ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5456/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5456/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 55 din
15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă în parte contestația formulată de Fundația
C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare București, intervenienți
în nume propriu fiind Municipiul Botoșani, prin Primar, și Spitalul de Pneumoftiziologie
Botoșani. Au fost admise în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții
în nume propriu Municipiul Botoșani, prin Primar, și Spitalul de Pneumoftiziologie
Botoșani. Instanța a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1581 din 27
decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare în sensul că a anulat dispoziția
de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor construcții vechi preluate
abuziv și a terenului pe care acestea sunt edificate, menținând dispoziția privind
respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor edificate ulterior preluării
abuzive și a restului suprafeței de teren, precum și dispoziția privind acordarea
de despăgubiri a imobilelor construcții și teren ce nu se restituie în natură. A
fost obligată Comisia Specială de Retrocedare să emită o decizie de restituire în
natură a imobilelor construcții vechi preluate abuziv, în suprafață totală de 1.663,28
m.p., construcții identificate prin perimetrul de culoare galbenă al schiței raportului
de expertiză și a suprafeței de teren pe care se află edificate aceste construcții.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 1581 din 27 decembrie 2007
a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor
religioase din România, s-a respins cererea Fundației C. privind restituirea în
natură a imobilului, teren și construcție, situat în Botoșani, județul Botoșani,
întrucât la data soluționării cererii, imobilul teren, preluat de la solicitantă,
este ocupat de construcții noi, edificate după momentul preluării abuzive și de
construcții transformate prin efectuarea de adăugiri ce depășesc 50% din aria desfășurată
actuală.
S-a constatat calitatea
de persoană îndreptățită a Fundației C. pentru a beneficia de prevederile O.U.G.
nr. 94/2000, republicată, și s-a propus acordarea de despăgubiri solicitantei în
condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și unele măsuri adiacente
pentru imobilul teren, în suprafață de 7.372 m.p. situat în Municipiul Botoșani,
județul Botoșani.
Prima instanță a apreciat
că deși aspectul litigios al părților poartă mai mult asupra împrejurării constând
în procentul suprafeței de clădire vechi în raport cu aria desfășurată actuală,
acest aspect are o semnificație secundară în raport cu dispozițiile pct. 6
alin. (2) din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1094/2005 care stipulează
că nu este considerat imobil nou în raport de cel preluat, imobilul-construcție
căruia i-au fost adăugate, pe orizontală și/sau pe verticală, în raport cu forma
inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct.
S-a reținut că din cuprinsul
raportului de expertiză rezultă că din punct de vedere constructiv, clădirile noi
pot funcționa distinct și că acestea sunt clădiri adăugite și construite cu structură
de rezistență proprie, prin urmare reclamanta fiind îndreptățită doar la restituirea
în natură a clădirilor vechi, clădirile noi fiind corpuri de sine stătătoare ce
pot fi utilizate distinct.
A mai constatat instanța
fondului că în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 și
art. 7 din H.G. nr. 1094/2005, suprafața de teren preluată abuziv nu poate fi restituită
în natură, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în natură doar în ceea ce
privește suprafețele de teren pe care sunt edificate construcțiile vechi.
Recursurile declarate
în cauză
Sentința Curții de apel
a fost atacată, în termen legal, atât de reclamanta Fundația C., cât și de intervenienții
Spitalul de Pneumoftiziologie Botoșani și Municipiul Botoșani.
2.1. Recurenta-reclamantă
a criticat sentința în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., considerând-o
nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluția de menținere a dispoziției pârâtei
de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor construcții edificate
ulterior preluării abuzive și a restului suprafeței de teren cu acordarea de despăgubiri
pentru aceste imobile.
Prin recursul promovat,
Fundația C. solicită restituirea în natură și a terenului în suprafață de 6.916
m.p., apreciind că este liber, și nu este afectat uzului sau interesului public,
având în vedere faptul că suprafața de teren a cărei restituire în natură o solicită
nu se înscrie în dispozițiile prevăzute de pct. 7 din Normele metodologice privind
art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, acestea vizând elemente de sistematizare [străzi,
parcări, trotuare, platforme betonate (...)] și nu terenul din curtea aferenta unei
construcții care urmează a fi retrocedată.
