ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4169/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă

nr. 503A din 13 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr.

539 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă.

A schimbat în parte

sentința și a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă a

reclamanților, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de

calitate procesuală activă.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că Hotărârea de revocare nr. 34bis din 4 mai

2009 a fost adoptată cu respectarea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 434/2009.

Expropriatorul nu

și-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în

litigiu, iar la baza revocării hotărârii de stabilire a despăgubirilor au stat

motive temeinice.

Întrucât

despăgubirile nu au fost consemnate nu a operat transferul dreptului de

proprietate de la reclamanți la pârât, în condițiile art. 15 din Legea nr.

198/2004.

Revizuirea

Proiectului tehnic al Autostrăzii București-Ploiești pe raza municipiului

București și a localității Voluntari, județ Ilfov, coroborată cu solicitarea

expresă a expropriatorului C.N.A.D.R. de încetare a procedurilor de expropriere

pentru imobilele situate pe raza localității Voluntari și cuprinse în H.G. nr.

424/2008 reprezintă un motiv temeinic pentru revocarea Hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirilor.

În mod greșit

instanța de fond și-a bazat hotărârea pe aspecte legate de neregularizarea

datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii și de actualizarea

tabelelor cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii, deoarece aceste

cerințe prevăzute de lege au doar scop de publicitate, de informare a

persoanelor interesate, ele nefiind condiții de validitate ale actului juridic

de revocare.

2.1. Motive

Reclamanții au

declarat recurs prin au formulat următoarele critici:

În mod eronat la

poziția 34 din H.G. nr. 424/2008 apăreau ca fiind expropriați foștii

proprietari deși reclamanții au cumpărat terenul în anul 2003.

În anul 2004, prin

încheierea nr. 470 din 21 ianuarie 2004 reclamanții au obținut și înscrierea

dreptului de proprietate asupra terenului iar greșeala a aparținut Agenției

Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară care, prin planul de

amplasament al lucrării, a indicat greșit numele proprietarilor al căror teren

trebuia expropriat.

Recurenții nu au fost

notificați asupra revocării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.

34/2008, după ce au administrat probe în prezentul proces. Instanța de apel a

omis să observe bătaia de joc a autorităților locale care în hotărârea de

revocare își permit să reia procedura de expropriere atunci când au chef și

după bunul plac.

Nu s-au respectat

dispozițiile art. 4 alin. (5)-(7) din Legea nr. 198/2004 pentru că în

preambulul H.G. nr. 34bis din 4 mai 2009 se menționează că proiectul tehnic al

Autostrăzii București-Ploiești pe raza localității Voluntari este în curs de a

fi revizuit, deci era nevoie ca modificarea de amplasament să se facă prin

hotărâre de guvern și nu prin revocare a comisiei de expropriere.

Instanța de fond avea

competența de a analiza dacă sunt întrunite condițiile de expropriere și a

apreciat corect că se impune exproprierea.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Cauza cererii de

chemare în judecată formulată de reclamanții V.V. și V.S. a constituit-o

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 34 din 10 septembrie 2008 emisă în

baza H.G. nr. 424/2008.

Această hotărâre de

stabilire a despăgubirilor a fost revocată prin Hotărârea nr. 34bis din 4 mai

2009 înainte de consemnarea despăgubirilor pe numele celor expropriați, ceea ce

înseamnă că revocarea a avut loc într-un moment în care, față de art. 15 din

Legea nr. 198/2004, nu se realizase transferul dreptului de proprietate asupra

terenului de la reclamanți către stat.

Hotărârea de revocare

a despăgubirilor este un act administrativ a cărui legalitate poate fi

analizată numai de instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii

nr. 554/2004, câtă vreme Legea nr. 198/2004 nu dă în competența de atribuțiune

a instanței civile și verificarea unei asemenea hotărâri.

De vreme ce

recurenții nu au atacat această hotărâre de revocare ea se opune instanței

civile care nu poate analiza nici legalitatea hotărârii, nici eventuala

temeinicie a motivelor pentru care reclamanții nu au atacat-o potrivit legii

speciale.

În aceste condiții,

întrucât nu a avut loc exproprierea terenului proprietatea reclamanților, în

mod corect a stabilit instanța de apel că aceștia nu sunt persoane îndreptățite

la despăgubiri, deci, nu au calitate procesuală activă în cauză. Aceasta

deoarece în condițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004,

plata despăgubirilor

pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în

baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de

către orice persoană care justifică un interes legitim.

Iar faptul că

exproprierea terenului vizat de Hotărârea nr.

34 din 10 septembrie 2008 nu s-a mai

produs rezultă și din H.G. nr. 953/2011 în a cărei Listă anexă au fost înscriși

reclamanții la poziția 690 cu terenul înscris în nr. top. 3894/2/1 în suprafață

de 45 mp.

Având în vedere cele

mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea

și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât

criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D I S P U N E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții V.V. și V.S. împotriva deciziei civile nr.

503A din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.