiului vizează

cu precădere, așa cum de altfel nici părțile nu au contestat, recuperarea creanțelor

datorate bugetului de stat consolidat, pârâta fiind aceea care a întreprins forme

de executare silită asupra bunurilor debitorului, în condițiile art. 150 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Rejudecând apelul, instanța

de apel va examina în egală măsură toate criticile aduse atât de reclamanta SC

P.C. SRL, cât și de pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat, urmând a da eficiență juridică

dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., exercitând rol activ în aflarea adevărului

stabilind corect situația de fapt și de drept, lămurind cauza sub toate aspectele

numai pe bază de probe.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a admite recursurile declarate de reclamanta SC P.C. SRL și pârâta A.F.P.

Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 79 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, urmând

ca, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., să caseze

decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC P.C. SRL București și pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat împotriva deciziei

nr. 79 de la 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 5 aprilie 2012.