ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5578/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 4 mai 2007 la Tribunalul Vâlcea, reclamanții B.V., B.G.S. și M.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 1362/2007 emisă de Primarul Orașului Băile Olănești și obligarea acestui pârât de a le restitui în natură terenul în suprafață de 450 m.p. situat în Băile Olănești, Aleea Castanilor, județul Vâlcea. În motivarea contestației, reclamanții au arătat că autorul lor, B.G.S., a formulat notificarea nr. 189 din 3 iulie 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului, notificare pe care pârâtul a întârziat să o soluționeze. Prin sentința civilă nr. 512 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, schimbată în parte prin decizia civilă nr. 369/ A din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, a fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea.

Prin dispoziția nr. 1362/2007, pârâtul a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 450 m.p., motivând imposibilitatea restituirii în natură de faptul că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, făcând parte din parcul public Aleea Castanilor, ce constituie domeniul public al orașului. Reclamanții au arătat că terenul nu face parte din domeniul public al Orașului Băile Olănești, respectiv dintr-un parc public. Prin sentința civilă nr. 838 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins contestația, reținând că terenul în litigiu este imposibil de restituit în natură, întrucât este afectat de amenajarea de utilitate publică, Parcul Aleea Castanilor, care face parte, din domeniul public al Orașului Băile Olănești, atestat prin H.G.

nr. 1362/2001, anexa 5, poziția 6. Prima instanță a reținut în motivarea hotărârii că, așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert tehnic S.G., terenul în discuție face parte din Parcul „Poștă”, constituind domeniul public al Orașului Băile Olănești, astfel încât, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții B.V., B.G.S.

și M.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, întrucât suprafața de teren în discuție este liberă de construcții sau alte amenajări de interes public. Prin decizia civilă nr. 71/ A din 17 martie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis apelul, a schimbat sentința și a admis contestația, în sensul că a desființat dispoziția nr. 1362 a Primarului Orașului Băile Olănești, dispunând restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 450 m.p., situată pe raza acestei localități, Str. Castanilor, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică. A fost obligat intimatul la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanții - apelanți.

Pentru a pronunța această deciziei, instanța de apel a avut în vedere identificarea terenului efectuată prin raportul de expertiză, precum și cercetarea efectuată la fața locului, prin care s-a constatat că pe teren se află vegetație, și nu un parc în înțelesul de amenajare publică. S-a considerat că inventarierea terenului cu această destinație în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Orașului Băile Olănești, nu este suficientă pentru a dovedi amenajarea de utilitate publică, conform dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâtul Orașul Băile Olănești prin primar, invocând imposibilitatea restituirii în natură a terenului în litigiu, afectat de amenajări de utilitate publică, raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 137/1995, modificată prin O.G.

nr. 91/2002 și ale Legii nr. 294/2003 privind protecția mediului, din care rezultă că terenurile care, în prezent, constituie suprafețe verzi, parcuri, grădini publice beneficiază de o protecție sporită, fiind considerate necesare asigurării unei calități ambientale și de mediu. S-au invocat, totodată, dispozițiile Legii nr. 47/2007 pentru completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, solicitându-se să se constate că la emiterea dispoziției motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri s-au respectat prevederile art. 1 alin. (2) și următoarele, art. 10 și 26 din Legea nr. 10/2001 republicată. Prin decizia civilă nr. 4949 din 28 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul formulat de pârât ca tardiv.

Decizia menționată a fost anulată prin decizia nr. 139 din 15 ianuarie 2010 a aceleiași instanțe, ca urmare a admiterii contestației în anulare. Rejudecând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5667 din 29 octombrie 2010, a admis recursul declarat de pârâtul Orașul Băile Olănești prin primar și a casat decizia Curții de Apel Pitești nr. 71/ A din 17 martie 2008, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut, în esență, că pentru a verifica dacă s-au aplicat sau nu corect dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la o completă stabilire a situației de fapt în legătură cu amenajările existente pe teren și natura acestora și nu să menționeze sumar că terenul este ocupat de vegetație, fără a preciza argumentele pentru care nu ar constitui un parc și, în consecință, o amenajare de utilitate publică.

S-a considerat că se impune suplimentarea probatoriului în legătură cu afectațiunea imobilului, pentru a se stabili referitor la natura vegetației aflate pe teren, dacă aceasta constituie sau nu un parc, sau are caracter spontan, neputând fi considerată ca atare. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 60/ A din 18 mai 2011, a respins apelul reclamanților ca nefondat, reținând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al Orașului Băile Olănești, conform anexei 5 la Hotărârea Consiliului Local nr. 20 din 9 august 1999, fiind cuprins la punctul 6 - Parc Poștă.