2.2. Recurenții-intervenienți
și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând
că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței
în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamanta Fundația C. și menținerea
deciziei nr. 1581 din 27 decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare
a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
În dezvoltarea criticii
formulată, Municipiul Botoșani a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit
că în speță sunt aplicabile prevederile pct. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1094/2005
în condițiile în care construcțiile edificate după anul 1948 conform raportului
de expertiză efectuat de expertul ing. B.G., acestea nu sunt corpuri de sine stătătoare
sau care pot fi utilizate distinct din punct de vedere funcțional.
O altă critică comună
cu recursul intervenientelor, Spitalul de Pneumoftiziologie Botoșani, vizează greșita
apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv a raportului de expertiză
în construcții, inclusiv obiecțiunile pertinente făcute de recurente.
Recurentele-interveneiente
fac referire la construcțiile individualizate sau omise de expert, atât a celor
care existau la data preluării imobilului, cât și la cele noi edificate pe amplasamentul
actual.
Apreciază recurentele-interveniente
că în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată,
imobilul în litigiu este
un imobil nou în raport cu cel preluat, ceea ce termină acordarea de măsuri reparatorii
și nu restituirea în natură.
Apărările părților
Municipiul Botoșani și
Spitalul de Pneumoftiziologie Botoșani, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat
respingerea recursului reclamantei ca nefondat și admiterea recursurilor reciproce
ale intervenientelor și modificarea și menținerea deciziei nr. 1581/2007 emisă de
Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor
religioase din România.
Susțin, în esență, că
în ceea ce privește suprafața de teren neocupată de construcții-clădiri, ce face
obiectul recursului reclamantei, în mod corect instanța a reținut faptul că nu poate
fi restituită în natură întrucât este afectată de amenajări necesare unei bune funcționări
a Spitalul de Pneumoftiziologie Botoșani, așa cum rezultă și din raportul de expertiză
topo fiind compusă din spații verzi, trotuare, alei, parcări.
Fundația C., prin concluzii
scrise, a solicitat respingerea recursului formulat de Municipiul Botoșani sub ambele
aspecte vizate, în raport de dispozițiile pct. 6 din Normele metodologice de aplicare
a O.U.G. nr. 94/2000 și concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat
în cauză.
Intimata-pârâtă Comisia
Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase
din România a solicitat respingerea ca neîntemeiată a recursurilor promovate în
prezenta cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Curtea
de apel.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma
criticilor formulate de cei trei recurenți și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Recurenta-reclamantă Fundația
C. a supus controlului de contencios administrativ decizia nr. 1581 din 27 decembrie
2007 prin care Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut
cultelor religioase din România a dispus respingerea cererii privind restituirea
în natură a imobilului construcție și teren situat în municipiul Botoșani, aceasta
nefiind posibilă întrucât la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul
teren este ocupat de construcții noi, edificate ulterior momentului, preluării abuzive
de către Statul Român și de construcții transformate prin edificare de adăugiri
care depășesc 50% din aria desfășurată, conform art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G.
nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Decizia a fost emisă în
cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 94/2000 și în demersul de verificare
a legalității deciziei menționate, instanța a avut de lămurit aspectele invocate
în cuprinsul acesteia și contestate de reclamantă privind posibilitatea restituirii
în natură a bunului identificat prin probele administrate în cauză.
Cu referire la criticile
formulate de recurenta- reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:
Cu privire la solicitarea
de restituire în natură și a terenului în suprafață de 6.916 m.p., instanța are
în vedere dispozițiile
art. 1
alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
conform cărora „în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită
poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată
de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora
și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii
stabilindu-se în echivalent. în cazul în care terenul este ocupat în totalitate,
pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează
în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.”
Totodată, potrivit
pct. 7 din
O.U.G.
nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, modificată și completată prin H.G.
nr. 1094/2005, „prin amenajări de utilitate publică se înțelege străzi, parcări,
trotuare, spatii verzi, parcuri, alei și altele asemenea.”
