ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2941/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2941/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 267/P din 24

noiembrie 2011, Tribunalul Bihor, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit.

i) C. pen., a condamnat pe inculpatului J.O.G., la o pedeapsă de 7 ani și 6

luni închisoare cu art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. cu titlu

de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991 s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 4 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C.

pen. s-a dispus contopirea pedepselor individuale de mai sus în pedeapsa ce mai

grea de 7 ani și 6 luni închisoare cu art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu

referire art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de

1.440 lei cu titlu de daune materiale și 17.000 lei cu titlu de daune morale în

favoarea părții civile K.S., și s-au respins ca nedovedite daunele materiale

solicitate de această parte.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu

referire art. 1357 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a dispus

obligarea inculpatului la plata sumei de 1.557,11 lei și a majorărilor de

întârziere aferente calculate de la data de 03 martie 2011 până la data

efectivă a plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean Oradea cu

sediul în Oradea.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială în favoarea statului a briceagului aparținând

inculpatului, ridicat de Postul de poliție Sălard, conform dovezii din 23 mai 2010

aflată la fila 32 dosar urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a

dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare

în favoarea statului.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C.

proc. pen., raportat la art. 68

11

din Legea nr. 51/1995 republicată,

cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 50 lei cu titlu

onorariu parțial apărător din oficiu, avocat L.C., conform delegației pentru

asistență judiciară obligatorie din 14 decembrie 2010.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că părțile vătămate K.S., în vârstă de 20 de ani, și K.B.L.,

în vârstă de 23 de ani, sunt veri și au fost în relații de prietenie cu

inculpatul J.O.G., în vârstă de 23 de ani, până la data faptelor din prezenta

cauză.

În data de 22 mai 2010, în jurul orei 21,00,

părțile vătămate K.S. și K.B.L. s-au deplasat la barul „A.C.” din comuna

Sălard, jud. Bihor, împreună cu prietenii lor S.B.F., G.E.L. și T.T., pentru a

sărbători ziua de naștere a acestuia din urmă. Aceștia s-au așezat la o masă

din interiorul localului iar în cursul nopții au consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat, în jurul orei 24,00, în

local a sosit și inculpatul J.O.G., însoțit de martorii N.I.R. și K.R.C.,

aceștia așezându-se la o masă din apropiere împreună cu martora K.M.F.,

prietena inculpatului.

Aproximativ în jurul orelor 02,30 – 03,00, o

persoană necunoscută a pulverizat în local conținutul unui spray

iritant-lacrimogen, din motive necunoscute, astfel că toți clienții localului,

inclusiv părțile vătămate, au ieșit pe terasă, unde se aflau învinuitul J.O.G.

și martorul K.R.C., stând în picioare, rezemați de o masă.

Partea vătămată K.S. s-a apropiat de inculpat

și martor, pretextul fiind prezentat diferit de către părți. Astfel, partea

vătămată a susținut că s-a apropiat de inculpat întrucât acesta îl privea insistent

și neprietenos („se uita urât”), fără nicio justificare întrucât nu aveau

conflicte și chiar erau în relații bune la acel moment. În schimb, inculpatul J.O.G.

a susținut că nu îl privea insistent pe partea vătămată K.S. și că acesta s-ar

fi apropiat de el pentru a-l intimida, după ce anterior l-ar fi amenințat de

mai multe ori cu bătaia.

Oricum, partea vătămată K.S. i-a prins cu

mâna de gât pe inculpat și martorul K.K., gest interpretat de către partea

vătămată și martorii oculari ca fiind unul prietenesc, în timp ce inculpatul

susține că gestul i s-a părut a fi de intimidare.

Partea vătămată K.S. a avut apoi un scurt

dialog cu inculpatul, primul susținând că l-a întrebat de ce îl privește în

acel mod, în timp ce inculpatul susține că partea vătămată i-a spus că îl va

bate.

În aceste împrejurări, după acest scurt

dialog și după ce partea vătămată nu îl mai ținea de gât pe inculpat, acesta a

scos din buzunarul pantalonilor un briceag cu lama de 6 cm și, orientându-l de jos în sus, l-a îndreptat spre partea vătămată și l-a împuns în abdomen,

provocându-i o leziune care a sângerat. Inculpatul a intenționat să îl mai

lovească încă o dată pe partea vătămată K.S., dar acesta s-a eschivat și, în

același timp, în ajutorul său a intervenit vărul său K.L., care astfel a fost

tăiat la nivelul urechii de către inculpat cu același briceag.

Inculpatul J.O.G. a fugit apoi în bar și s-a

ascuns după tejghea, amenințând că va folosi briceagul dacă se va apropia

cineva de el, fiind prins și reținut în acel loc de către organele de poliție

care au ajuns în scurt timp la fața locului.

Partea vătămată K.S. a fost transportat

imediat la spital și supus unei intervenții chirurgicale în urma căreia s-a

constatat că suferise grave leziuni corporale, care i-au pus viața în pericol.

Potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile suferite necesită

pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în

primejdie. În ceea ce o privește pe partea vătămată K.B.L., din certificatul

medico-legal a rezultat că acesta a prezentat leziuni care necesită pentru

vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din

probațiunea administrată în cauză după cum urmează:

Cu ocazia cercetării la fața locului făcute

în data de 23 mai 2010 de către organele de poliție, au fost evidențiate urme

de sânge pe terasa barului, lângă masa de care se sprijinise inculpatul (fila 3

urmărire penală).

Din raportul de constatare medico-legală din

1 iunie 2010, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor, a

rezultat următoarele constatări și concluzii:

- Partea vătămată K.S. a fost prezentat la Serviciul Urgențe UPU în data de 22 mai 2010, ora 04:49, cu diagnosticul: plagă înjunghiată

abdominală cu degajare de epiplon, hemoperitoneu.

- Partea vătămată K.S. a fost internat în

data de 23 mai 2010 în Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea – Clinica

Chirurgie cu diagnosticul: traumatism abdominal prin înjunghiere, epiplon

exteriorizat. Plagă tăiată prin înjunghiere supraombilicală pe linia mediană,

cu lungime de 10-12 cm, cu exteriorizarea unei porțiuni din epiplon.

- În data de 23 mai 2010 s-a intervenit

chirurgical, s-a practicat drenaj, lavaj și sutura plăgii hepatice. Din

protocolul operator din 23 mai 2010 rezultă diagnosticul intraoperator: plagă

penetrantă epigastrică, plagă față diafragmatică lob hepatic stâng,

hemoperitoneu. În urma laparatomiei exploratorii s-a constatat prezența unei

plăgi de cca. 1,5 cm pe fața diafragmatică a lobului hepatic stâng și prezența

unui hemoperitoneu de 500 ml sânge în loja splenică.

- Conform concluziilor medico-legale, partea

vătămată K.S. a prezentat leziunile posttraumatice descrise (plagă penetrantă

epigastrică și plagă fața diafragmatică lob hepatic stâng) care pot data din 23

mai 2010 și care s-au putut produce prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor

(posibil cuțit). S-a mai concluzionat că viața părții vătămate a fost pusă în

primejdie, salvarea sa datorându-se intervenției medicale corect și prompt

instituite. Totodată, s-a reținut că leziunile necesită pentru vindecare 30 de

zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

În ceea ce-l privește pe partea vătămată K.B.L.,

din certificatul medico-legal din 23 mai 2010 a rezultat că acesta prezenta leziuni posttraumatice (plagă tăiată verticală de 3 cm în regiunea mastoidiană stângă și placard excoriat de 1/1 cm în regiunea cervicală posterioară

pe linia mediană) ce pot data din 23 mai 2010, care s-au putut produce prin

lovire cu corp dur cu muchii tăioase și care necesită pentru vindecare un număr

de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat pe parcursul procesului penal,

inculpatul J.O.G. a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal,

încercând să inducă ideea că a fost provocat de părțile vătămate că comită faptele

ce i se rețin în sarcină.

