ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2009, reclamanta SC „D.I.” SRL București a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la soluționarea Dosarului nr. 32306/CC, în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri, emiterii titlurilor de plată și a titlurilor de conversie.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că documentația aferentă Dispoziției nr. 679/2006 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 500 mp situat în București, str. T. și construcția demolată a fost predată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 30 ianuarie 2007, dar nu a fost urmată procedura prevăzută de lege, astfel că a fost încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea de emitere a titlurilor de plată și de conversie, motivând că atribuția plății despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform dispozițiilor art. 20 din O.U.G.

nr. 81/2007. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, arătând că Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar funcționează în structura sa ca o direcție fără personalitate juridică. Aceeași pârâtă a invocat excepția prematurității cererii de obligare la emiterea titlurilor de plată și de conversie, motivând că emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite se dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea depunerii cererilor de opțiune, potrivit dispozițiilor art. 18 2 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009, prin care au fost admise excepțiile privind lipsa capacității procesuale de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâte. Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea formulată împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta la soluționarea Dosarului nr. 32306/CC, în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri și a fost respinsă ca prematur formulată cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlurilor de plată și de conversie.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost admisă în raport de dispozițiile art. 14 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și art. 2 lit. ș) din H.G. nr. 1068/2007, reținându-se că această direcție din structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nu poate fi subiect al raportului juridic dedus judecății în accepțiunea art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost de asemenea admisă, cu motivarea că această autoritate nu are atribuții de luarea măsurilor legale în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate de stat în mod abuziv, atribuții care aparțin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că este întemeiată cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea Dosarului nr. 32306/CC, aferent Dispoziției nr. 6791 din 14 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București. Instanța de fond a reținut că, deși acest dosar a fost înaintat comisiei pârâte prin procesul-verbal nr. 5062 din 30 ianuarie 2007, nu s-a efectuat niciunul din actele necesare verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului sau evaluării acestuia, potrivit procedurii prevăzute de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată și de conversie a fost respinsă ca prematur formulată, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, numai după emiterea titlurilor de despăgubiri, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația de a emite pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În recursul declarat de reclamantă SC „D.I.” SRL București a fost criticată soluția de admitere a excepțiilor privind lipsa capacității procesuale de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și privind lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, arătându-se că instanța de fond a preluat susținerile invocate în motivarea excepțiilor, fără a proceda la verificarea acestora în raport de dispozițiile legale care reglementează funcționarea celor două autorități pârâte. Recurenta-reclamantă a criticat și soluția de respingere ca prematură a cererii de obligare la emiterea titlurilor de plată și de conversie, motivând că soluționarea Dosarului nr. 32306/CC implică și emiterea acestor titluri, iar faptul că până în prezent nu a fost emis titlul de despăgubiri nu se datorează culpei sale.

Recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de obligare a sa la emiterea titlului de despăgubiri. În motivarea recursului, comisia pârâtă a arătat că dosarele privind acordarea despăgubirilor se soluționează conform procedurii de acordare a despăgubirilor, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, numai după transmiterea dosarelor și nu în baza unei cereri a persoanei îndreptățite. Recurenta-pârâtă a învederat că Legea nr. 247/2005 are un caracter special și nu prevede un termen de soluționare a dosarelor, astfel că pentru îndeplinirea într-un termen rezonabil a obligațiilor care-i revin a adoptat Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor.

Cum dosarul privind despăgubirile cuvenite intimatei-reclamante face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, recurenta-pârâtă a precizat că urmează a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, reținută în mod greșit de instanța de fond ca argument pentru selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubiri, cât și a evaluatorului societății de evaluare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente: Cadrul procesual al litigiului a fost corect stabilit de instanța de fond, astfel că în mod neîntemeiat a fost criticată de recurenta-reclamantă soluția de admitere a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și lipsa capacității procesuale de folosință a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instituția învestită cu emiterea deciziei conținând titlurile de despăgubire pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001 este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această autoritate nu are atribuții de emitere a deciziei de despăgubiri și în consecință, nu este parte în raportul juridic dedus judecății, ceea ce are drept consecință lipsa legitimării sale procesuale în prezenta cauză.

Instanța de fond a soluționat corect și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, care potrivit dispozițiilor art. 14 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este o structură fără personalitate juridică în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având ca atribuție principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limita unei sume de maxim 500.000 RON. În consecință, cele două excepții de procedură au fost corect admise de instanța de fond în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale care reglementează competența funcțională a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a comisiei intimate din structura acesteia.

Recurenta-reclamantă a criticat neîntemeiat și soluția de respingere ca prematur formulată a cererii de emitere a titlurilor de plată și/sau de conversie. Potrivit dispozițiilor art. 18 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Recurenta-reclamantă nu este titulara unei decizii conținând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei asemenea decizii, astfel că nu poate fi parcursă nici procedura de valorificare a titlului de despăgubiri, conform prevederilor Capitolului V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, capitol introdus prin O.U.G.

nr. 81/2007. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este de asemenea nefondat, întrucât instanța de fond a apreciat corect că Dosarul nr. 32306/CC, predat Secretariatului comisiei recurente la 30 ianuarie 2007, trebuia soluționat într-un termen rezonabil, chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen. Susținerea recurentei-pârâte privind reglementarea unei ordini de soluționare a dosarelor prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 nu poate fi reținută în raport de durata mare a perioadei de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei și lipsa oricărui demers pentru parcurgerea etapelor din cadrul procedurii prevăzute de Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De altfel, decizia invocată de recurenta-pârâtă nu prezintă relevanță în soluționarea raportului juridic dedus judecății în prezenta cauză, fiind adoptată la o dată ulterioară celei la care a fost înregistrat la Secretariatul Comisie Dosarul nr. 32306/CC, pentru care instanța de fond a constatat refuzul nejustificat de soluționare într-un termen rezonabil. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de SC „D.I.” SRL București împotriva Sentinței civile nr. 4476 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.