ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3846/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

M.P. SRL Măgurele a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Ilfov și Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Ilfov, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1 din

20 ianuarie 2009, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

de inspecția fiscală în sumă de 787.471 RON.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție fiscală din 15 ianuarie 2009,

înregistrat la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Ilfov sub nr. 535/15 ianuarie 2009, s-a constatat

neîndeplinirea obligațiilor de plată a accizelor aferente producerii alcoolului

etilic și în consecință s-a emis actul administrativ fiscal atacat, respectiv

Decizia de impunere nr. 1 din 20 ianuarie 2009, pe care o consideră nelegală.

În drept cererea a

fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 4351 din 8 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, reclamanta nu

a administrat probe în dovedirea nelegalității actelor administrative atacate,

rezumându-se în a arăta doar că are îndoieli asupra modalității de calcul a

sumei în litigiu, care nu este certă și exigibilă, iar în privința pagubei

iminente care s-ar produce prin executarea actelor contestate a arătat că i-ar

afecta puternic activitatea, fără a preciza însă în ce mod și fără a produce

dovezi în acest sens.

reclamantei

Reclamanta S.C. M.P.

SRL Măgurele a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut greșit

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru

suspendarea executării actului administrativ.

Cazul bine justificat

constă, în opinia recurentei-reclamante, pe de o parte, în îndoiala serioasă pe

care o generează asupra legalității deciziei de impunere, modul defectuos în

care au fost derulate operațiunile legate de denaturarea alcoolului și

prelevarea probelor în vederea emiterii certificatului de analiză care a stat

la baza deciziei de impunere. Pe de altă parte, aparența de nelegalitate este

întărită de faptul că până la data emiterii deciziei de impunere, societatea nu

a figurat cu restanțe la bugetul de stat și nu a fost îngrădită în vreun mod de

organele fiscale în activitatea de comercializare a alcoolului sanitar.

Paguba iminentă,

decurge din cuantumul excesiv al creanței fiscale, în raport cu cifra de

afaceri din ultimul an, executarea deciziei de impunere fiind de natură să ducă

la un blocaj economic și social, prin imposibilitatea executării obligațiilor

contractuale către furnizori și reducerea semnificativă a locurilor de muncă.

În dovedirea

susținerilor sale, recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri,

probă admisibilă în recurs potrivit art. 305 C. proc. civ.

intimatei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, autoritatea fiscală emitentă a deciziei de impunere a răspuns

în detaliu criticilor formulate de recurenta-reclamantă cu privire la

neregularitatea operațiunilor de denaturare a alcoolului și analizelor de

laborator, pe care partea le-a circumscris cazului bine justificat, și a

concluzionat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative ale art. 14

din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de probele administrate în calea de atac, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina

cărora actul administrativ dă naștere unor obligații, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Îndeplinirea celor

două condiții este verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente

pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau

impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final,

anulat de instanță.

În speță, judecătorul

fondului a reținut în mod judicios neîndeplinirea cerințelor legale, în

condițiile în care partea se mărginise la a arăta că obligația fiscală nu este

certă și exigibilă și că există dubii cu privire la modul de calcul, fără a

administra nicio probă care să configureze aparența de nelegalitate a actului

administrativ fiscal.

Prin înscrisurile noi

administrate în recurs, recurenta-reclamantă tinde să suplinească această lipsă

a dovezilor, dar verificarea aspectelor detaliate în motivele de recurs, legate

de regularitatea operațiunilor tehnico-economice și administrative prealabile

emiterii deciziei de impunere și de implicațiile fiscale ale activităților

desfășurate, ar presupune o analiză aprofundată a fondului raportului juridic

litigios, demers nepermis în cadrul procedurii suspendării de executare.

Înalta Curte reține,

totodată, că cercetarea sumară a dovezilor administrate, în limitele specifice

acestei proceduri, în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, nu este

aptă să conducă la o concluzie contrară celei la care a ajuns prima instanță.

Un argument

suplimentar în sensul inexistenței unei aparențe de nelegalitate a deciziei de

impunere este oferit de Sentința nr. 2938 din 16 iunie 2010, prin care Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, în primă instanță, acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. 1 din

20 ianuarie 2008 și a Deciziei nr. 13 din 27 martie 2009, privind soluționarea

contestației administrative.

Având în vedere cele

reținute cu privire la cazul bine justificat și împrejurarea că, așa cum s-a

menționat și anterior, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 impun îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții pentru suspendarea actului administrativ,

Înalta Curte constată că examinarea criticii legate de condiția pagubei

iminente a devenit de prisos.

soluției adoptate în recurs

Ținând seama de toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul

art. 14 alin. (4), corelat cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca

nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304

pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC M.P. SRL Măgurele împotriva Sentinței nr. 4351 din 8 decembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.