ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5252/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Istoricul cauzei

1.Hotărârea Curții de

apel

Prin sentința nr. 2028

din 14 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.I.C. SRL, în contradictoriu

cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția pentru Imigrări a Municipiului

București, a anulat adresa din 19 mai 2008 emisă de pârât și l-a obligat să emită

autorizația de muncă pentru numita C.A..

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Oficiul Român pentru Imigrări din 23 aprilie 2008, reclamanta a solicitat eliberarea

autorizației de muncă pentru numita C.A., cetățean al Republicii Moldova.

În susținerea cererii,

reclamanta a arătat că, în urma concursului organizat în datele de 21 și 22 aprilie

2008, s-au prezentat doar două persoane de cetățenie română care, în urma probei

practice la care au fost supuse, nu au corespuns necesităților și exigențelor impuse

de angajator; de asemenea, a arătat că niciunul dintre cei 50 de șomeri înregistrați

la A.M.O.F.M. București nu au dorit să se prezinte la concurs, iar numita C.A. a

dat dovadă de cunoștințe și abilități practice pentru mai multe activități profesionale

care țin de activitatea salonului de înfrumusețare, cunoaște limba rusă și ucraineană,

unitatea având clientelă care vorbește preponderent limba rusă.

Prin adresa din 19

mai 2008, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului

București, reclamantei i s-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 4

alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea

în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, cererea a fost soluționată

nefavorabil.

Refuzul emiterii autorizației

de muncă a fost justificat de faptul că, în urma analizării documentelor prezentate,

s-a stabilit că modul de selecție este contrar prevederilor legale, întrucât din

evidența A.M.O.F.M. București rezultă un număr de 50 de șomeri disponibili pentru

postul de „coafor", cod COR 514101, iar cunoașterea limbilor străine nu își

găsește motivația, în fișa postului nefiind menționată cunoașterea limbii ruse.

Arată instanța de fond

că refuzul pârâtului de emitere a autorizației de muncă este unul nejustificat,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

având în vedere, pe de o parte, faptul că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 56/2007 instituie posibilitatea încadrării în muncă a cetățenilor

străini, dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai

altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind

Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți în România, iar pe

de altă parte, faptul că postul de „coafor" scos la concursul organizat de

reclamantă în zilele de 21 și 22 aprilie 2008 nu a putut fi ocupat de persoanele

care beneficiază de prioritate la angajare, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din

actul normativ susmenționat.

Or, reține prima instanță,

la concurs nu s-a prezenta niciuna dintre persoanele care figurează pe lista de

șomeri a A.M.O.F.M. București, iar cele două persoane de cetățenie română care s-au

prezentat la concurs nu au corespuns exigențelor și necesităților angajatorului,

în urma probei practice pe care au susținut-o.

În aceste condiții, se

arată în considerentele sentinței atacate, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 56/2007 justificau admiterea cererii reclamantei de emitere a autorizației

de muncă pentru numita C.A., cetățean al Republici Moldova, care întrunea cerințele

de calificare corespunzătoare postului scos la concurs și, în plus, cunoștea limba

rusă și ucraineană, aspect apreciat de reclamantă, în considerarea faptului că unitatea

are clientelă care folosește preponderent limba rusă.

2.Recursul declarat de

Oficiul Român pentru Imigrări

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul nu și-a structurat

criticile formulate în motive de recurs, dar, din modul cum au fost expuse rezultă

că acestea vizează interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.nr. 56/2007,

cu modificările și completările ulterioare.

În esență, recurentul

arată că refuzul eliberării autorizației de muncă a fost justificat, câtă vreme

legiuitorul impune condiția expresă și obligatorie pentru angajator de a încadra

în muncă cetățeni străini doar în situația în care locurile de muncă disponibile

nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai statelor membre Uniunea Europeană ș.a.

Din adeverința cu privire

la forța de muncă disponibilă pentru postul vacant emisă de A.M.O.F.M. București

rezultă că în evidențele acestei instituții se aflau 50 de cetățeni români care

corespundeau cerințelor angajatorului. Prin urmare, arată recurentul, dintre aceste

persoane trebuia realizată selecția, fiind nelegală cerința cunoașterii limbii ruse

care nu este specificată în fișa postului.

Recurentul mai indică

și faptul că anterior, în anul 2007, aceeași societate comercială a mai făcut demersuri

pe lângă autorități în vederea angajării cetățenei din Republica Moldova, rezultând

astfel cu evidență voința de a nu angaja cetățeni români, conform legii.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Intimata-reclamantă SC

N.I.C. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul pretins nejustificat al recurentului-pârât Oficiul Român pentru

Imigrări de a emite autorizația de muncă pentru cetățeana Republicii Moldova C.A.

Acest refuz a fost comunicat

intimatei-reclamante prin adresa din 19 mai 2008, care indică și motivul adoptării

acestei soluții: existența unui număr de 50 de șomeri disponibili pentru postul

de „coafor”, cod COR-514101, care trebuie angajați cu prioritate.

Prima instanță a reținut

pe baza argumentelor expuse la pct. 1, din prezenta decizie, că refuzul autorității

publice este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea

străinilor pe teritoriul României:

„

(1)

Străinii

pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează

în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții

:

a)

locurile

de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale

Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European,

precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României

.”

În interpretarea

recurentului, cum s-a arătat, textul legal citat obligă angajatorii să ocupe posturile

vacante cu persoane aflate în evidența

A.M.O.F.M. București

,

care au calificarea cerută, aceasta reprezentând o „condiție expresă și obligatorie”.

Această interpretare

nu este însă în litera și spiritul reglementării și, în plus, impune angajatorilor

care funcționează în mod legal pe teritoriul României o sarcină imposibilă, și anume

aceea de a ține postul liber până când un cetățean român (sau alții, dintre cei

enumerați în text) devine interesat de post și convinge că are aptitudinile, cunoștințele

etc. corespunzătoare.

Or, în economia

liberă de piață și în contextul social actual o astfel de abordare este excesivă.

În realitate,

dispoziția legală citată anterior instituie un criteriu de departajare în cazul

în care mai multe persoane, din categoria respectivă (cetățeni români, U.E. etc.)

ori cetățeni străini, ar fi fost declarate corespunzătoare postului vacant, caz

în care trebuie să aibă prioritate cele protejate de legiuitor potrivit art. 3

alin. (1) lit. a) din O.U.G.nr. 56/2007, iar nu cetățenii străini.

Situația de

fapt, în cauza de față, a fost corect stabilită de judecătorul fondului, acesta

reținând pe baza probelor administrate că pentru postul de „coafor” scos la concurs

de intimată și anunțat prin „mica publicitate”, s-au prezentat în zilele de 21 și

22 aprilie 2008 doar doi cetățeni români și cetățeana din Republica Moldova, că

niciunul dintre cetățenii români nu figura în evidențele

A.M.O.F.M. București și

că, în urma probei practice, singura care a demonstrat că îndeplinește cerințele

postului a fost cetățeana străină, lucrările efectuate de celelalte două trebuind

să fie refăcute de personalul salonului (față de nemulțumirea clienților).

Cerința cunoașterii limbii

ruse, la care se referă recurentul, a constituit în realitate doar un avantaj, o

preferință pe care la rezultate egale angajatorul ar fi valorificat-o. Cum s-a arătat,

în speță nu s-a mai pus această problemă, pentru că celelalte două candidate nu

au promovat proba practică, conform procesului-verbal din data de 22 aprilie 2008.

În fine, împrejurarea

că și în anul 2007, intimata a făcut demersuri similare pentru același cetățean

străin nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme pentru postul respectiv,

în pofida numărului mare de șomeri români cu calificarea cerută, nu sunt persoane

interesate.

2.Soluția instanței de

recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat, reținând că refuzul recurentului

de a emite autorizația de muncă solicitată, este nejustificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului

București împotriva sentinței nr. 2028 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2009.