ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4347/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 65 din

10 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost admisă acțiunea

formulată, în temeiul Legii nr. 221/2009, de reclamantul P.G. și a fost obligat

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească acestuia

suma de 25.000 euro sau echivalentul în RON la cursul B.N.R. la data plății.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost condamnat la 5 ani închisoare și

degradarea militară, pentru complicitate la infracțiunea de propagandă împotriva

orânduirii socialiste, că acesta a fost pus în libertate la 30 august 1984 și că

prin această condamnare cu caracter politic i-a fost cauzat un prejudiciu material

și moral, ceea ce atrage îndreptățirea sa la acordare de despăgubiri, în condițiile

Legii nr. 221/2009.

Apelul declarat de pârât

împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 165/A

din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs D.G.F.P. Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice,

încadrându-l în prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 304 pct. 8

și 9 din același cod și solicitând, în principal, casarea deciziei, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii.

Prin motivele de recurs

s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu a fost legal citat la sediul său

din București; că în hotărârea de condamnare nu a fost trecută mențiunea caracterului

politic al pedepsei penale; că se impunea reconstituirea dosarului penal; că reclamantul

beneficiază de facilități în baza Decretului-Lege nr. 118/1990; că prin O.U.G.

nr. 62/2010 s-a stabilit că pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot

fi acordate despăgubiri în cuantum de până la 10.000 euro pentru persoana care a

suferit condamnarea cu caracter politic și că instanțele au stabilit un cuantum

al despăgubirilor exagerat de mare, ignorând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Recursul este parțial

fondat.

Critica referitoare la

nelegala citare a Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiată, deoarece, acesta

a fost citat la adresa indicată în cererea de apel și anume, la sediul D.G.F.P.

Arad, care a declarat apelul în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice, astfel cum a fost indicat și în cererea de recurs.

Reconstituirea dosarului

penal nu era necesară, deoarece la dosarul instanței de apel se află sentința penală

nr. 72 din 06 aprilie 1984, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, rămasă definitivă

prin decizia nr. 198 din 14 mai 1984 a Tribunalului Militar Teritorial București,

prin care reclamantul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste.

Conform art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare

dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 06 martie

1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 06 martie 1945

sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar

instaurat la data de 06 martie 1945.

Or, condamnarea reclamantului

pentru complicitate la infracțiune de propagandă împotriva orânduirii socialiste

are, conform acestui text de lege, caracter politic, astfel că sunt neîntemeiate

și criticile vizând aceste aspecte.

Nefondat este și motivul

de recurs privitor la facilitățile de care beneficiază reclamantul în baza Decretului-Lege

nr. 118/1990, deoarece, conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, această

lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute

în decretul-lege menționat.

Fondate sunt însă celelalte

critici.

La data pronunțării deciziei

Curții de apel – 20 mai 2010, Curtea Constituțională nu se pronunțase asupra excepției

de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 1 pct. 1 și art. 2 din O.U.G.

nr. 62/2010, deci erau aplicabile prevederile acestei ordonanțe privind plafonarea

despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare la suma de până

la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic, or

instanțele au acordat o sumă ce depășește această limită.

Doctrina și jurisprudența

au consacrat anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru

prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării

integrale a prejudiciului.

În termenii Convenției

Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale

are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp,

despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici

venituri nejustificate pentru victime.

Curtea va constata că

suma de 5.000 euro reflectă menținerea echilibrului în raport cu prejudiciul moral

suferit de reclamant, având în vedere că din condamnarea de 5 ani închisoare, reclamantul

nu a executat decât 7 luni închisoare, întrucât a beneficiat de Decretul de grațiere

nr. 290/1984.

În consecință, conform

art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi modificată decizia Curții

de apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârât, a fi schimbată în parte

sentința Tribunalului în privința cuantumului daunelor morale la suma de 5.000 euro

și a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

Arad împotriva deciziei nr. 165/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Modifică decizia recurată,

în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 65 din

10 februarie 2010 a Tribunalului Arad.

Schimbă în parte sentința,

în sensul că stabilește cuantumul daunelor morale la 5.000 euro sau echivalentul

în RON la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.