ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 09 iulie 2010 (conform ștampilei de pe plic), numita P.K.I. a formulat o contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Prin decizia contestată, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public, partea civilă și de inculpați, a fost casată decizia atacată și s-a dispus rejudecarea apelurilor de către Curtea de Apel Timișoara. Conform deciziei contestate, la dezbateri a fost prezentă numita P.K.I., personal, asistată de apărător ales. În cererea de contestație în anulare, numita P.K.I.

a invocat toate cazurile prevăzute de art. 385 lit. a), b), c), d), e) din C. proc. pen., fără însă a motiva niciunul dintre aceste cazuri de contestație în anulare. Examinând admisibilitatea în principiu a prezentei contestații în anulare, Înalta Curte constată următoarele: - în art. 386 C. proc. pen. sunt prevăzute 5 cazuri de contestație în anulare (expres și limitativ descrise la lit. a), b), c), d) și e) ale respectivului text legal); - numita P.K.I. , în cererea depusă la Înalta Curte, a invocat toate 5 cele cazuri de contestație în anulare, ignorând împrejurarea că - în raport cu soluția dispusă prin decizia atacată - unele dintre ele sunt inaplicabile; - deși a invocat toate cele 5 cazuri de contestație în anulare, numita P.K.I.

nu a adus niciun argument de drept sau de fapt în susținerea acestora. Or, simpla invocare a unor texte din materia contestației în anulare (cazuri de contestație în anulare), în lipsa unor minime dovezi care să sprijine cererea de contestație în anulare, și care să sugereze măcar aparența posibilei incidente a cazului de casare, nu este suficientă pentru depășirea primei faze a acestei căi extraordinare de atac (admisibilitatea în principiu, astfel cum este reglementată de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.). De asemenea, nu este respectat nici termenul de introducere a contestației în anulare, termen prevăzut de art. 388 C. proc. pen. (după caz, 10 zile de la începerea executării, respectiv 30 de zile de la data pronunțării), fiind de plano exclus cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc.

pen. Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în sprijinul contestației în anulare nedepunându-se minime dovezi care să releve eventuala incidență a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte , va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.K.I. împotriva Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr.1252/30/2005. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2010.