ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 09 iulie 2010 (conform ștampilei

de pe plic), numita P.K.I. a formulat o contestație în anulare împotriva

Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală.

Prin decizia

contestată, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public, partea

civilă și de inculpați, a fost casată decizia atacată și s-a dispus rejudecarea

apelurilor de către Curtea de Apel Timișoara.

Conform deciziei

contestate, la dezbateri a fost prezentă numita P.K.I., personal, asistată de

apărător ales.

În cererea de

contestație în anulare, numita P.K.I. a invocat toate cazurile prevăzute de

art. 385 lit. a), b), c), d), e) din C. proc. pen., fără însă a motiva niciunul

dintre aceste cazuri de contestație în anulare.

Examinând

admisibilitatea în principiu a prezentei contestații în anulare, Înalta Curte

constată următoarele:

-  în art. 386 C.

proc. pen. sunt prevăzute 5 cazuri de contestație în anulare (expres și

limitativ descrise la lit. a), b), c), d) și e) ale respectivului text legal);

-  numita P.K.I. , în

cererea depusă la Înalta Curte, a invocat toate 5 cele cazuri de contestație în

anulare, ignorând împrejurarea că - în raport cu soluția dispusă prin decizia

atacată - unele dintre ele sunt inaplicabile;

-  deși a invocat

toate cele 5 cazuri de contestație în anulare, numita P.K.I. nu a adus niciun

argument de drept sau de fapt în susținerea acestora.

Or, simpla invocare a

unor texte din materia contestației în anulare (cazuri de contestație în

anulare), în lipsa unor minime dovezi care să sprijine cererea de contestație

în anulare, și care să sugereze măcar aparența posibilei incidente a cazului de

casare, nu este suficientă pentru depășirea primei faze a acestei căi

extraordinare de atac (admisibilitatea în principiu, astfel cum este

reglementată de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.).

De asemenea, nu este

respectat nici termenul de introducere a contestației în anulare, termen

prevăzut de art. 388 C. proc. pen. (după caz, 10 zile de la începerea

executării, respectiv 30 de zile de la data pronunțării), fiind de plano exclus

cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Constatând că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în

sprijinul contestației în anulare nedepunându-se minime dovezi care să releve

eventuala incidență a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., Înalta Curte , va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.K.I.

împotriva Deciziei penale nr. 4258 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr.1252/30/2005.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 octombrie 2010.