Apreciază instanța de fond că în cauză nu

sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., probele administrate, cu

precădere declarațiile martorilor prezenți la fața locului care au arătat că

victimele nu au întreprins activități de natură să-i provoace inculpatului o

asemenea tulburare de natură să-l determine să reacționeze atât de violent.

De asemenea, a apreciat instanța fondului că

nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de

art. 182 C. pen. nu este întemeiată, modul în care a acționat inculpatul,

intensitatea loviturii și obiectul folosit justificând reținerea infracțiunii

de tentativă la omor calificat prev. de asrt.20 raportat la art. 174, 175 lit.

i) C. pen.

Reținând că inculpatul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C.

pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la

individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond

a constatat întemeiate acțiunile civile formulate de partea civilă K.S. și a

dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1440 lei cu titlu de daune

materiale, 17.000 lei cu titlu de daune morale, de partea civilă K.L. și a

obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei cu titlu de daune morale,

respingând cererea acestuia de acordare a daunelor materiale ca nedovedite.

De asemenea, instanța de fond a dispus

obligarea inculpatului și la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic

județean Oradea în cuantum de 1557 lei cu majorări de întârziere aferente

calculate de la data de 3 martie 2011 și până la data plății efective,

reprezentând cheltuieli efectuate cu vindecarea părților vătămate.

Împotriva sentinței penale a declarat apel în

termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpatul J.O.G. solicitând

admiterea acestuia

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a

formulat apel inculpatul J.O.G., solicitând admiterea acestuia, desființarea

hotărârii apelate și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării

juridice comise de către inculpat din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de

vătămare corporală gravă.

În motivarea apelului s-a arătat că fapta a

fost săvârșită pe baza unei singure rezoluții infracționale dar cu toate

acestea s-au reținut două fapte diferite, tentativă la omor și tentativă la

vătămare corporală gravă, apreciindu-se că dacă ar fi lovit inculpatul cu 2 cm în altă parte infracțiunea de tentativă de omor nu mai exista ci doar aceea de vătămare simplă

sau gravă în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că instanța de fond nu a analizat

latura subiectivă a infracțiunii și nu a văzut că inculpatul nu a avut intenția

de a săvârși fapta de tentativă de omor ci doar a acceptat faptul că lovind cu

cuțitul în îngrămădeala creată a acceptat faptul că va răni pe cineva însă nu a

acceptat posibilitatea că cineva trebuie să moară.

În subsidiar a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei față de circumstanțele faptei și față de modul în care

aceasta s-a petrecut, iar cu privire la infracțiunea de port de armă albă a

solicitat să fie achitat pentru această infracțiune în cauză fiind vorba de un

briceag obișnuit purtat ca breloc și cu toate că inculpatul a recurs la el nu

se încadrează în considerentele pe care legiuitorul le-a avut atunci când a

incriminat această faptă.

Prin decizia penală nr. 28/A din 1 martie 2012

Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul

J.O.G. împotriva sentinței penale nr. 267 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită

de instanța de fond în baza probelor administrate pe parcursul procesului

penal, încadrarea juridică este justă iar pedeapsa aplicată corespunde

exigențelor prev. de art. 72 C. pen., astfel încât toate criticile formulate de

inculpat nu pot conduce la desființarea sentinței penale atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, în termenul legal de la 10 zile prev. de art. 385

3

C.

proc. pen., criticile sale vizând greșita încadrare juridică a faptei

solicitând a se reține că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

În raport de infracțiunea prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 recurentul inculpat solicită achitarea, apreciind

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni – caz de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei,

inculpatul a solicitat a se reține că despăgubirile civile acordate părților

civile sunt prea mari, precum și faptul că acestea nu au fost dovedite, fapt

pentru care solicită reducerea acestora.

O altă critică formulată de inculpat se referă

la netemeinicia pedepsei aplicate solicitând a se reține săvârșirea

infracțiunii în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. precum și reținerea disp.

art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința aplicării unei pedepse într-un

cuantum mai mic și ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei conform art. 86

1

C. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385

6

alin.

