ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4486/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 350 din 14 februarie 2011, Tribunalul Harghita a respins

acțiunea formulată de reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei Corbu și Primarul comunei

Corbu - D.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul

art. 196 coroborat cu art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată,

obiectul acesteia reprezentându-l constatarea nulității actelor emise de

Consiliul Local al comunei Corbu, acționând ca adunare generală a asociaților

și prin care s-au dispus măsurile comunicate prin adresa din 31 iulie 2007 și

din 01 august 2007, precum și constatarea nulității hotărârii din 06 septembrie

2007 a Consiliului Local al comunei Corbu, ca adunare generală a asociaților,

cu obligarea pârâtului la repararea prejudiciului constând în pagube materiale

de

120

.

000

RON reprezentând pierderile societății ca urmare a nedebitării materialului

lemnos. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Consiliului Local al comunei

Corbu la plata sumei de 11.250 RON, reprezentând salariul neîncasat începând cu

31 august 2007 și a sumei de 23.000 RON reprezentând daune morale.

Instanța de fond a mai reținut că pârâtul

Consiliul Local al comunei Corbu este asociat unic ai SC C.I.E. SRL și potrivit

art. 196

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul societăților

cu răspundere limitată cu asociat unic, aceasta va exercita atribuțiile adunării

generale a asociaților, iar conform alin. (2), asociatul unic va consemna în scris

orice decizie adoptată conform alin. (1).

În

acest cadru legal, analizând activitatea SC C.I.E. SRL și

constatând că nu este profitabilă, pârâtul Consiliul Local al comunei Corbu a hotărât

luarea unor măsuri, respectiv închiderea gaterului, reorganizarea activității societății,

apoi întreruperea activității, sigilarea gaterului și anexelor începând cu 01 august

2007, inventarierea materialului lemnos existent în gater, recuperarea sumelor restante,

achitarea chiriei restante și a impozitelor față de bugetul local până la 15

septembrie 2007, precum și schimbarea din funcție a administratorului T.N.

S-a constatat de instanța de fond că nu

există nicio prevedere legală care să permită unei societăți comerciale să-și dea

în judecată propriul asociat unic, pentru ca acesta să fie obligat la plata datoriilor

acumulate de societate față de administrația financiară, datoriile acumulate de

societate rămânând în sarcina sa, nu a asociatului unic, același raționament juridic

fiind considerat valabil și pentru pretențiile în sumă de 120.000 RON, reprezentând

pierderile societății, ca urmare a nedebitării materialului lemnos, între cele două

entități juridice neexistând relații comerciale sau contractuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs SC C.I.E. SRL, prin administrator statutar T.N., și T.N., instanța calificând

calea de atac ca fiind apel, având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile

art. 282 alin. (1) și 282

1

alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 12/A din 30

ianuarie 2012 a respins apelul formulat de T.N. în numele SC C.I.E. SRL și a anulat

ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul T.N.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de către reclamantul T.N. că acesta

nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat taxa judiciară de timbru

în sumă de 2.012,50 RON pentru termenul din 12 decembrie 2011, când a fost citat

cu această mențiune sub sancțiunea anulării, urmare a respingerii cererii de reexaminare,

iar față de SC C.I.E. SRL, nefiind revocată hotărârea de intrare în faliment nu

s-a mai luat în discuție timbrajul apelului, formulat în numele unei societăți aflate

în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006.

Cu privire la apelul formulat de T.N. în

numele SC C.I.E. SRL instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă interpretare

și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, incidență în speță, deoarece

această societate îl are ca asociat unic pe pârâtul Consiliul Local al comunei Corbu,

calitate în care, exercită atribuțiile Adunării Generale a Asociaților, consemnând

de îndată orice decizie adoptată [art. 196 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată].

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Critica adusă deciziei atacate se referă

în esență la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel, în privința apelului

formulat de SC C.I.E. SRL Corbu este nelegală, ca efect al interpretării greșite

a actelor juridice deduse judecății și a schimbării naturii acestora, întrucât atât

din conținutul actelor a căror nulitate se solicită a fi constatată, cât și din

forma acestora, rezultă că acestea nu sunt hotărâri A.G.A., ci hotărâri ale consiliului

local, emise în calitatea sa de organ al administrației publice.

În

acest sens, recurenta arată că actele atacate au fost adoptate

în cadrul unor ședințe ale consiliului local, ca organ al administrației publice,

iar sub aspectul conținutului, acestea cuprind dispoziții complet străine de societatea

comercială, dispoziții ce țin de organizarea administrației publice.

