ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2762/2011

Asupra cauzei civile de

față;

Judecata în primă instanță.

Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2009, astfel

cum a fost precizată ulterior, reclamantul L.E. a chemat în judecată pe pârâtul

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant al Statului Român, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât la plata sumei

de 1.000.000 euro, despăgubiri ce i se cuvin pentru realizarea unor inovații și

soluții tehnice, urmate de aplicarea acestora de către C.M.C. Alba-Iulia și de către

Î.U. Alba-Iulia, precum și la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând diferența

de salariu de la muncitor-lăcătuș, la maistru principal, în baza pregătirii sale

profesionale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, în calitate de salariat al celor două unități economice

a realizat o inovație și două soluții tehnice care au fost puse în aplicare, însă

cele două unități nu l-au plătit pentru acestea și nu i-au recunoscut corespunzător

pregătirea profesională.

În drept, a invocat prevederile

art. 67 din Legea nr. 64/1991.

Prin sentința civilă

nr. 45 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Art. 7 și 8 ale Legii

nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe menționează explicit care

este obiectul dreptului de autor: operele originale de creație intelectuală în domeniul

literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau

forma de exprimate și independent de valoarea și destinația lor, precum și operele

derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente.

Art. 9 al aceleiași legi

reglementează excepțiile de la protecția legală a dreptului de autor.

Art. 138 din lege stabilește

atribuțiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Reclamantul solicită plata

unor despăgubiri bănești pentru aplicarea unor soluții tehnice care nu intră în

sfera de protecție a Legii nr. 8/1996, ci se plasează sub incidența Legii nr. 64/1991

privind brevetele de invenție.

În atare situație, excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor este întemeiată.

Totodată, Tribunalul a

reținut că reclamantul nu a urmat procedurile legale pentru eliberarea unui brevet

de invenție și, mai mult, prin hotărâri judecătorești anterioare instanțele s-au

pronunțat asupra pretențiilor deduse judecății, astfel încât în cauză operează și

excepția autorității lucrului judecat care însă, față de admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive, va rămâne nesoluționată.

Judecata în apel.

Prin decizia nr. 84/A

din 17 mai 2010 a Curții de Apel, Alba-Iulia, secția civilă, a respins apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost corect

soluționată, deoarece soluțiile tehnice pentru care reclamantul a solicitat plata

unor despăgubiri nu intră sub incidența Legii nr. 8/1996, ci sub incidența Legii

nr. 84/1998.

Simpla mențiune referitoare

la faptul că Statul Român este unicul beneficiar al soluțiilor tehnice aparținând

reclamantului nu constituie un motiv al chemării în judecată a Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor, astfel încât acțiunea reclamantului apare ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Nici în ceea ce privește

cererea privitoare la recunoașterea pregătirii profesionale a reclamantului Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între

reclamant și acest pârât nu a existat un raport de muncă.

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat, Curtea de Apel a înlăturat motivarea primei instanțe

arătând că, într-adevăr, între cauza de față și cea soluționată în Dosarul nr. 5078/1999

al Curții de Apel Alba-Iulia nu există tripla identitate, de obiect, de cauză și

de părți, cerută de art. 1201 C. civ.

Astfel, în prezenta cauză

este chemat în judecată Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant

al Statului Român, iar în dosarul precedent au fost chemate în judecate în calitate

de pârâte SC U. SA Alba-Iulia și SC C.A.C. Alba-Iulia.

Judecata în recurs.

Împotriva deciziei a declarat

recurs reclamantul, solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii

sale.

Recurentul a susținut,

în motivarea cererii, că este beneficiarul soluțiilor tehnice „Tehnologie nouă a

execuției cupei de 0,8 mc pentru ifron 204-D”, „Tehnologie nouă a execuției plugului

de zăpadă pentru ifron 204-D” și „Raționalizarea picioarelor mașinii de cusut tip

IM C.”.

Cele două societăți comerciale

pentru care a realizat aceste soluții aparțineau la acea dată Statului Român, ceea

ce îl îndreptățește să solicite despăgubirea în calitate de autor, potrivit

art. 67 din Legea nr. 64/1991, având în vedere că respectivele societăți comerciale

s-au desființat.

Recurentul consideră întemeiată

și solicitarea de despăgubiri pentru faptul că, neluându-i-se în considerare pregătirea

profesională, a fost împiedicat să fie promovat în muncă.

Recurentul nu a motivat

în drept cererea de recurs, iar încadrarea acesteia în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., nu este posibilă nici din oficiu.

Recursul este o cale de

atac nedevolutivă, care se poate exercita numai pentru motivele de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În speță, instanțele anterioare

s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunii în temeiul excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului.

Recurentul nu formulează

nicio critică de nelegalitate la adresa deciziei Curții de Apel și nu tinde să demonstreze

de ce Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ale cărui competențe sunt prevăzute

de legiuitor strict în domeniul operelor de creație intelectuală protejate prin

Legea nr. 8/1996, ar avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu care nu vizează

asemenea opere.

În realitate, recurentul

se mărginește să reia solicitările din cererea de chemare în judecată, ceea ce nu

reprezintă o motivare a recursului în conformitate și cu respectarea exigențelor

art. 304 C. proc. civ., ceea ce, în condițiile art. 306 C. proc. civ., atrage nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul

L.E.

împotriva deciziei nr. 84/A din 17 mai 2010 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2011.