ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3293/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3293/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 4 aprilie 2006, reclamanții P.G., P.V., P.I.,

P.S. și P.M. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Corbu, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Dispoziției

nr. 43 din 01  martie 2006, emisă de Primarul Comunei Corbu.

În motivarea cererii

lor, reclamanții au arătat că prin notificarea din 14  februarie 2002 au

solicitat Primăriei Corbu restituirea în natură a imobilului compus din teren

în suprafață de 12.000 mp și construcție cu destinația de casă de locuit; acest

imobil a aparținut autorului comun P.R., fiind expropriat în anul 1949 și

ocupat de Gospodăria Agricolă de Stat Săcele.

În susținerea

acțiunii, s-a mai precizat că, prin decizia contestată, s-a dispus restituirea

în natură a terenului în suprafață de 2.590 mp, cu motivația că doar în

privința acestuia se face dovada exproprierii, fiind respinsă notificarea

pentru restul de teren de 9.410 mp.; unitatea deținătoare se află în confuzie,

întrucât terenul de 3 ha și 2.590 mp a fost expropriat dintr-o suprafață totală

de 58 ha și 2.590 mp, teren arabil situat în afara localității, în timp ce

terenul de 12.000 mp era situat în intravilan și constituia curtea casei de

locuit.

Pârâta, prin

întâmpinare a arătat că prin înscrisurile care au însoțit notificarea,

reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului

intravilan în suprafață de 9.410 mp și nici a preluării acestui teren de către

stat în mod abuziv, deși potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 le incumba

sarcina acestei probe; în aceste condiții, s-a apreciat în mod corect asupra

posibilității de restituire doar cu privire la terenul 2.590 mp, de care

autorul reclamanților a fost expropriat în baza Legii nr. 187/1945.

Prin Sentința civilă

nr. 530 din 12  martie 2010, Tribunalul Constanța a respins cererea formulată

în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Corbu, ca nefondată, apreciind

că, în mod corect, unitatea deținătoare notificată pentru acordarea măsurilor

reparatorii a reținut că pentru suprafața de 9.410 mp reclamanții nu fac dovada

calității de persoane îndreptățite; cererea formulată în contradictoriu cu

pârâta Primăria Comunei Corbu a fost respinsă, ca fiind îndreptată împotriva

unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamanții, criticând hotărârea primei instanțe

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând restituirea întregii suprafețe

de 12.000 mp teren.

Prin Decizia nr.

244/C din 06 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul ca

nefondat.

În considerentele

acestei hotărâri instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra terenului însumând 12.000 mp ce a făcut

obiectul notificării, din actele existente la dosar rezultând că autorul

reclamanților a avut numai o moșie de 58 ha, din care a fost expropriată o

suprafață de 3 ha și 2.590 mp în baza Legii nr. 187/1995.

Ulterior, apariției

Legii nr. 18/1991 reclamanții au beneficiat pentru terenul agricol extravilan

de reconstituirea dreptului de proprietate în limita legală de 50 de ha.

În ceea ce privește

terenul intravilan, aferent conacului - proprietatea autorului reclamantului

P.R., în suprafață de 12.000 mp, pretins a fi restituit în procedura Legii nr.

10/2001, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada deținerii acestui teren

de către autorul lor prin nicio probă administrată în cauză. Procesul-verbal

din 13 iunie 1949 privind situația moșiilor expropriate conform Decretului nr.

83/1949 cuprinde referiri la gospodăriile G.P., P. și E.P., I.I.P. și R.P.,

menționând că în cadrul acestora a fost instalată Secția Gospodăriei Agricole

de Stat Săcele, fără a face vreo referire la terenul proprietatea lui P.R.

Prin Decizia civilă

nr. 7252 din 27  noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul formulat de reclamanții P.G., P.V., P.S. și P.M. împotriva Deciziei

civile nr. 244/C din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța și a casat

această decizie, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curții de Apel Constanța,

în apel.

În considerentele

deciziei de casare s-a reținut faptul din înscrisul nou depus de reclamanți în

recurs, adresa din 29  mai 1992 a Ministerului de Justiție - Direcția

Instanțelor Militare rezultă că P.G., fiul lui R. și M. a fost dislocat

împreună cu familia din Comuna Corbu, județul Constanța în temeiul Decretului

nr. 83/1949 la data de 2 martie 1949 și i s-a fixat domiciliu obligatoriu în

comuna Drăgășani, Râmnicu Vâlcea.