(2) C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. reține Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat de

inculpat este fondat numai cu privire la criticile vizând netemeinicia pedepsei

aplicate, urmând a fi admis în aceste limite pentru considerentele ce urmează a

fi expuse în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize

judicioase a întregului ansamblu probator administrat, atât în faza de urmărire

penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească,

faptele au fost just încadrate juridic și corespund situației de fapt reținută,

în mod corect reținând instanța fondului că sunt întrunite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

Astfel, rezultă din analiza materialului

probator administrat pe parcursul procesului penal respectiv plângerile și

declarațiile părților vătămate, raport de constatare medico-legală, certificat

medico-legal, declarațiile martorilor că în data de 22 mai 2010, în jurul orei

2,30, în timp ce se afla pe terasa unui restaurant din com. Sălard, în mod

intenționat l-a împuns o singură dată cu un briceag în abdomen pe partea

vătămată K.S. cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat

la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Cu aceeași ocazie, inculpatul J.O.G.

l-a târât pe partea

vătămată K.B. levente la nivelul mâinii stângi, cauzându-i leziuni corporale

care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, se reține în sarcina

inculpatului că a purtat și folosit în loc public un briceag cu lama de 6 cm,

atacând două persoane cărora le-a cauzat leziuni corporale, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă albă prev. de art.

1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Reține Înalta Curte că fapta comisă de

inculpat în dauna părții vătămate K.S. a fost corect încadrată juridic în

infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174,

175 lit. i) C. pen., solicitarea inculpatului în sensul de a se reține că în

cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182

C. pen., nefiind susținută de nici o probă administrată în cauză.

Față de modul în care a acționat inculpatul

rezultă că intenția acestuia, chiar indirectă, a fost aceea de a suprima viața

victimei, el prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a

acceptat totuși posibilitatea producerii lui.

Astfel, obiectul folosit, respectiv un

briceag cu lama de 6 cm, intensitatea loviturii constând în producerea unei

plăgi penetrante profunde epigastrice, cu lezarea feței diafragmatice a lobului

hepatic stâng, exteriorizarea epiplonului și producerea unui hemiperitoneu de

circa 500 ml sânge în loja splenică, ca și zona vitală vizată sunt aspecte care

justifică încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se

reține că a comis fapta fiind provocat de partea vătămată K.S., reține Înalta

Curte că nici această critică nu este fondată, probele administrate în cauză

dovedind că nici un moment nu a existat o atitudine nepotrivită a părții

vătămate care să-l determine pe inculpat să acționeze atât de violent.

Este adevărat că martorii prezenți la

eveniment și audiați pe parcursul procesului penal au evidențiat că partea

vătămată K.S. s-a apropiat de inculpat și l-a prins de umăr sau ceafă, însă nu

l-a lovit și nici nu l-a provocat în vreun fel pe inculpat.

Astfel, martorii N.I.R., G.E.L., S.B.F., T.T.

au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că partea vătămată

s-a apropiat de inculpat, unii spunând că i-a pus mâna pe umăr, alții că îl

ținea de gât, fără însă a-l provoca pe inculpat, iar acesta l-a lovit în zona

abdominală cu un cuțit de jos în sus după care a încercat să-l mai lovească

odată, însă în apărarea părții vătămate a intervenit vărul său K.B. levente,

împrejurare în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul la nivelul

mâinii stângi.

Martorii K.R.C. și K.M.F., prietenii

inculpatului au declarat că ar fi existat un eveniment anterior între inculpat

și partea vătămată, ocazie cu care partea vătămată l-ar fi amenințat pe

inculpat, martorii încercând în acest mod să evidențieze o stare conflictuală

anterioară incidentului între cei doi, însă, apreciată Înalta Curte că această

stare chiar și dacă ar fi reală, nu ar putea determina incidența disp. art. 73 lit.

b) C. pen.

Pentru a se putea reține că fapta a fost

comisă în stare de provocare este necesar ca această provocare din partea

persoanei vătămate să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Ca atare, legea penală impune, pentru

existența acestei circumstanțe atenuante legale, ca acțiunea ilicită a

provocatorului să constituie cauza infracțiunii săvârșite precum și faptul că

infractorul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.

