ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: La data de 22 august 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr. 1381/C/2011 din 4 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului pentru redeschiderea dosarului nr. 620/P/1999, întrucât persoanele acuzate au întocmit la vremea respectivă acte prin care au susținut că a fost pus în posesie, însă, în realitate nu a fost niciodată în posesie, situație ce i-a produs grave prejudicii. Analizând lucrările dosarului reține Înalta Curte că dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 620/P/1999 a avut ca obiect plângerea petiționarului U.T.

împotriva mai multor salariați ai Primăriei orașului Călimănești, care ar fi întocmit abuziv un act de schimb în favoarea numitei N.A., căreia i-ar fi eliberat un titlu de proprietate, în baza înscrisului menționat anterior, deși suprafața de teren i se cuvenea petentului. Urmare actelor de urmărire penală efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 620/P/1999 din data de 16 martie 2001, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului U.D., ș.a. pentru infracțiunea prev. de art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen. La data de 25 septembrie 2008, petentul a solicitat redeschiderea urmăririi penale, susținând că există acte noi eliberate de Primăria Călimănești, iar, prin rezoluția nr. 1249/II/2/2008 din 14 octombrie 2008 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a respins plângerea, apreciind că petentul nu a putut face dovada proprietăți cu privire la terenul în litigiu, iar pe de altă parte în cauză a intervenit prescripția.

La data de 03 martie 2011, petiționarul a formulat o nouă plângere având aceeași motivare, solicitând din nou redeschiderea urmăririi penale, însă prin rezoluția nr. 273/II/2/2011 din 11 martie 2011, aceasta a fost respinsă. Împotriva rezoluției indicate, petiționarul a formulat plângere, adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, considerând că se impune redeschiderea urmăririi penale întrucât, deși din anul 1998 terenul se află în proprietatea lui O.G., persoana care 1-a cumpărat după eliberarea titlului de proprietate, în anul 2004 au fost prezentate acte de proprietate ale terenului respectiv de către alte persoane. Prin rezoluția nr. 321/11/2/2011 din 20 iunie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus respingerea plângerii formulate de petentul U.T.

împotriva rezoluției nr. 273/11/2/2011 din 11 martie 2011. Nemulțumit de soluția dispusă, petiționarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reținând aceleași motive și, solicitând redeschiderea urmăririi penale în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Prin rezoluția nr. 138/C/2011 din 4 august 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr. 321/II/2/2011 din 20 iunie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Din considerentele rezoluției reiese că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că petiționarul a formulat plângere împotriva soluției dispuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, or Codul de procedură penală nu prevede o asemenea cale de atac.

Se reține că actul procurorului ierarhic superior este un act de control ce nu mai poate fi contestat, fapt pentru care a apreciat plângerea ca fiind inadmisibilă. Împotriva acestei rezoluții, în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângerea penală, dedusă judecății, petiționarul U.T. pentru motivele susmenționate, plângere pe care Înalta Curte o consideră inadmisibilă pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Din lucrările dosarului rezultă că petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 620/P/1999 din data de 16 martie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de scoatere de sub urmărire penală, la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluția nr. 321/II/2/2011 din 20 iunie 2011 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus respingerea acesteia.

În continuare, petiționarul a formulat plângere împotriva acestei soluții la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce face obiectul cauzei dedusă judecății, situație ce excede cadrului legal. Codul de procedură penală nu prevede o altă cale de atac împotriva soluției pronunțată de procurorul ierarhic superior fiind interzis un asemenea demers juridic chiar prin disp. art. 278 alin. (2) 1 C. proc. pen., potrivit cărora „plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă”. În altă ordine de idei plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă și din punctul de vedere al soluției atacate.

Astfel, potrivit disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., „plângerea trebuie să privească o soluție de neurmărire penală, or din actele dosarului rezultă că petiționarul nu se plânge împotriva unei atare soluții, rezoluția atacată referindu-se la o plângere inadmisibilă. În acest sens, s-a pronunțat și recursul în interesul legii, prin decizia nr. 57/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Acesta este și motivul pentru care Înalta Curte a considerat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., care reglementează parcursul unei cereri greșit îndreptate și, ca atare, nu se impune trimiterea cauzei la instanța competentă. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. să respingă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționar. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr. 1381/C/2011 din 04 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.