De asemenea, din

copia borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din

comuna Corbu, sat Corbu de Sus, plasa Constanța, județul Constanța, întocmit

conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948 - copie

eliberată de Arhivele Naționale la data de 12 noiembrie 2011 - act depus în

recurs - rezultă că familia P.R. figura ca exploatând 58 ha și 1.000 mp (9

parcele) din care 57 ha 5000 mp erau teren arabil iar 6.000 mp curți.

Coroborând aceste

înscrisuri, instanța de recurs a statuat că familia P. avea în localitatea

Corbu cel puțin o locuință, din care a fost dislocată în anul 1949 și că 6.000

mp - din terenul care figura ca fiind exploatat de către familia P. era

reprezentat de "curți".

Întrucât actul nou

dedus de reclamanți în recurs cu privire la terenul de 6.000 mp cu destinația de

"curți" este de natură să pună în discuție raționamentul instanței de

apel avut în vedere la interpretarea și înlăturarea unor documente pe ideea că

forța probantă a acestora ar fi îndoielnică, s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare în scopul identificării imobilului-teren de 6.000 mp, astfel cum

rezultă din actul nou.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a statuat de asemenea că terenul aferent construcției, așa

cum corect susțin recurenții reclamanți, nu poate face parte din terenul în

suprafață de 3 ha și 2.590 mp expropriat conform Legii nr. 187 din 23 martie

1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, întrucât potrivit art. 4 din lege

"Construcțiunile, conacele, armanele, drumurile, livezile și orice lucrări

de îmbunătățiri funciare cu toate instalațiile lor vor fi cuprinse în cota de

50 ha, prevăzute la art. 3, pct. h, proprietarul având dreptul de a alege cota

rezervată pentru dânsul de unde voiește, dar într-un singur loc".

Ca atare, pretinsele

construcții și terenul aferent acestora nu se puteau afla decât în cadrul

suprafeței de 55 ha care a rămas în posesia familiei P. până la aplicarea

Decretului nr. 83/1949.

Prin Decizia civilă

nr. 30 C din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a

admis apelul reclamanților P.G., P.V. și P.M., P.S., declarat împotriva

Sentinței civile nr. 530 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța

în Dosarul nr. 1945/118/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul

Comunei Corbu și intimatul reclamant P.I.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că a admis contestația reclamanților în contradictoriu cu

pârâtul Primarul Comunei Corbu.

A obligat pârâtul,

urmare a anulării art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 43/2006, să restituie în

natură reclamanților terenul în suprafață de 6.000 mp, situat în Comuna Corbu,

județul Constanța, str. I. identificat prin expertiza M.A.S. figura geometrică

ABCD, efectuată în apel la data de 12 martie 2014.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că:

În conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001, rămân numai cazurile expres exceptate, cum este

cazul reglementat de art. 8 alin. (1) care exclude de la aplicarea legii

bunurile imobile pentru care există o altă lege de reparație, și anume, Legea

nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.

Conform prevederilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în vigoare la data

emiterii Dispoziției nr. 43 din 01  martie 2006, ce face obiectul prezentului

dosar "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și cele forestiere".

Soluția de excludere

a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și

are la baza exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de

reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea

funciară.

În speță, s-a

constatat că reclamanții P.G., P.V., P.I., P.S. și P.M. au dedus judecății o

contestație ce a vizat legalitatea Dispoziției nr. 43 din 01  martie 2006 prin

care s-a soluționat notificarea nr. 410 din 14  februarie 2002 formulată cu

privire la restituirea în natură către reclamanți a unui teren în suprafață de

12.000 mp, teren intravilan, ce a constituit terenul aferent casei de locuit a

autorilor reclamanților.

Soluționând această

notificare, unitatea deținătoare - Comuna Corbu prin Primar, a dispus

restituirea în natură către reclamanți a unui teren în suprafață de 2.590 mp,

în considerarea actului de expropriere din 20 mai 1948, acest teren făcând parte

din suprafața totală de teren de 3 ha și 2.590 mp, teren arabil expropriată de

la autorul reclamanților R.P. în anul 1948 din totalul suprafețelor de teren

agricol de 58 ha și 2.590 mp.

Conform fișei de

definitivare a procesului de expropriere, expropriatului i-au rămas în

proprietate în anul 1948 (25 martie 1948) 55 ha teren. Unitatea notificată a

respins restul pretențiilor reclamanților privitoare la terenul intravilan

aferent casei de locuit motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra terenului intravilan notificat, soluție

menținută și de prima instanță în primul ciclu procesual.