Se impune, de asemenea, ca starea de

puternică tulburare sau emoție, caracteristică provocării, să fie totdeauna

consecința unui atac care s-a consumat.

Raportând aceste considerații teoretice la

cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte că nici o probă administrată în

cauză nu relevă o atitudine violentă din partea victimei, or, chiar și în

situația în care s-ar reține că partea vătămată K.S. l-ar fi prins de gât pe

inculpat, această împrejurare nu este de natură să-l determine pe acesta să

acționeze atât de violent.

Nici evenimentul relatat de către martorii K.M.F.

și K.R.C. în sensul că victima l-ar fi amenințat pe inculpat în urmă cu două

săptămâni nu este apt de a atrage aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.,

având în vedere intervalul de timp dintre momentul producerii amenințării și

până s-a trecut la comiterea infracțiunii.

Nici criteriile referitoare la comiterea unei

erori grave de fapt, în raport de infracțiunea prev. de art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991 nu sunt întemeiate.

În mod corect s-a reținut că în că în cauză

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă

albă prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cât

timp inculpatul a purtat și a folosit în public acel briceag cu lamă de 6 cm.

Faptul că inculpatul susține că a purtat acel

briceag sub formă de breloc nu prezintă relevanță cât timp acest obiect este

apt de a produce o leziune corporală.

Referitor la latura civilă a cauzei reține

Înalta Curte că instanța de fond a soluționat corect acțiunile civile formulate

în cauză, despăgubirile materiale fiind acordate în măsura în care au fost

dovedite.

Și daunele morale au fost just apreciate de

instanța fondului și în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de părțile

vătămate K.S. și K.B.L.

Reține însă Înalta Curte că recursul declarat

de inculpat este fondat sub aspectul criticilor de netemeinicie a pedepsei

aplicate.

Reține Înalta Curte că instanța de fond nu a

avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de

individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen.

Este adevărat că faptele comise de inculpat

prezintă un grad de pericol social ridicat, însă, față de modul de comitere a

faptelor, respectiv împrejurarea că partea vătămată K.S. a avut o atitudine

care a fost de natură să-i producă inculpatului o oarecare stare de iritare,

faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră

de recunoaștere a faptelor, el încercând doar să inducă ideea că a fost

provocat de partea vătămată, sunt împrejurări ce fac posibilă reținerea

circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum

mai mic.

Apreciază Înalta Curte că stabilirea unei

sancțiuni penale mai blânde este în măsură să asigure scopul educativ al

pedepsei în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

regulile de conviețuire socială.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei,

apreciază Înalta Curte că a fost bine individualizată de instanța fondului care

a reținut că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin

executarea pedepsei în regim de detenție.

În acest mod este atinsă și funcția de

exemplaritate a pedepsei pentru a descuraja pe viitor comiterea unor fapte de

aceeași natură.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită

recursul inculpatului.

Va casa decizia penală

atacată și sentința

penală nr. 267/P din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor numai sub aspectul

individualizării pedepsei și rejudecând în fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și

6 luni închisoare în pedepsele componente de 7 ani și 6 luni închisoare, 4 luni

închisoare și respectiv 4 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare urmare reținerii

disp. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. de la 4 luni închisoare la 2

luni închisoare urmare reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C.

pen.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată de la 4 luni închisoare la 2 luni închisoare urmare reținerii disp.

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca în final inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul J.T.O.G.

împotriva deciziei penale nr. 28/A din 1 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și

sentința penală nr. 267/P din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor numai sub

aspectul individualizării pedepsei și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și

6 luni închisoare în pedepsele componente de 7 ani și 6 luni închisoare, 4 luni

închisoare și respectiv 4 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare urmare reținerii

disp. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. de la 4 luni închisoare la 2

luni închisoare urmare reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C.

pen.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată de la 4 luni închisoare la 2 luni închisoare urmare reținerii disp.

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 200 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

septembrie 2012.