Prin urmare, s-a constatat că dispoziția contestată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispozițiile din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, la pct. 10.1 - 10.3. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții B.G.S., B.V. și M.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au susținut că, în mod eronat, s-a considerat de către instanța de apel că actele depuse la dosar dovedesc că terenul face parte dintr-un parc public, considerând ca fiind de necontestat, fotografiile depuse de intimata Primăria Băile Olănești, cărora li s-a conferit forță probantă superioară altor probe: înscrisuri certificate, expertiză topo și constatări efectuate cu ocazia cercetării la fața locului.

Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 47/2007 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 18/1991 terenului în litigiu. Cea de-a treia critică formulată prin motivele de recurs a vizat inventarierea terenului în domeniul public. În acest sens s-au invocat dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile preluate abuziv, înscrise în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public, pot fi restituite în natură dacă sunt libere. S-a susținut, totodată, că instanța de apel a ignorat susținerile reclamanților privind inventarierea terenului de 450 m.p. în arealul de 4.800 m.p. - Parc Poștă, având în vedere concluziile expertizei tehnice S. Criticile formulate prin ultimul motiv de recurs s-au referit la greșita aplicare a prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/1990, modificate prin O.G.

nr. 91/2002 și ale Legii nr. 294/2003. În concluzie, s-a considerat că scopul instanței de a lămuri aspecte ce țin de destinația actuală a terenului de 450 m.p. nu a fost atins în rejudecarea apelului, motiv pentru care se impune suplimentarea probatoriului cu o expertiză topo peisagistică. Intimatul Orașul Băile Olănești prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile invocate de reclamanți recurenți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Curtea va constata că nu poate cenzura în calea de atac extraordinară a recursului modul în care instanța de apel a analizat probatoriul administrat, ci doar modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, se va reține că nu pot fi examinate criticile aduse deciziei recurate prin primul motiv de recurs referitoare la modul de evaluare a actelor depuse la dosar, respectiv considerarea ca probe de necontestat a fotografiilor, în dauna celorlalte probe administrate, respectiv probele cu înscrisuri, expertiză tehnică și cercetare locală. Aspectele invocate vizează, în realitate, greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat și nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Nici criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs, referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 47/2007, pentru completarea art. 5 din Legea nr. 18/1991 cu privire la terenul în litigiu nu vor fi examinate, având în vedere că nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în soluționarea cauzei.

Examinând criticile referitoare la greșita aplicare a art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001, Curtea va constata că nici acestea nu sunt întemeiate. Dispoziția contestată a fost emisă de Primarul Orașului Băile Olănești cu nerespectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. 10.1 - 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Sintagma „amenajări de utilitate publică” la care se referă dispozițiile legale menționate (pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007) are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale, etc. Raportat la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel, în baza probelor administrate parțial după casarea cu trimitere spre rejudecare, terenul în litigiu, în suprafață de 450 m.p., face parte dintr-un parc public (Parcul Poștă), această afectațiune rezultând din anexa la raportul de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia există alei și material dendricol.

Aceeași situație a rezultat și din ocazia cercetării la fața locului din 6 februarie 2008, când, identificându-se suprafața de teren în litigiu, s-a constatat că aceasta este acoperită cu vegetație specifică amenajărilor de parc și cu alei. Prin urmare, reținând că terenul în litigiu este ocupat de un parc public a face parte din domeniul public al Orașului Băile Olănești, atestat prin H.G. nr. 1362/2001, anexa 5, poziția 6, instanța de apel a apreciat corect că nu se impune anularea dispoziției contestate, nr. 1362/2007, soluția propunerii acordării de despăgubiri fiind legală și temeinică.

Susținerile recurenților, cu trimitere la jurisprudența Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că terenurile libere ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 se restituie în natură chiar dacă sunt inventariate, nu pot fi primite, întrucât, în cauză, terenul nu este liber, ci afectat unei utilități publice, așa cum s-a menționat în analiza motivului de recurs examinat anterior. Nici critica referitoare la inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 13/1990 modificată prin O.G. nr. 91/2001 și ale Legii nr. 294/2003 privind protecția mediului nu va fi analizată, având în vedere că, prin considerentele deciziei atacate, instanța de apel nu a reținut argumente în legătură cu acestea.

Solicitarea formulată în finalul recursului, referitoare la necesitatea completării probatoriului cu o expertiză peisagistică, dat fiind că nu ar fi fost lămurite pe deplin aspectele ce țin de destinația actuală a terenului, nu pot fi primite. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizând încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (4), (5) și (5 1 ) C. proc. civ., a fost invocat tardiv, prin notele de concluzii formulate de recurenți la 21 septembrie 2012, astfel că nu poate fi examinat. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.V., M.M. și B.G.S. împotriva deciziei civile nr. 60/ A din 18 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.