ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5252/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Istoricul cauzei 1.Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2028 din 14 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.I.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a anulat adresa din 19 mai 2008 emisă de pârât și l-a obligat să emită autorizația de muncă pentru numita C.A.. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Imigrări din 23 aprilie 2008, reclamanta a solicitat eliberarea autorizației de muncă pentru numita C.A., cetățean al Republicii Moldova.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat că, în urma concursului organizat în datele de 21 și 22 aprilie 2008, s-au prezentat doar două persoane de cetățenie română care, în urma probei practice la care au fost supuse, nu au corespuns necesităților și exigențelor impuse de angajator; de asemenea, a arătat că niciunul dintre cei 50 de șomeri înregistrați la A.M.O.F.M. București nu au dorit să se prezinte la concurs, iar numita C.A. a dat dovadă de cunoștințe și abilități practice pentru mai multe activități profesionale care țin de activitatea salonului de înfrumusețare, cunoaște limba rusă și ucraineană, unitatea având clientelă care vorbește preponderent limba rusă. Prin adresa din 19 mai 2008, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, reclamantei i s-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, cererea a fost soluționată nefavorabil. Refuzul emiterii autorizației de muncă a fost justificat de faptul că, în urma analizării documentelor prezentate, s-a stabilit că modul de selecție este contrar prevederilor legale, întrucât din evidența A.M.O.F.M. București rezultă un număr de 50 de șomeri disponibili pentru postul de „coafor", cod COR 514101, iar cunoașterea limbilor străine nu își găsește motivația, în fișa postului nefiind menționată cunoașterea limbii ruse. Arată instanța de fond că refuzul pârâtului de emitere a autorizației de muncă este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, faptul că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 56/2007 instituie posibilitatea încadrării în muncă a cetățenilor străini, dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți în România, iar pe de altă parte, faptul că postul de „coafor" scos la concursul organizat de reclamantă în zilele de 21 și 22 aprilie 2008 nu a putut fi ocupat de persoanele care beneficiază de prioritate la angajare, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din actul normativ susmenționat. Or, reține prima instanță, la concurs nu s-a prezenta niciuna dintre persoanele care figurează pe lista de șomeri a A.M.O.F.M.

București, iar cele două persoane de cetățenie română care s-au prezentat la concurs nu au corespuns exigențelor și necesităților angajatorului, în urma probei practice pe care au susținut-o. În aceste condiții, se arată în considerentele sentinței atacate, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 justificau admiterea cererii reclamantei de emitere a autorizației de muncă pentru numita C.A., cetățean al Republici Moldova, care întrunea cerințele de calificare corespunzătoare postului scos la concurs și, în plus, cunoștea limba rusă și ucraineană, aspect apreciat de reclamantă, în considerarea faptului că unitatea are clientelă care folosește preponderent limba rusă. 2.Recursul declarat de Oficiul Român pentru Imigrări Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs, dar, din modul cum au fost expuse rezultă că acestea vizează interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.nr. 56/2007, cu modificările și completările ulterioare. În esență, recurentul arată că refuzul eliberării autorizației de muncă a fost justificat, câtă vreme legiuitorul impune condiția expresă și obligatorie pentru angajator de a încadra în muncă cetățeni străini doar în situația în care locurile de muncă disponibile nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai statelor membre Uniunea Europeană ș.a. Din adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru postul vacant emisă de A.M.O.F.M.

București rezultă că în evidențele acestei instituții se aflau 50 de cetățeni români care corespundeau cerințelor angajatorului. Prin urmare, arată recurentul, dintre aceste persoane trebuia realizată selecția, fiind nelegală cerința cunoașterii limbii ruse care nu este specificată în fișa postului. Recurentul mai indică și faptul că anterior, în anul 2007, aceeași societate comercială a mai făcut demersuri pe lângă autorități în vederea angajării cetățenei din Republica Moldova, rezultând astfel cu evidență voința de a nu angaja cetățeni români, conform legii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1.Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC N.I.C. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul pretins nejustificat al recurentului-pârât Oficiul Român pentru Imigrări de a emite autorizația de muncă pentru cetățeana Republicii Moldova C.A.

Acest refuz a fost comunicat intimatei-reclamante prin adresa din 19 mai 2008, care indică și motivul adoptării acestei soluții: existența unui număr de 50 de șomeri disponibili pentru postul de „coafor”, cod COR-514101, care trebuie angajați cu prioritate. Prima instanță a reținut pe baza argumentelor expuse la pct. 1, din prezenta decizie, că refuzul autorității publice este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României: „ (1) Străinii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții : a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României .” În interpretarea recurentului, cum s-a arătat, textul legal citat obligă angajatorii să ocupe posturile vacante cu persoane aflate în evidența A.M.O.F.M.

București , care au calificarea cerută, aceasta reprezentând o „condiție expresă și obligatorie”. Această interpretare nu este însă în litera și spiritul reglementării și, în plus, impune angajatorilor care funcționează în mod legal pe teritoriul României o sarcină imposibilă, și anume aceea de a ține postul liber până când un cetățean român (sau alții, dintre cei enumerați în text) devine interesat de post și convinge că are aptitudinile, cunoștințele etc. corespunzătoare. Or, în economia liberă de piață și în contextul social actual o astfel de abordare este excesivă. În realitate, dispoziția legală citată anterior instituie un criteriu de departajare în cazul în care mai multe persoane, din categoria respectivă (cetățeni români, U.E.

etc.) ori cetățeni străini, ar fi fost declarate corespunzătoare postului vacant, caz în care trebuie să aibă prioritate cele protejate de legiuitor potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G.nr. 56/2007, iar nu cetățenii străini. Situația de fapt, în cauza de față, a fost corect stabilită de judecătorul fondului, acesta reținând pe baza probelor administrate că pentru postul de „coafor” scos la concurs de intimată și anunțat prin „mica publicitate”, s-au prezentat în zilele de 21 și 22 aprilie 2008 doar doi cetățeni români și cetățeana din Republica Moldova, că niciunul dintre cetățenii români nu figura în evidențele A.M.O.F.M. București și că, în urma probei practice, singura care a demonstrat că îndeplinește cerințele postului a fost cetățeana străină, lucrările efectuate de celelalte două trebuind să fie refăcute de personalul salonului (față de nemulțumirea clienților).

Cerința cunoașterii limbii ruse, la care se referă recurentul, a constituit în realitate doar un avantaj, o preferință pe care la rezultate egale angajatorul ar fi valorificat-o. Cum s-a arătat, în speță nu s-a mai pus această problemă, pentru că celelalte două candidate nu au promovat proba practică, conform procesului-verbal din data de 22 aprilie 2008. În fine, împrejurarea că și în anul 2007, intimata a făcut demersuri similare pentru același cetățean străin nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme pentru postul respectiv, în pofida numărului mare de șomeri români cu calificarea cerută, nu sunt persoane interesate. 2.Soluția instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat, reținând că refuzul recurentului de a emite autorizația de muncă solicitată, este nejustificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva sentinței nr. 2028 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.