Pentru aceste motive, consideră recurenta

că, apreciind actele atacate ca fiind hotărâri A.G.A., atât instanța de fond, cât

și cea de apel, au schimbat natura actelor, interpretându-le, în mod greșit.

Mai susține recurenta că au fost încălcate

dispozițiile art. 195 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, nefiind respectate

aceste condiții legale privind convocarea adunării generale și ca urmare, adunarea

generală nu a fost legal constituită, iar în aceste condiții, nu putea adopta hotărâri

legale, acestea fiind lovite de nulitate.

Astfel, aceste motive invocate în fond

și în apel sunt motive de nulitate absolută care pot fi invocate, pe calea unei

acțiuni în justiție, de orice persoana interesată, în condițiile art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, deci și de societate, precum și de reprezentantul acesteia,

T.N., reținându-se în mod greșit faptul că acesta nu mai avea calitatea de administrator,

fiind revocat din funcție.

În

privința apelului formulat de către T.N., s-a apreciat că

decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând critica adusă deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată, urmând ca recursul reclamanților SC C.I.E. SRL Corbu și T.N. să fie respins,

pentru următoarele considerente:

Art. 304 alin. (8) C. proc. civ. - Instanța

interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut

procedural vizează actul dedus judecății, recurenta prin argumentele aduse în sprijinul

acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse

judecății, cu scopul de a repune în discuție probele, concludența acestora, aspecte

care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8, care

a fost invocat.

Astfel, dispozițiile art. 132 din Legea

nr. 31/1990 privind societățile comerciale, menționează în mod expres care sunt

titularii acțiunii în anulare a adunării generale a acționarilor și cazurile în

care aceștia pot utiliza acest mijloc juridic, prevăzând că hotărârile adunării

generale pot fi atacate de către acționarii care nu au fost prezenți, de către acționarii

care au votat contra și de către orice persoana interesată când se invocă motive

de nulitate absolută, însă T.N., în calitatea sa de fost administrator statutar,

nu a invocat motive care să poată fi considerate de ordine publică, ci motive care

țin de interesul societar.

În

acest sens, se reține că administratorul societății, chiar

și atunci când ar fi în măsură să-și exercite prerogativele sale, nefiind suspendat

sau revocat din funcție, poate acționa doar în numele societății, în limitele mandatului

conferit de actul constitutiv și răspunde pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile

sale de administrator având la îndemână exercitarea acțiunilor și demersurilor conferite

de mandat și lege, la fel cum asociatul unic într-o societate cu răspundere limitată,

hotărăște în legătură cu încetarea, restrângerea activității ori contrare acesteia,

în limitele legii.

Tot în același context, se reține că printre

titularii acțiunii în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor nu este

prevăzută societatea comercială însăși, având în vedere că hotărârea adoptată este

actul organului suprem de conducere al acesteia - adunarea generală a acționarilor,

iar potrivit art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 sunt actele persoanei juridice

înseși, sens în care nu poate fi admisibilă acțiunea formulată de către societate

pentru a-i fi anulată propria hotărâre.

În ceea ce privește critica reprezentantului

societății, T.N., potrivit căreia, s-a reținut în mod greșit faptul că acesta nu

mai avea calitatea de administrator, fiind revocat din funcție, se constată că este

nefondată, urmând a fi respinsă.

Aceasta deoarece, din momentul adoptării

hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 06 septembrie 2007, prin care T.N.

a fost revocat din funcția de administrator al SC C.I.E. SRL, acesta nu mai are

calitatea de a reprezenta societatea.

Cu privire la apelul formulat de administratorul

T.N., în numele SC C.I.E. SRL, se constată că instanța de apel aftăcut o corectă

interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, având în

vedere că, atribuțiile conferite de Legea nr. 31/1990, republicată, Consiliului

Local al comunei Corbu, în calitatea sa de asociat unic al SC C.I.E. SRL nu se confundă

cu atribuțiile conferite aceleiași entități juridice de Legea nr. 215/2001, republicată.

În privința recursului formulat de către

T.N., Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică,

în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

în mod legal, Curtea de Apel Târgu-Mureș a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N., iar potrivit dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenții să achite intimaților-pârâți Consiliul

Local al comunei Corbu și Primarul comunei Corbu suma de 2.500 RON cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N. împotriva deciziei nr. 12/A din 30 ianuarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții să achite intimaților-pârâți

Consiliul Local al comunei Corbu și Primarul comunei Corbu suma de 2.500 RON reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2012.