ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2762/2011

Asupra cauzei civile de față; Judecata în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2009, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul L.E. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant al Statului Român, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 1.000.000 euro, despăgubiri ce i se cuvin pentru realizarea unor inovații și soluții tehnice, urmate de aplicarea acestora de către C.M.C. Alba-Iulia și de către Î.U. Alba-Iulia, precum și la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând diferența de salariu de la muncitor-lăcătuș, la maistru principal, în baza pregătirii sale profesionale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de salariat al celor două unități economice a realizat o inovație și două soluții tehnice care au fost puse în aplicare, însă cele două unități nu l-au plătit pentru acestea și nu i-au recunoscut corespunzător pregătirea profesională. În drept, a invocat prevederile art. 67 din Legea nr. 64/1991. Prin sentința civilă nr. 45 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Art. 7 și 8 ale Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe menționează explicit care este obiectul dreptului de autor: operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimate și independent de valoarea și destinația lor, precum și operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente. Art. 9 al aceleiași legi reglementează excepțiile de la protecția legală a dreptului de autor. Art. 138 din lege stabilește atribuțiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Reclamantul solicită plata unor despăgubiri bănești pentru aplicarea unor soluții tehnice care nu intră în sfera de protecție a Legii nr. 8/1996, ci se plasează sub incidența Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

În atare situație, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este întemeiată. Totodată, Tribunalul a reținut că reclamantul nu a urmat procedurile legale pentru eliberarea unui brevet de invenție și, mai mult, prin hotărâri judecătorești anterioare instanțele s-au pronunțat asupra pretențiilor deduse judecății, astfel încât în cauză operează și excepția autorității lucrului judecat care însă, față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, va rămâne nesoluționată. Judecata în apel. Prin decizia nr. 84/A din 17 mai 2010 a Curții de Apel, Alba-Iulia, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost corect soluționată, deoarece soluțiile tehnice pentru care reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri nu intră sub incidența Legii nr. 8/1996, ci sub incidența Legii nr. 84/1998. Simpla mențiune referitoare la faptul că Statul Român este unicul beneficiar al soluțiilor tehnice aparținând reclamantului nu constituie un motiv al chemării în judecată a Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, astfel încât acțiunea reclamantului apare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Nici în ceea ce privește cererea privitoare la recunoașterea pregătirii profesionale a reclamantului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între reclamant și acest pârât nu a existat un raport de muncă.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Curtea de Apel a înlăturat motivarea primei instanțe arătând că, într-adevăr, între cauza de față și cea soluționată în Dosarul nr. 5078/1999 al Curții de Apel Alba-Iulia nu există tripla identitate, de obiect, de cauză și de părți, cerută de art. 1201 C. civ. Astfel, în prezenta cauză este chemat în judecată Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant al Statului Român, iar în dosarul precedent au fost chemate în judecate în calitate de pârâte SC U. SA Alba-Iulia și SC C.A.C. Alba-Iulia. Judecata în recurs. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii sale.

Recurentul a susținut, în motivarea cererii, că este beneficiarul soluțiilor tehnice „Tehnologie nouă a execuției cupei de 0,8 mc pentru ifron 204-D”, „Tehnologie nouă a execuției plugului de zăpadă pentru ifron 204-D” și „Raționalizarea picioarelor mașinii de cusut tip IM C.”. Cele două societăți comerciale pentru care a realizat aceste soluții aparțineau la acea dată Statului Român, ceea ce îl îndreptățește să solicite despăgubirea în calitate de autor, potrivit art. 67 din Legea nr. 64/1991, având în vedere că respectivele societăți comerciale s-au desființat. Recurentul consideră întemeiată și solicitarea de despăgubiri pentru faptul că, neluându-i-se în considerare pregătirea profesională, a fost împiedicat să fie promovat în muncă.

Recurentul nu a motivat în drept cererea de recurs, iar încadrarea acesteia în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., nu este posibilă nici din oficiu. Recursul este o cale de atac nedevolutivă, care se poate exercita numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, instanțele anterioare s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunii în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Recurentul nu formulează nicio critică de nelegalitate la adresa deciziei Curții de Apel și nu tinde să demonstreze de ce Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ale cărui competențe sunt prevăzute de legiuitor strict în domeniul operelor de creație intelectuală protejate prin Legea nr. 8/1996, ar avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu care nu vizează asemenea opere.

În realitate, recurentul se mărginește să reia solicitările din cererea de chemare în judecată, ceea ce nu reprezintă o motivare a recursului în conformitate și cu respectarea exigențelor art. 304 C. proc. civ., ceea ce, în condițiile art. 306 C. proc. civ., atrage nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul L.E. împotriva deciziei nr. 84/A din 17 mai 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.