Referitor la natura

terenului de 2.590 mp restituit prin Dispoziția nr. 43 din 01  martie 2006

emisă de Primarul Comunei Corbu - art. 2, prin decizia de casare, Înalta Curte

de Casație și Justiție a statuat că sunt întemeiate susținerile reclamanților

potrivit cu care acest teren era un teren arabil extravilan care a făcut parte

dintr-un lot compact de 3 ha și 2.590 mp expropriat în anul 1948 de la P.R., în

timp ce terenul notificat - 12.000 mp intravilan aferenți construcției, nu

poate face parte decât din suprafața totală de 55 ha ce a rămas în patrimoniul

expropriatului după 1948, conform art. 4 din Legea nr. 187 din 23  martie 1945

pentru înfăptuirea reformei agrare.

A conchis Înalta

Curte de Casație și Justiție că "pretinsele construcții și terenul aferent

nu se puteau afla decât în cadrul suprafeței de 55 ha care a rămas în posesia

familiei P. până la aplicarea Decretului nr. 83/1949" prin urmare era

necesară o identificare corectă a terenului intravilan notificat de reclamanți,

cel puțin pentru terenul de 6.000 mp curți la care făcea referire actul nou

depus în recurs de reclamanți.

În raport de aceste

statuări ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în referire la terenul în

suprafață de 2.590 mp menționat în dispoziția contestată la art. 2, instanța de

apel a reținut că sunt întemeiate criticile apelanților reclamanți (inserate în

motivele de apel la dosar apel), conform cărora dispoziția de restituire a

suprafeței de 2.590 mp este nelegală, în condițiile în care acest teren era un

teren agricol extravilan ce făcea parte dintr-o suprafață totală de 3 ha și

2.590 mp, teren care "conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu putea face

obiect al acestei legi".

Mai mult, după

adoptarea Legii nr. 165/2013 - lege aplicabilă și în cauzele aflate pe rolul

instanțelor judecătorești la data intrării ei în vigoare, conform art. 4 din

lege - legiuitorul a prevăzut că cererile vizând restituirea terenurilor

intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr.

10/2001 republicată, se soluționează cu respectarea limitei de 50 de ha de

proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită

prin aplicarea legilor fondului funciar. (art. 15 din Legea nr. 165/2013

modificată).

Or, în speță,

apelanții reclamanți au arătat că au beneficiat pentru terenul agricol, de

reconstituirea dreptului de proprietate după autorul P.R., în limita suprafeței

de teren de 50 ha, conform titlurilor de proprietate nr. 28412/2045 din 12

decembrie 2002 și nr. 2091 din 19  decembrie 2002, în cadrul prezentei

contestații fiind vizat numai terenul aferent locuinței autorului, respectiv

terenul intravilan în suprafață de 12.000 mp.

În raport de

statuările mai sus arătate ale instanței de recurs și față de criticile

reclamanților, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 165/2013, modificată, Curtea a constatat că

identificarea și restituirea terenului agricol extravilan de 2.590 mp,

menționat în procesul verbal de expropriere din 20 mai 1948 sunt nelegale, art.

2 din Dispoziția nr. 43 din 1 martie 2006 a Primarului Comunei Corbu urmând a

fi anulat, ca urmare a admiterii apelului reclamanților și reformării hotărârii

primei instanțe sub acest aspect.

Referitor la

criticile apelanților-reclamanți ce vizează respingerea cererii de restituire

în natură a terenului intravilan în suprafață de 12.000 mp ce a făcut obiectul

notificării din 14  februarie 2002, Curtea a reținut:

Reclamanții s-au

legitimat ca moștenitori legali ai autorului P.R. conform actelor de stare

civilă depuse la dosar, calitate necontestată de către pârâți.

Referitor la

calitatea de proprietari ai terenului în suprafață de 12.000 mp situat în

intravilanul comunei Corbu, județul Constanța, ce a făcut obiectul notificării,

Curtea a reținut următoarele:

Unicul înscris

administrat de reclamanți cu privire la calitatea de proprietar al autorului

lor P.R. asupra unui teren intravilan din comuna Corbu, județul Constanța îl

constituie Copia Borderoului Populației, proprietarilor și exploatațiilor

agricole din comuna Corbu, sat Corbul de Sus, plasa Constanța, județul

Constanța, întocmit conform Recensământului agricol și al populației din

ianuarie 1948.

Conform acestui

înscris în luna ianuarie 1948 autorul reclamanților P.R. deținea în comuna

Corbu, satul Corbul de Sus o casă de locuit înregistrată sub nr. 176 și 58 ha

și 1.000 mp teren dispus în 9 parcele. Din totalul terenului proprietatea P.R.,

o suprafață de 57 ha și 5000 mp reprezenta teren arabil, iar 6.000 mp aveau

destinația de curți.

Sub aspectul

întinderii suprafeței terenului intravilan s-a reținut că acest înscris nu a

fost completat de reclamanți cu alte probe din care să rezulte că ulterior

recensământului din ianuarie 1948 și până la data exproprierii gospodăriei lui

P.R. și a strămutării familiei acestuia în comuna Drăgășani, Râmnicu-Vâlcea,

conform Decretului nr. 83/1949, strămutare realizată în martie 1949, autorul

reclamanților ar mai fi dobândit în proprietate o altă suprafață de teren, până

la limita de 12.000 mp, ce a făcut obiectul notificării nr. 410 din 14

februarie 2002 conform Legii nr. 10/2001.

Raportat la aceste

probatorii administrate în cauză, Curtea a constatat că reclamanții sunt

îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 numai pentru o suprafață de teren de 6.000 mp situat în intravilanul

Comunei Corbu, județul Constanța, pretențiile lor pentru diferența de 6.000 mp

fiind nefondate.

În ceea ce privește

modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de reclamanți, prin privarea

lor de proprietate asupra terenului de 6.000 mp, situat în intravilanul Comunei

Corbu, județul Constanța, cu destinația de curți-construcții, Curtea constată

că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului,

neexistând niciun impediment legal la restituirea acestuia.

Referitor la terenul

în suprafață de 2.590 mp, ce a constituit teren extravilan și care a fost

menționat la pct. 1 din Dispoziția nr. 43 din 01  martie 2006 emisă de Primarul

Comunei Corbu, expertiza a concluzionat că acest teren nu face parte din

suprafața de 6.000 mp teren ce a avut destinația de curți, fosta proprietate

P.R., ci se află poziționat în partea sudică a lotului de 6.000 mp, fiind

despărțit de acest lot de o altă suprafață de teren proprietatea Consiliului

Local Corbu.

Cum reclamanții sunt

îndreptățiți să obțină restituirea în natură numai a unei suprafețe de teren de

6.000 mp, care a avut destinația de curți-teren intravilan, Curtea a apreciat

că este în interesul reclamanților să li se atribuie un lot compact de 6.000

mp, cum de altfel a fost și terenul aferent locuinței proprietatea lui P.R., pe

vechiul amplasament.

Referitor la

construcția care a constituit locuința autorilor reclamanților, aceasta a fost

identificată într-o stare avansată de degradare, fiind inclusă în perimetrul

îngrădit al proprietății SC G.S., reclamanții menționând că notificarea cu

privire la construcție a fost trimisă acestei societăți comerciale, și nu face

obiectul analizei în apel.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții P.G., P.V., P.M., P.S., criticând

decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de casare prevăzute

de art. 304 pct. 6, 8 și 9.

O primă critică

formulată de reclamanți se referă la încălcarea principiului non reformatio in

pejus, precum și la încălcarea limitelor sesizării instanței prin anularea

dispoziției de restituire a terenului în natură pentru suprafața de 2590 mp.

S-a arătat că prin

Dispoziția nr. 43 din 01  martie 2006 emisă de Primarul Comunei Corbu s-a

acordat reclamanților numai suprafața de 2590 mp teren, deși a fost cerută o

suprafață de 12.000 mp Atacându-se în instanță, dispoziția emisă de Primarul

Comunei Corbu, s-a solicitat anularea numai în ceea ce privește nerestituirea

totală a suprafeței de teren solicitate, nu și acea parte a dispoziției care

permitea retrocedarea a 2590 mp teren. Faptul că instanța de apel a anulat

total dispoziția a dus la înlăturarea suprafeței de teren menționate și nu a

fost solicitat expres de aceștia.

De vreme ce nu a avut

loc în apel o restrângere a pretențiilor sau o renunțare la judecată, instanța

de apel nu putea anula dreptul deja câștigat prin dispoziția atacată.

Pe de altă parte,

soluția este și netemeinică, deoarece terenul de 2590 mp este învecinat cu cel

de 6000 mp și au același regim juridic, astfel încât nu există fundament pentru

instanța de apel să refuze restituirea acestui teren, deși acesta fusese deja

acordat prin dispoziția unității deținătoare.

