ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3777/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3777/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 139 din 23 noiembrie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 742/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală, instanța de fond:

I. - În baza art. 17

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul P.G.D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizare a persoanei care a săvârșit o infracțiune

de corupție.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82

și 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale

și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 din

C. proc. pen. a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

II. - În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul T.C.M. sub aspectul infracțiunii de favorizare a unei persoanei care

a comis o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut ca, la sfârșitul lunii octombrie 2008,

organele de poliție din cadrul I.P.J. Alba - Serviciul Investigarea Fraudelor

s-au sesizat din oficiu cu privirea la săvârșirea de către numitul B.S.D.,

funcționar în cadrul R.A.R. - Reprezentanța Alba Iulia, a infracțiunii de luare

de mită constând în aceea că, în calitatea menționată, având ca atribuții de

serviciu efectuarea inspecțiilor tehnice periodice și celei necesare primei

înmatriculări, profitând de amplificarea importului de autovehicule second-hand

din Uniunea Europeană, în mod repetat, a pretins și a primit sume de bani de la

mai multe persoane pentru a le devansa programările ori pentru a eluda

parametrii tehnici în cazul autoturismelor care nu îndeplineau condițiile

legale de înmatriculare.

În derularea

urmăririi penale, alături de interceptarea autorizată și înregistrarea

audio-video a convorbirilor telefonice, precum și interceptarea și

înregistrarea audio-video în mediul ambiental a acțiunilor numitului B.S.D., la

începutul lunii decembrie 2008 organele de urmărire penală au solicitat

realizarea unei acțiuni de supraveghere operativă de către Serviciul

Supravegheri Operative și Investigații Alba Iulia, în vederea stabilirii

legăturilor infracționale ale acestuia.

Cererea de supraveghere operativă a numitului

B.S.D., întocmită de martorul B.V.D., a fost predată șefului Serviciului

Investigarea Fraudelor, comisar D.F.C., în data de 4 decembrie 2008.

Acesta a analizat

cererea, a semnat-o și a înmânat-o comisarului șef M.G., șeful Serviciului

Supravegheri Operative și Investigații Alba, care a aprobat-o.

Martorul M.G. s-a deplasat

la cabinetele inspectorului șef și adjunctului P.I., în vederea semnării de

către reprezentantul legal al I.P.J. Alba, însă aceștia lipseau din unitate.

Pe holul

inspectoratului martorul M.G. l-a întâlnit pe inculpatul T.C.M., care deținea

la acea data funcția de adjunct al I.P.J. Alba, căruia i-a adus la cunoștință

împrejurarea că are de semnat niște acte, dar nu i-a găsit nici pe șeful I.P.J.

Alba și nici pe adjunctul P.I..

Inculpatul T.C.M. a

semnat cererea, după ce s-a uitat pe prima pagină a acesteia, care cuprindea și

identitatea persoanei cu privire la care se formula cererea de supraveghere

operativă.

Din exploatarea

înregistrărilor telefonice ale numitului B.S.D. a rezultat deconspirarea

acțiunii de filaj.

Din probatoriul

administrat a rezultat că cel care i-a adus la cunoștința acestuia că organele

abilitate efectuează o acțiune de filaj cu privire la persoana sa a fost

inculpatul P.D..

Instanța a reținut că

fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

favorizare a persoanelor care au comis o infracțiune de luare de mită,

prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

264 alin. (1) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al

faptei, de persoana inculpatului, fără antecedente penale, dar care nu a

recunoscut comiterea faptei, de consecințele concrete al deconspirării acțiunii

de filaj, în sensul ca B.S. nu a fost determinat prin această atenționare să

înceteze acțiunile nelegale, în raport de care a aplicat acestuia pedeapsa de 1

an închisoare. Totodată, cu referire la persoana inculpatului, instanța a

reținut că acesta se afla la primul conflict cu legea penală și că s-a

prezentat constant în fața organelor judiciare, împrejurări în raport de care a

apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea sa de libertate.

Cu privire la

inculpatul T.C.M., instanța a apreciat ca probele administrate nu sunt în

măsura să dovedească fără dubiu faptul că acesta a fost cel care, luând

hotărârea de a-l sprijini pe numitul B.S., i-a adus acestuia la cunoștință

despre existența acțiunii de filaj.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

din C. proc. pen.

Procurorul a criticat

hotărârea pronunțată la judecata în fond a cauzei, pentru netemeinicie în ceea

ce îi privește pe inculpatul T.C.M. care numai printr-o interpretare eronată a

informațiilor oferite de probatoriu a fost exclus din cercul persoanelor care

ar fi putut transmite informația și, cu referire la inculpatul P.G.D., pentru

nelegalitate sub aspectul conținutului pedepsei accesorii și pentru

netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei principale.

În concluzie,

procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în

rejudecare, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului T.C.M. și, cu

privire la inculpatul P.G.D., majorarea pedepsei principale și aplicarea

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Împotriva aceleași

sentințe a declarat recurs și inculpatul P.G.D..

Susținând că nu a

săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă

instanța, întrucât nu a avut acces la informațiile despre filaj, inculpatul a

solicitat pronunțarea, în rejudecare, a unei hotărâri de achitare în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) din C. proc. pen.

În subsidiar,

învederând necesitatea administrării de probe, cu referire la verificarea

mijloacelor de probă constând în înregistrări audio, reaudierea lui B.S., a

martorilor B.C., S.I. și alții, inculpatul a solicitat trimiterea dosarului

aceleași instanțe în vederea rejudecării în fond a cauzei.

Examinând hotărârile

atacate în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, următoarele:

O primă critică

privește greșita stabilire a situației de fapt, inculpatul P.G.D. susținând că

infracțiunea prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la informarea numitului

B.S.D. că față de el a fost dispusă o acțiune de supraveghere operativă, a fost

comisă de altă persoană, iar procurorul susținând că sub aspectul comunicării

numitului B. cu privire la acesta se desfășoară o activitate specifică de

urmărire penală, a fost comisă de inculpatul T.C.M..

Din probatoriul

administrat în cauză, cu referire la declarația martorului B.S.D., convorbirile

telefonice purtate de B.S., în data de 4 decembrie 2008 cu o colegă de

serviciu, D.N. și apoi cu o persoană neindentificată, iar în data de 8

decembrie 2008, în două rânduri, cu soția sa, rezultatele acțiunii de filaj din

4 decembrie 2008 care se regăsesc în raportul întocmit cu această ocazie, a

rezultat că în data de 4 decembrie 2008, inculpatul P.G.D. l-a contactat pe

numitul B.S. și a stabilit cu acesta o întâlnire la sediul R.A.R. Alba Iulia,

care a avut loc în jurul orei 16

53

ocazie cu care i-a adus la

cunoștință împrejurarea existenței acțiunii de filaj.

Această împrejurare a

fost reconfirmată numitului B.S.D. de către inculpatul P.G.D. în cadrul unei

alte întâlniri, în pivnița locuinței familiei B., respectiv cu ocazia unei alte

întâlniri la un local din oraș.

Apărarea

inculpatului, în sensul că l-a căutat pe numitul B. pentru rezolvarea altor

probleme, este infirmată de faptul că aceștia s-au întâlnit în data de 4

decembrie 2008, la ora 13

43

, urmare împrejurării că numitul B. nu

i-a răspuns la telefonul dat în 3 decembrie 2008.

Însă, ulterior

acestei întâlniri având un alt obiect, inculpatul l-a apelat din nou pe B.S.,

în jurul orei 16

39

, solicitându-i o întâlnire motivat de faptul că

trebuie "să vorbească ceva". La ora 16

49

inculpatul l-a

apelat din nou pe martorul B. și l-a întrebat dacă poate ieși afară. Martorul

B. i-a spus să îi aștepte afară. La scurt timp, respectiv ora 16

53

,

cei doi s-au întâlnit și au discutat timp de aproximativ 3 minute. Întâlnirea a

fost surprinsă de echipa de filaj. În aceeași zi, după aceasta întâlnire, la

ora 18

54

, a avut loc convorbirea dintre martorul B.S. și colega sa

de serviciu, acesta spunându-i că este deranjat de acțiunea de supraveghere

despre care aflase în modul arătat.

Inculpatul P.G.D. a

avut cunoștință și despre activitatea de supraveghere realizată ulterior datei

de 4 decembrie 2008, în raport de împrejurarea că i-a adus la cunoștință

martorului B.S. că a văzut fotografia în care era surprinsă întâlnirea celor

doi în fața R.A.R.

Pe de altă parte,

inculpatul T. avea cunoștință de acțiunea de supraveghere dispusă față de

martorul B.S., urmare faptul că semnase cererea.

Nu există niciun

mijloc de probă care să facă dovada că inculpatul T. ar fi adus la cunoștință

martorului B. împrejurarea dispunerii măsurii specifice de urmărire penală,

direct sau prin interpuși. Totodată, activitățile concrete realizate de echipa

de supraveghere nu era cunoscută de inculpatul T., întrucât acestea nu erau

aduse la cunoștința conducerii inspectoratului județean.

Totodată, nu era

necesar ca inculpatul T. să-i aducă la cunoștință inculpatului P. această

informație, atâta timp cât acesta din urmă, consecință a circuitului firesc al

cererii de filaj, alături de alte persoane, în virtutea atribuțiilor legale de

serviciu, a cunoscut aspecte în legătură cu dispunerea măsurii de filaj și

activitățile realizate.

Prin urmare, în mod

întemeiat prima instanța a reținut că fapta există și că aceasta a fost comisă

de inculpatul P.G.D. și că această faptă nu poate fi reținută în sarcina

inculpatului T.C.M., prezumtiv, în raport de cunoașterea dispunerii măsurii, în

lipsa oricărei probe care să facă dovada comunicării martorului B. a acestei

informații.

Se constată că

situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, corespunzător

materialului probator și susținută de probele administrate, așa încât ambele

recursuri se constată a fi neîntemeiate sub aspectul acestei critici.

Neîntemeiată apare și

critica referitoare la efectuarea urmăririi penale de care un organ

necompentent, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, material și personal, cu referire la

natura infracțiunii (persoană favorizată B.S. a fost inculpat pentru fapte de

corupție, iar ajutorul dat acestuia a fost în strânsă legătură cu aceste fapte)

și calitatea inculpatului T., respingerea acestei excepții de către instanța de

fond nefiind susceptibilă de critică.

O a doua critică

privește greșita individualizare a pedepsei principale, sub aspectul

cuantumului și modalității de executare, respectiv a neaplicării pedepsei

accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În raport de datele

ce caracterizează persoana inculpatului P.G.D., cu referire la vârsta,

împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală, consecințele

angajării răspunderii penale a acestuia, caracterul ocazional, întâmplător al

săvârșirii faptei, conduita anterioară, modul în care înțelege să asigure

existența sa și a familiei, se constată că pedeapsa principală este judicios

individualizată, atât sub aspectul cuantumului, orientat spre minimul special

al normei incriminatoare, cât și sub aspectul modalității de executare.

Cu referire la

neaplicarea pedepsei restrictive de drepturi prevăzută de art. 64 lit. c) C.

pen., aceasta își dovedește utilitatea și, prin urmare, instanța este obligată

a o dispune, în cazul în care pedeapsa aplicată își îndeplinește rolul de a

restrânge, pe durata prevăzută de lege, exercițiul acestuia, în sensul de a nu

mai ocupa o funcție sau exercita o profesie de natura aceleia de care s-a

folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. Or, pedeapsa accesorie

menționată nu se justifică în condițiile în care, prin faptul condamnării la

pedeapsa închisorii și antecedentelor penale reținute acestuia prin faptul

angajării răspunderii penale, îi exclud prin ele însele, pentru totdeauna, de

la ocuparea funcției avute, de agent de poliție.

Constituind o replică

socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpatului,

pedeapsa aplicată acestuia este aptă a asigura scopul și funcțiile acesteia,

așa încât recursul procurorului se constată a fi nefondat sub aspectul acestei

critici.

Ultima critică,

supusă examinării instanței de control judiciar prin recursul declarat de

procuror, privește netemeinicia sentinței atacate, cu referire la greșita

achitare a inculpatului T.C.M..

Or, probatoriul

administrat în cauză a relevat neechivoc că inculpatul T. nu se face vinovat de

săvârșirea faptei reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare a

instanței, în mod întemeiat acesta fiind exclus din cercul persoanelor care au

transmis informația referitoare la dispunerea acțiunii de filaj față de numitul

B.S..

Pentru a se susține

vinovăția acestuia, procurorul pune în discuție o prezumție, cu referire la

faptul că inculpatul putea transmite informația de care luase cunoștința prin

avizarea cererii de supraveghere, relația de afinitate dintre acesta și

inculpatul P.G.D., ca potențialități, fără a invoca mijloacele de probă care

prin valoarea lor informativă fac dovada întreprinderii de acțiuni concrete în

sensul comiterii faptei întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Or, o soluție de

condamnare este legală și temeinică exclusiv în situația în care, ca

raționament logico-juridic, reprezintă concluzia logică pe care o impune norma

incriminatoare incidența la situația de fapt corect și pe deplin stabilită, în

baza materialului probator și susținută de probele administrate, constituind un

lanț deductiv fără discontinuitate.

Cu alte cuvinte,

hotărârile de condamnare nu se pot întemeia pe probabilitate ci, exclusiv, pe

certitudinea dobândită cauzei pe bază de probe care reflectă realitatea

obiectivă, o reconstituie ideologic și, indubitabil, răstoarnă prezumția de

nevinovăție.

Cum probe care să

susțină învinuirea, cu referire la inculpatul T.C.M., nu există și, totodată,

materialul probator administrat impune concluzia existenței faptei întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii care, însă, a fost săvârșită de o altă

persoană, în mod întemeiat instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare,

reținând cazul de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii

penale prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen., pe care l-a valorificat

procesual în condițiile art. 11 din același cod.

Drept urmare,

recursul declarat de procuror se constată a fi neîntemeiat și sub aspectul

acestei din urmă critici.

Alte motive de casare

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpatul P.G.D. împotriva Sentinței

penale nr. 139 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Va obliga

recurentul-inculpat P.G.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatului-inculpat T.C.M. până la prezentarea

apărătorilor aleși, în suma de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul

Teritorial Alba Iulia și de inculpatul P.G.D. împotriva Sentinței penale nr.

139 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind

și pe inculpatul T.C.M..

Obligă recurentul

inculpat P.G.D. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.C.M. până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 octombrie 2011.