Prin raportul de expertiză
efectuat la fondul cauzei, terenul în suprafață de 6.916 m.p. este compus din spații
verzi, trotuare, alei, parcări, neputând fi restituit în natură întrucât este afectat
de amenajări necesare unei bune funcționări a
Spitalului de Pneumoftiziologie Botoșani.
Expertul a menționat că
nu se poate detașa nicio suprafață liberă de teren care să fie retrocedată și care
să nu stânjenească buna funcționare a Spitalului de Pneumoftiziologie Botoșani.
În acest sens se constată
ca nefondate criticile recurentei, reținând că, în raport de situația de fapt concretă
dovedită prin probele administrate, instanța de fond a interpretat corect prevederile
art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 și Normele de aplicare, în sensul că terenul
solicitat nu poate fi restituit în natură.
Înalta Curte are în vedere
și poziția Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut
cultelor religioase din România, care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea
sentinței prin care s-a anulat în parte decizia atacată, emisă de această autoritate
publică.
Comisia Specială de Retrocedare
a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România menționează
în mod corect că în cauză sunt incidente dispozițiile legale speciale în materie
respectiv O.U.G. nr. 94/2000, și normele aprobate prin H.G. nr. 1094/2005, care
reglementează situația terenurilor solicitate, dar afectate unor amenajări de utilitate
publică, precum și ceea ce se înțelege prin amenajări de utilitate publică fără
a se reține distincția făcută de recurenta-reclamantă pe baza Legii nr. 213/1998.
În ceea ce privește recursul
promovat de interveniente privind greșita aplicare a prevederilor pct. 6 alin.
(2) din H.G. nr. 1094/2005, criticile sunt, de asemeni, neîntemeiate.
Potrivit acestor prevederi
normative „prin imobil nou in raport cu cel preluat se înțelege acea construcție
căreia, în raport cu forma inițială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume
din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurata actuală (etajări
sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală).
Nu este considerat imobil
nou în raport cu cel preluat imobilul-construcție căruia i-au fost adăugate, pe
orizontala și/sau pe verticală, în raport de forma inițială, corpuri suplimentare
de sine stătătoare sau
care
pot fi utilizate distinct. În acest caz, se va dispune retrocedarea în natură a
suprafeței deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.”
Recurentul-intervenient
Municipiul Botoșani solicită modificarea sentinței în sensul respingerii solicitării
de restituire în natură a imobilelor construcții vechi preluate abuziv, în suprafață
totală de 1.663,28 m.p., și a suprafeței de teren pe care se află edificate aceste
construcții, în condițiile în care sentința recurată a fost pronunțată pe baza probelor
administrate în cauză, îndeosebi a rapoartelor de expertiză judiciară.
Cum din cuprinsul acestor
probe rezultă
împrejurarea
că, din punct de vedere constructiv, clădirile noi pot funcționa distinct, fiind
adăugite și construite cu structură de rezistență proprie, devin pe deplin aplicabile
dispozițiile pct. 6 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.
94/2000, recurenta-reclamantă și intimată în același timp fiind îndreptățită doar
la restituirea în natură a clădirilor vechi, edificate înainte de preluarea abuzivă
de către Statul Român.
În ceea ce privește motivele
comune care cuprind, în fapt, critici aduse raportului de expertiză în construcții,
privind identificarea clădirilor existente anterior preluării sau omisiunea individualizării
unor construcții noi existente, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză,
nefiind dovedită o altă situație decât cea avută în vedere de prima instanță pe
baza probelor administrate, în adoptarea soluției recurate.
Expertul tehnic judiciar
a răspuns la obiecțiunile formulate de părți conform suplimentului aflat la dosarul
de fond, aducând argumente bazate pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, cât și pe
măsurătorile efectuate în mod direct la fața locului.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Ținând seama de toate
considerentele expuse, care conduc la concluzia că instanța de fond a făcut interpretarea
și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, în raport cu datele speței,
Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ.
-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate
de Spitalul de Pneumoftiziologie Botoșani, de Municipiul Botoșani, prin Primar,
și de Fundația C. împotriva sentinței nr. 55 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 decembrie 2010.