O altă critică

privește posibilitatea dovedirii existenței înregistrărilor fiscale ale

terenurilor la Primărie, în raport de lipsa arhivei unității

administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, în cauză s-a făcut dovada

existenței terenului aferent construcției-conac, teren în suprafață de 12.000

mp, din care Primăria a restituit 2590 mp, iar în apel au fost identificați

prin expertiză, aproximativ 10.000 mp. Diferența de teren din cei 12.000 mp

solicitați, fiind teren aferent fostului conac, actualmente aflându-se în

posesia societății G.S., care deține și o construcție pe teren.

În fine, o ultimă

critică privește neacordarea cheltuielilor de judecată de instanța de apel,

deși s-a efectuat o expertiză ale căror costuri au fost suportate de

reclamanți, iar pârâții trebuiau obligați la plata acestora.

Împotriva aceleiași

decizii au declarat recurs și pârâții Primăria comunei Corbu și Primarul

comunei Corbu, criticând soluția prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Într-o primă critică

s-a arătat că instanța de judecată nu a dat eficiență juridică art. 3 lit. a)

și art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată

privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv și nici prevederilor pct. 1

lit. e) din Normele Metodologice emise în aplicarea Legii nr. 10/2001,

publicate la data de 18 aprilie 2003, sarcina probei proprietății și a

deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revenind persoanei

care se pretinde a fi îndreptățită, așa cum rezultă din prevederile legale.

Or, din înscrisurile

care însoțesc notificarea adresată unității deținătoare rezultă fără drept de

tăgadă că în anul 1948 autorul reclamanților deținea în patrimoniu o suprafață

de 58 ha și 2.590 mp teren. Ca urmare a punerii în aplicare a prevederilor

Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, acesta a fost expropriat cu

suprafața de 3 ha și 2.590 mp rămânând în patrimoniul său cu suprafața de 55

ha.

Astfel, s-a constatat

că reclamanților nu li se poate retroceda decât suprafața de 2.590 mp care

rezultă a fi fost teren intravilan și de care autorul acestora a fost

deposedat, pentru diferența de 9.410 mp aceștia nefăcând niciun fel de dovadă a

proprietății sau a preluării acestui imobil de către stat în mod abuziv.

Suprafața de 3 ha de

care autorul reclamanților a fost expropriat în anul 1948, odată cu cei 2.590

mp, cât și suprafața de 55 ha reprezintă teren arabil extravilan care fac

obiectul altor legi reparatorii privind reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor și nu obiectul Legii nr. 10/2001.

Recursul

reclamanților este nefondat.

Examinând susținerile

recurenților-reclamanți, Înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmând să fie analizate din această

perspectivă.

Sunt neîntemeiate

criticile reclamanților privind încălcarea principiului non reformatio in

pejus, precum și încălcarea limitelor sesizării instanței prin anularea

dispoziției de restituire a terenului în natură pentru suprafața de 2590 mp.

Examinând actele și

lucrările dosarului, se reține că prin cererea formulată la data de 3 aprilie

2006, reclamanții au contestat Dispoziția nr. 43 emisă la data de 01 martie

2006 de Primăria Comunei Corbu, privind restituirea suprafeței de teren de 12.000

mp și casei de locuit, imobile situate în intravilanul localității Corbu, jud.

Constanța.

Deși, în criticile

formulate se arată că dispoziția emisă de Primărie în temeiul Legii nr. 10/2001

nu a fost atacată în întregime, acest lucru nu este menționat în acțiunea

introductivă de instanță, dimpotrivă arătându-se că terenul a constituit un

corp unitar și trebuie restituit ca atare. Această susținere a fost făcută și

în căile de atac, astfel încât, instanța de apel era îndreptățită să se

pronunțe asupra actului contestat, în integralitatea sa, dispunând restituirea

suprafeței de 6000 mp, teren intravilan.

Așa fiind, instanța

s-a pronunțat în limitele investirii sale, respectând obiectul dedus judecății,

în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. din 1865.

Este nefondată

susținerea reclamanților că le-a fost înrăutățită situația în calea de atac a

apelului, în măsura în care apelul le-a fost admis și li s-a acordat o

suprafață de teren mai mare decât cea retrocedată de Primăria Comunei Corbu.

Astfel, inițial, unitatea deținătoare le-a restituit 2.590 mp teren intravilan,

iar Curtea de Apel Constanța le-a acordat 6.000 mp teren intravilan, așa cum a

fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în faza de rejudecare după

casare.

