ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții P.E., B.M.S. și B.C.P. în

contradictoriu cu pârâta D.D. - Președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor au solicitat:

1) Aplicarea unei

amenzi de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere conducătoarei

autorității publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.,

de la data introducerii prezentei cereri și până la emiterea titlului de

despăgubire reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul construcție și

teren situat în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud înscris în CF

"X" nr. top. "X1" și nr. top. "X2";

2) Obligarea pârâtei

la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma

cuvenită subsemnatei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai

sus, dobândă calculată de Ia data introducerii prezentei cereri și până la

emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei;

În motivare s-a

arătat că, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată

prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Sentința civilă nr. 286 din 02 iulie

2010 a Curții de Apel Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2000 din 05 mai

2011 a ÎCCJ) să emită în favoarea reclamanților o decizie reprezentând titlul

de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în municipiul

Bistrița, județul Bistrița-Năsăud înscris în C.F. "X" nr. top.

"X1" și nr. top. "X2". Prin urmare, CCSD trebuia să emită

până la data de 05 mai 2011 decizia reprezentând titlul de despăgubire (dată la

care a expirat termenul de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a Dosarul

890/33/2010) - obligație pe care nu au îndeplinit-o până în prezent. Toate

acestea în condițiile în care în 05 mai 2011 au formulat o cerere prin care au

cerut punerea în executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impun ca autoritatea

publică să pună în executare hotărârile definitive și irevocabile în termenul

prevăzut în cuprinsul acestora, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Cum Sentința civilă

nr. 286 din 02 iulie 2010 a rămas irevocabilă la data de 05 mai 2010 (prin

soluționarea recursului introdus de pârâtă - prin Decizia nr. 2000 din 05

aprilie 2010) CCSD avea obligația ca până la data de 05 mai 2011 să o pună în

executare.

Prin întâmpinare

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe considerentul că nu există o

decizie a primului ministru, prin care pârâta să fi fost desemnată ca

președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal prin Sentința

civilă nr. 746 din 14 decembrie 2011 a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta D.D., și a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanți, aplicând pârâtei în calitate de conducătoare a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 12 octombrie

2011 și până la emiterea titlului de despăgubire, conform SC nr. 286 din 2

iulie 2010, Dosarul nr. 890/33/2010 al Curții de Apel Cluj.

Totodată, a respins

restul pretențiilor și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 500

RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei că aceasta nu poate fi primită, pe considerentul că

nu există o decizie a primului - ministru, prin care aceasta să fie desemnată

în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

în condițiile în care s-a relevat că pârâta are calitate de președinte al

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel, conform

prevederilor art. 13 alin. (2) și (4) din titlul VII din Legea nr. 247/2005, în

componența CCSD intră și președintele ANRP lucrările Comisiei fiind conduse de

către acesta.

S-a mai reținut de

către instanța de fond că pârâta nu justifică pertinent și legal excepția

invocată și nici întârzierea emiterii titlului de despăgubire în favoarea

reclamanților și ca atare în temeiul art. 24 alin. (2) și art. 25 din legea

contenciosului administrativ acesteia i se va aplica, în calitate de conducător

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din

salariul brut pe economie pe zi de întârziere.

Instanța a mai

reținut că este greșită raportarea la prevederile dreptului comun, întrucât

dispozițiile aplicabile sunt cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005

astfel cum au fost modificate și completate prin O.G. nr. 62/2010.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta D.D. -

Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut

următoarele critici:

I. Instanța a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 alin. (2), (3)și (4) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, art. 3 din H.G. nr. 1.069/2007, art. 2 din H.G. nr.

361/2005.

Astfel, instanța a

interpretat aceste dispoziții legale în sensul că, odată cu numirea în funcția

de președinte al ANRP, pârâta D.D. a dobândit prin lege și calitatea de membru

al Comisiei Centrale, interpretare care lipsește de efecte deciziile Primului-

ministru prin care acesta stabilește componența nominală a CCSD.

Decizia

primului-ministru al României de numire în componența nominală a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor are efect constitutiv de drepturi.

II. Prin cea de a

doua critică, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod

greșit dispozițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005, coroborate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta mai susține

că, din analiza legislației aplicabile în materie rezultă că Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism colegial și, că deși

președintele acesteia asigură conducerea lucrărilor, votul acestuia este egal

cu al celorlalți membri și că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești

răspunderea aparține Comisiei în întregul ei și nu Președintelui care are un

drept de vot egal cu al celorlalți membri.

III. Cu privire la

punerea în executare a Sentinței civile nr. 286 din 2 iulie 2010 pronunțată în

Dosarul nr. 890/33/2010 al Curții de Apel Cluj s-a reținut că referitor la

dosarul reclamanților s-a întocmit raportul de evaluare astfel că se constată

că niciodată nu a existat intenția de a tergiversa soluționarea Dosarului de

despăgubiri nr. 2750/CC și nici a Sentinței nr. 286/2010.

IV. Referitor la

obligarea pârâtei la plata sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de

judecată, se reține că atribuțiile Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor sunt de ordin reprezentativ astfel că acesta nu poate

fi obligat în nume propriu să plătească cheltuieli de judecată.

Recursul estre fondat

și va fi admis pentru următoarele considerente.

În aplicarea

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la

examinarea cauzei sub toate aspectele prin prisma dispozițiilor legale

incidente în materia supusă controlului judiciar, constatând că subzistă în

speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru

argumentele în continuare arătate.

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (3), teza a II, corelat cu art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea

hotărârii pronunțate.

Întrucât art. 105

alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor

de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5

C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea

nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea

unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte

motive de recurs.

Dispozițiile art. 121

alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului

procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, constituind

expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia „Ședințele

de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" și a

reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale [..]

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de

ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului

[..] în interesul [..] ordinii publice [..] sau atunci când, în împrejurări

speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Soluționarea

litigiilor din faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în materia

contenciosului administrativ, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a

soluționat fondul litigiului după cum se precizează în art. 25 alin. (1), teza

I, corelat cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege.

Prin art. 25 alin.

(1) teza I-a al aceluiași act normativ, legiuitorul a statuat în mod imperativ

că hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.

În considerarea

acestor prevederi legale, doctrina și jurisprudența relevantă în materie s-au

pronunțat în mod constant în sensul că atunci când legea precizează, printr-o

normă specială, derogatorie și imperativă, că judecata se face în camera de

consiliu, judecata în ședință publică atrage nulitatea hotărârii.

În cauza de față,

actele dosarului atestă faptul că judecata s-a realizat în ședință publică,

prin nesocotirea normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1), teza a II-a

din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ și derogatorie de la

dreptul comun în materie, hotărârea dată în aceste condiții fiind lovită de

nulitate absolută.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelată cu art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.D. - Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 746 din 14 decembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM