ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2009

Examinând recursurile de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 55 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, au fost condamnați următorii inculpați:

1). A.I. după cum urmează:

- la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. b), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.

- la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

2). V.I.  după cum urmează:

- la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. c) C. pen.;

- la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- la 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului A.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și inculpatei V.I., exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 86

2

C. pen., pe o durată de 4 ani și 6 luni pentru inculpatul A.I. și de 3 ani pentru inculpata V.I.

S-a dispus ca pe durata termenului de încetare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv cel de pe lângă Tribunalul Tulcea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații privind mijloacele lui de existență.

S-au stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86

4

alin. (2) C. pen., privind revocarea măsurii în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, obligații stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat pe durata termenul de încercare stabilit pentru fiecare.

S-a dispus anularea actelor false.

S-a constatat că prejudiciul cauzat Casei Județene de Pensii Vrancea a fost acoperit prin restituire.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 9 august 2006, organele de poliție ale Inspectoratului Județean Vrancea s-au sesizat din oficiu că mai multe persoane de pe raza județului Vrancea primesc pensii de la stat pe baza unor adeverințe false, obținute de inculpatul A.I., care atestau nereal că acestea ar fi lucrat la C.A.P. B. jud. Tulcea.

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

La data de 21 octombrie 2003 inculpatul A.I. s-a deplasat la Primăria com. Beidaud, jud. Tulcea, unde a luat legătura cu inculpata V.I., secretarul primăriei, căreia i-a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că el a lucrat mai mulți ani la C.A.P. D. de pe raza acestei comune.

Inculpatul a verificat cele două arhive pe care le avea în primire de la desființarea C.A.P.-urilor B. și D. și i-a comunicat că nu-i poate elibera adeverința solicitată deoarece nu figurează în evidențe.

Inculpatul A.I. a insistat și a determinat-o pe inculpată să facă o modificare în "Registrul nr. 1 D." la poziția nr. x, unde figura numele A.G., în sensul că a tăiat prenumele "G." și a trecut prenumele "I.", modificând și normele de lucru existente. Urmare acestor modificări inculpata a eliberat în fals adeverința din 21 octombrie 2003 din care rezultă că A.I. ar fi lucrat la C.A.P. D. în perioada 1974 - 1982.

La aceeași dată inculpatul a solicitat Casei de Pensii a Județului Tulcea eliberarea unei adeverințe cu perioada lucrată la C.A.P. D.

Pe baza adeverinței false eliberate de inculpata V.I., Casa de Pensii Tulcea a emis adeverința din 31 octombrie 2003 care a fost eliberată inculpatului A.I.

Inculpatul a continuat să o viziteze pe V.I. și i-a propus, ca în schimbul unor sume de bani, să elibereze astfel de adeverințe și altor persoane din jud. Vrancea.

Inculpata a fost de acord și pentru sume de bani relativ modice, a eliberat adeverințe false numiților G.M., P.S., A.I., A.S., G.M., etc. Față de aceste persoane, prin rechizitoriu, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ.

Instanța a reținut că, pentru A.I., A.S. și M.C., inculpata V.I. a efectuat completări într-un desfășurător din arhiva C.A.P. B., pentru P.I. în "Registrul B.", pentru alte 10 persoane a emis adeverințe false completând la rubrica "poziția" cifre în mod aleatoriu, iar pentru alte șase persoane a lăsat această rubrică necompletată.

S-a mai reținut că inculpata elibera adeverințele false pe baza actelor de identitate ale persoanelor beneficiare, care îi erau prezentate de inculpatul A.I.

Inculpatul înmâna inculpatei diferite sume de bani, cuprinse între 200 și 500 RON, spunându-i că provin de la cei care solicitaseră adeverințele.

În total inculpata V.I. a eliberat 21 de adeverințe false în urma cărora, 17 persoane au obținut ilegal pensii de stat de la Casa Județeană de Pensii Vrancea, în valoare totală de 25.981 RON. La rândul său inculpatul A.I. a primit de la 29 de persoane diferite sume de bani din care o parte le-a dat inculpatei obținând adeverințe false pe baza cărora s-au primit necuvenit pensii de la stat în sumă totală de 25.981 RON.

S-a reținut că în drept faptele inculpatei V.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. și complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului A.I., prima instanță a reținut săvârșirea următoarelor infracțiuni: dare de mită, prev, de art. 255 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța nu a reținut față de inculpatul A.I. complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât actele materiale săvârșite de acesta sunt distincte în raport cu cele de luare de mită, mituitorul neputând fi complice la această infracțiune, motiv pentru care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334 C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, prejudiciul cauzat, dar și persoana inculpaților, poziția procesuală a acestora.

Având în vedere persoana inculpaților, care nu posedă antecedente penale, starea de sănătate a acestora, vârsta lor (inculpatul A.I. fiind o persoană de vârsta a III-a, cu nivel de instrucție redus), instanța a apreciat că în favoarea acestora pot fi reținute circumstanțe prev. de art. 74 lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse orientate spre minim.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, instanța de fond a apreciat că scopul, educativ și preventiv, al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, constatând că sunt întrunite cerințele prev. de art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe un termen stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Inculpații A.I. și V.I. au declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul A.I. a susținut în principal că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, întrucât acestea nu îi dovedesc vinovăția. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau reducerea termenului de încercare stabilit de instanță, având în vedere circumstanțele sale personale.

Inculpata V.I. a susținut că:

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, deoarece nu avea atribuțiuni de serviciu referitoare la eliberarea de adeverințe, privind vechimea în muncă a persoanelor care au lucrat în fostele C.A.P.-uri;

- încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 256 C. pen., întrucât a primit sume de bani și mici atenții după ce a eliberat adeverințele;

- se impunea achitarea inculpatei pentru complicitate la infracțiunile de uz de fals și de înșelăciune comise de beneficiarii adeverințelor, întrucât contribuția sa la comiterea acestor fapte este indirectă și imediată.

În subsidiar inculpata a solicitat să se facă aplicarea art. 18

1

C. pen. și să i se aplice o sancțiune cu caracter administrativ.

Prin Decizia penală nr. 50/A din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpați și i-a obligat pe apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator, fiind justificat stabilită vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind de asemenea corect stabilită.

S-a mai reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpați.

Referitor la inculpatul A.I., instanța de apel a mai avut în vedere că din probele administrate rezultă fără dubiu că acesta a fost cel care a inițiat întreaga activitate infracțională și a pus practic la punct un întreg mecanism de obținere de pensii necuvenite de către mai multe persoane ale jud. Vrancea prin folosirea unor adeverințe false întocmite de inculpata V.I., fiind neîntemeiată susținerea inculpatului că nu există probe certe că a comis faptele.

S-au apreciat, de asemenea, că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei și la modalitatea de executare, întrucât reducerea pedepselor stabilite de prima instanță ar conduce la imposibilitatea îndeplinirii funcțiilor preventiv - educative ce caracterizează sancțiunile penale.

Referitor la apelul inculpatei V.I. instanța de apel a reținut următoarele:

S-a reținut că nu poate fi primită susținerea inculpatei că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, instanța, având în vedere că eliberând adeverințe care nu erau în concordanță deplină cu actele și registrele aflate în gestiunea primăriei, inculpata a îndeplinit acte contrare atribuțiunilor de serviciu.

S-a mai reținut că nu poate fi primită susținerea că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 256 C. pen. și nu pe cele ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât din declarația inculpatului A.I., coroborate chiar cu declarația inculpatei V.I., rezultă că inculpata primea sumele de bani înainte de eliberarea adeverințelor, acestea fiind întocmite ulterior și trimise solicitanților prin poștă.

De asemenea, este nefondată solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la uz de fals și înșelăciune, întrucât inculpata știa că adeverințele ce conțineau date nereale urmau a fi folosite în fața autorităților și că în baza acestora urmau să se obțină venituri ilicite.

Cât privește solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea prin aplicarea în cauză a disp. art. 18

1

C. pen., instanța de apel a apreciat-o vădit neîntemeiată dată fiind amploarea activității infracționale, desfășurate, încălcarea gravă și repetată a atribuțiunilor de serviciu în schimbul unor sume de bani, precum și prejudiciul produs bugetului de stat, aspecte care nu pot conferi faptelor comise un caracter neînsemnat, lipsit de importanța pentru a se putea considera că faptele sunt lipsite de pericolul social specific unor infracțiuni.

Instanța de apel a mai reținut că nu există nici motive de desființare a sentinței care să poată fi luate în considerare din oficiu.

Inculpații V.I. și A.I. au declarat recurs.

Inculpata V.I. a solicitat în principal achitarea prin aplicarea disp. art. 18

1

C. pen., susținând că faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni, întrucât aduc o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, iar prin conținutul lor concret pot fi apreciate ca fiind în mod vădit lipsite de importanță.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen., apreciindu-se că modalitatea de executare a pedepsei nu a fost just individualizată.

Inculpatul A.I. a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt și a solicitat să se dispună achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpați, dar și din oficiu, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Este de precizat că, deși recurentul inculpat A.I. a susținut că în cauză a fost comisă o gravă eroare de fapt, având în vedere argumentarea recursului și referirea expresă la disp. art. 18

1

C. pen. și art. 91 C. pen., Înalta Curte reține că acesta, ca și inculpata V.I., solicită să se constate că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Examinarea materialului probator aflat la dosar impune concluzia că situația de fapt a fost corect stabilită fiind în deplină concordanță cu cele ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că, având în vedere faptele în materialitatea lor, modalitatea concretă în care au fost comise, multitudinea actelor infracționale, consecințele produse, constând în prejudicierea bugetului de stat prin plata unor pensii necuvenite, faptele inculpaților nu pot fi considerate ca fiind în mod vădit lipsite de importanță și că nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unor infracțiuni.

Se reține, de asemenea, că nu este fondată susținerea inculpatei V.I. că a fost greșit individualizată modalitatea de executare a pedepsei.

Înalta Curte constată că actele dosarului nu conturează existența nici unei împrejurări care să justifice schimbarea modalității de executare ci dimpotrivă dovedesc necesitatea măsurilor de supraveghere impuse inculpaților pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.I. și V.I. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.