De altfel, în raport

de Decizia nr. 7252 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, într-un prim ciclu procesual, s-a reținut cu putere de

lucru judecat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea suprafeței de 6.000

mp, teren intravilan, conform actului nou depus în recurs (Copia Borderoului

Populației, proprietarilor și exploatațiilor agricole din comuna Corbu, sat

Corbul de Sus, plasa Constanța, județul Constanța, întocmit conform

recensământului agricol și al populației din 1948).

În ceea ce privește

regimul juridic al diferitelor parcele de teren identificate conform actelor

depuse, Curtea de Apel Constanța a statuat că în luna ianuarie 1948, autorul

reclamanților P.R. figura cu o suprafață de 57 ha teren și 5.000 mp teren arabil,

plus 6.000 mp curți.

Așadar, în ceea ce

privește incidența Legii nr. 10/2001, art. 8 al actului normativ menționat

permite numai retrocedarea terenurilor intravilane, restul fiind supuse altor

legi speciale de restituire și în mod corect a statuat instanța de apel că

reclamanților le poate fi restituită în natură o suprafață de 6.000 mp, teren

intravilan, restul terenului solicitat având regimul juridic al unui teren

extravilan la data preluării abuzive și intrând sub incidența altor legi cum ar

fi Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, etc.

Faptul că autorul

reclamanților nu a figurat înscris în evidențele fiscale ale comunei Corbu nu

este determinant pentru soluționarea cauzei, esențial fiind înscrisul pe care

și-a fundamentat decizia instanța de recurs, în ciclul procesual anterior.

Este neîndoielnic că

instanța de apel, reanalizând litigiul, în rejudecare a evaluat toate probele

existente la dosarul cauzei și a stabilit relevanța acestora - acestea

subsumându-se unor critici pe netemeinicie - însă aceste aspecte exced

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și nu pot face obiectul analizei în

recurs.

Deși, în cuprinsul

cererii de recurs reclamanții au invocat în drept și dispozițiile art. 304 pct.

6 și 8, criticile formulate sunt tot de nelegalitate, subsumându-se

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind analizate ca atare.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată, susținerile reclamanților sunt nefondate. Astfel,

examinând practicaua Deciziei nr. 30 C din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța,

respectiv încheierea din 09 aprilie 2014, când au avut loc dezbaterile asupra

fondului cauzei, se constată că apărătorul reclamanților nu a solicitat

cheltuieli de judecată. Așa fiind, instanța de apel nu era ținută să se

pronunțe asupra unei cereri fără a fi învestită, iar critica formulată în

recurs rămâne fără suport juridic.

Recursul declarat de

pârâții Primăria comunei Corbu și Primarul comunei Corbu este nefondat.

Examinând susținerile

recurenților-pârâți, Înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmând să fie analizate din această

perspectivă.

Pârâții au invocat,

în esență, greșita aplicare a dispozițiilor art. 3, 22 și 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, precum și a Normelor metodologice de aplicare a legii, atât

în ceea ce privește regimul juridic al probelor depuse la dosar, cât și al

stabilirii persoanelor îndreptățite la restituire.

Sunt neîntemeiate

criticile privind regimul juridic al probelor, referitor la înscrisul - Copia

Borderoului Populației, proprietarilor și exploatațiilor agricole din comuna

Corbu, sat Corbul de Sus, plasa Constanța, județul Constanța, întocmit conform

recensământului agricol și al populației din 1948. Astfel, în raport de Decizia

nr. 7252 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, într-un prim ciclu procesual, s-a reținut cu putere de lucru judecat

că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea suprafeței de 6.000 mp, teren

intravilan, conform actului nou depus în recurs.

În consecință, sub

acest aspect nu mai pot fi aduse critici din perspectiva dispozițiilor art. 3,

22 și 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece regimul juridic aplicabil a

fost stabilit prin hotărârea instanței anterioare.

Sunt nefondate și

criticile privind categoria de folosință a suprafeței de 58 ha și 2590 mp, de

vreme ce instanța de apel a statuat că terenul era extravilan și nu cădea sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci a altor legi speciale de

reparație.

De altfel, instanța

de apel, analizând susținerile părților admițând apelul reclamanților, a

obligat pe pârâtul Primarul Comunei Corbu să restituie în natură reclamanților

terenul în suprafață de 6.000 mp, teren intravilan, care face obiectul

notificării formulate în temeiul legii speciale.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează să respingă recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții P.G., P.V., P.M., P.S. și

pârâții Primăria comunei Corbu și Primarul comunei Corbu, împotriva Deciziei

nr. 30 C din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN