ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrata pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanții F.S. și F.G. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

conducătorul acesteia, sancționarea conducătorului autorității publice, în

calitate de persoană obligată la executarea dispozitivului sentinței civile nr.

3/2011, pronunțată în data de 10 ianuarie 2010, în Dosarul 5040/112/2010 de

Curtea de Apel Cluj, cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere până la executarea efectivă, obligarea pârâtului

la plata sumei de 100 RON pe zi de întârziere cu titlu de despăgubiri, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin sentința menționată s-a admis acțiunea formulată de

către reclamanți în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, dispunându-se obligarea acesteia la stabilirea valorii terenului

in suprafață de 315 mp situat in Bistrița, înscris in CF Bistrița, și emiterea titlului

de despăgubire pentru terenul mai sus menționat în favoarea reclamanților, în conformitate

cu dispozițiile Primarului Municipiului Bistrița din 16 octombrie 2008 și din 13

mai 2004 și cu sentința civila nr. 177/F/2008 din 03 aprilie 2008 a Tribunalului

Bistrița-Nasăud, pronunțata în Dosarul nr. 384/112/2004.

Sentința a rămas irevocabilă,

dar pârâta nu a înțeles să execute dispozițiile instanței, motiv pentru care reclamanții

au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 24 Legea nr. 554/2004.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 411 din 19 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamanții F.S. și F.G..

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse în cauză, în ședința

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 19 ianuarie 2011

a fost aprobată emiterea deciziei nr. 9213 din 19 ianuarie 2011, fiind astfel pusă

în executare sentința civilă nr. 3/2011.

Decizia menționată a fost

comunicată reclamanților la data de 16 martie 2011, potrivit borderoului de prezentare

a trimiterilor recomandate.

Împotriva acestei decizii

au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții F.S. și F.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra în drept motivele de recurs.

În motivarea căii de atac,

recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că decizia nr. 9213 din 19 ianuarie

2011, prin care intimații-pârâți pretind că hotărârea judecătorească a fost executată,

nu le-a fost comunicată, borderoul de prezentare a trimiterilor poștale recomandate,

depus la dosar, nefăcând dovada în acest sens.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul declarat potrivit art. 25 alin. (3) Legea nr.

554/2004 nu este fondat.

În temeiul art. 24

alin. (1)-(2) Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică

este obligată să emită un act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul

prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul

nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei

obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,

iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

În speță, hotărârea a

cărei neexecutare o invocă recurenții-reclamanți este sentința civilă nr. 3 din

10 ianuarie 2011, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

fost obligată să stabilească valoarea terenului pentru care părțile erau îndreptățite

la despăgubiri și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Obligația impusă Comisiei

Centrale a fost executată la nouă zile după pronunțarea sentinței, prin decizia

nr. 9213 din 19 ianuarie 2011, a cărei copie a fost depusă la dosarul primei instanțe.

De asemenea, pârâta a

făcut dovada că a expediat decizia către reclamanți , cu borderoul de prezentare

a trimiterilor recomandate din data de 16 martie 2011, care poartă ștampila oficiului

poștal București și în care actul din discuție figurează la poziția 12.

În acest condiții, judecătorul

fondului a reținut corect că în speță nu există o neexecutare culpabilă a hotărârii

judecătorești, care să atragă sancțiunile juridice prevăzute în art. 24 alin. (2)

Legea nr. 554/2004, lipsa de la dosar a confirmării de primire din partea reclamanților

nefiind în măsură să ducă la o altă concluzie din perspectiva prevederii legale

menționate.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat potrivit art. 25 alin. (3) Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către F.S. și F.G.

împotriva sentinței civile nr. 411 din 19 iulie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.