ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5326/2012

Asupra contestației

în anulare, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2009,

astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul L.E. a chemat în judecată pe

pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca reprezentant al Statului

Român, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe

pârât la plata sumei de 1.000.000 euro, despăgubiri ce i se cuvin pentru

realizarea unor inovații și soluții tehnice, urmate de aplicarea acestora de

către Cooperativa Meșteșugărească Constructorul Alba Iulia și de către

Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia, precum și la plata sumei de 100.000 euro,

reprezentând diferența de salariu de la muncitor-lăcătuș, la maistru principal,

în baza pregătirii sale profesionale.

Prin Sentința civilă

nr. 45 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Alba, secția civilă a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor și a respins acțiunea.

Prin Decizia nr. 84/A

din 17 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a respins apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței.

Prin Decizia nr. 2762

din 25 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală a constatat nul recursul declarat de reclamant.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că niciuna dintre criticile formulate de recurent

nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., acestea vizând aspecte

referitoare la reaprecierea probelor din dosar și la probe care nu ar fi fost

avute în vedere de instanță.

La 22 iunie 2010, s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, contestația în anulare

formulată de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 2762 din 25 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

În motivarea cererii,

contestatorul susține că, potrivit art. 497 C. proc. civ., contestația poate fi

admisă întrucât în perioada în care a lucrat ca muncitor lăcătuș cu pregătirea

profesională de maistru la Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia și Cooperativa

Meșteșugărească Constructorul Alba Iulia a realizat suplimentar două inovații

la prima unitate și o soluție tehnică la cea de-a doua.

Cele două unități

i-au aplicat soluțiile însă au refuzat să i le plătească, încălcând astfel

prevederile alin. (1) și (2) din art. 67 din Legea nr. 64/1991.

Mai precizează că societățile

comerciale s-au desființat și că nedreptățile făcute s-au reflectat și în

cuantumul pensiei.

Prin Sentința civilă

nr. 4311 din 28 septembrie 2011, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

contestației în anulare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

raport cu dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora,

contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Intimatul a depus la

dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației

în anulare.

Astfel învestită,

Înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012, a pus în discuția părților

excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimat, pe

care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și

pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Contestația în

anulare, al cărei regim juridic este reglementat de dispozițiile art. 317 - 318

C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condițiile

restrictive prevăzute de aceste dispoziții legale.

Potrivit art. 317 C.

proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

numai pentru două motive expres și limitativ prevăzute și anume: când procedura

de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită și

când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

În speță,

contestatorul nu-și întemeiază cererea pe niciunul din aceste două motive și,

deși recursul său a fost constatat nul pentru nemotivare, solicită reanalizarea

pe fond a cererii sale de chemare în judecată.

Solicitarea

contestatorului nu poate fi încadrată nici în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., care prevăd că, în ceea ce privește hotărârile instanțelor de recurs,

acestea mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Față de cele reținute

Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul L.E. împotriva

Deciziei nr. 2762 din 25 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM