ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față:

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

La data de 22 august

2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea

formulată de petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr. 1381/C/2011 din 4

august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului

pentru redeschiderea dosarului nr. 620/P/1999, întrucât persoanele acuzate au

întocmit la vremea respectivă acte prin care au susținut că a fost pus în

posesie, însă, în realitate nu a fost niciodată în posesie, situație ce i-a

produs grave prejudicii.

Analizând lucrările

dosarului reține Înalta Curte că dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vâlcea nr. 620/P/1999 a avut ca obiect plângerea petiționarului U.T. împotriva

mai multor salariați ai Primăriei orașului Călimănești, care ar fi întocmit

abuziv un act de schimb în favoarea numitei N.A., căreia i-ar fi eliberat un

titlu de proprietate, în baza înscrisului menționat anterior, deși suprafața de

teren i se cuvenea petentului.

Urmare actelor de

urmărire penală efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 620/P/1999 din data de

16 martie 2001, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului U.D.,

ș.a. pentru infracțiunea prev. de art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen.

La data de 25

septembrie 2008, petentul a solicitat redeschiderea urmăririi penale, susținând

că există acte noi eliberate de Primăria Călimănești, iar, prin rezoluția nr. 1249/II/2/2008

din 14 octombrie 2008 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea

a respins plângerea, apreciind că petentul nu a putut face dovada proprietăți

cu privire la terenul în litigiu, iar pe de altă parte în cauză a intervenit

prescripția.

La data de 03 martie 2011,

petiționarul a formulat o nouă plângere având aceeași motivare, solicitând din

nou redeschiderea urmăririi penale, însă prin rezoluția nr. 273/II/2/2011 din

11 martie 2011, aceasta a fost respinsă.

Împotriva rezoluției

indicate, petiționarul a formulat plângere, adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, considerând că se impune redeschiderea urmăririi penale

întrucât, deși din anul 1998 terenul se află în proprietatea lui O.G., persoana

care 1-a cumpărat după eliberarea titlului de proprietate, în anul 2004 au fost

prezentate acte de proprietate ale terenului respectiv de către alte persoane.

Prin rezoluția nr. 321/11/2/2011

din 20 iunie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești a dispus respingerea plângerii formulate de petentul U.T. împotriva

rezoluției nr. 273/11/2/2011 din 11 martie 2011.

Nemulțumit de soluția

dispusă, petiționarul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție reținând aceleași motive și, solicitând redeschiderea

urmăririi penale în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Prin rezoluția nr. 138/C/2011

din 4 august 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de

petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr. 321/II/2/2011 din 20 iunie 2011 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Din considerentele rezoluției

reiese că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că petiționarul a

formulat plângere împotriva soluției dispuse de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, or Codul de procedură penală nu prevede o

asemenea cale de atac.

Se reține că actul

procurorului ierarhic superior este un act de control ce nu mai poate fi

contestat, fapt pentru care a apreciat plângerea ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei rezoluții,

în baza disp. art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângerea penală,

dedusă judecății, petiționarul U.T. pentru motivele susmenționate, plângere pe

care Înalta Curte o consideră inadmisibilă pentru considerentele ce urmează a

fi expuse în continuare.

Din lucrările

dosarului rezultă că petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 620/P/1999

din data de 16 martie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de

scoatere de sub urmărire penală, la procurorul ierarhic superior, iar prin

rezoluția nr. 321/II/2/2011 din 20 iunie 2011 procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus respingerea acesteia.

În continuare, petiționarul

a formulat plângere împotriva acestei soluții la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce face obiectul

cauzei dedusă judecății, situație ce excede cadrului legal.

Codul de procedură

penală nu prevede o altă cale de atac împotriva soluției pronunțată de

procurorul ierarhic superior fiind interzis un asemenea demers juridic chiar

prin disp. art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen., potrivit cărora

„plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul

ierarhic superior este inadmisibilă”.

În altă ordine de

idei plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă și din punctul de

vedere al soluției atacate.

Astfel, potrivit

disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., „plângerea trebuie să

privească o soluție de neurmărire penală, or din actele dosarului rezultă că

petiționarul nu se plânge împotriva unei atare soluții, rezoluția atacată

referindu-se la o plângere inadmisibilă. În acest sens, s-a pronunțat și

recursul în interesul legii, prin decizia nr. 57/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Acesta este și

motivul pentru care Înalta Curte a considerat că în cauză nu sunt incidente disp.

art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., care reglementează parcursul

unei cereri greșit îndreptate și, ca atare, nu se impune trimiterea cauzei la

instanța competentă.

Față de

considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibilă plângerea formulată

de petiționar.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul U.T. împotriva rezoluției nr.

1381/C/2011 din 04 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.