ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4657/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 684/COM din 9 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 12193/111/2010,

Tribunalul Bihor, a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta SC Q.C.E.

SRL, în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL și cu pârâta Banca T. SA Sediul Central,

și în consecință a dispus anularea biletului la ordin emis la Oradea, Bihor,

plătibil la Oradea, pentru suma de 43.371,90 RON. A dispus anularea înscrierii

incidentului de plată major cu privire la biletului la ordin în C.I.P. - F.N.B.O..

A obligat pârâta SC U. SRL Orșova, jud. Mehedinți, la plata sumei de 2.008,3 RON

reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond

a avut în vedere următoarele:

Deși contravaloarea Facturii fiscale din

29 septembrie 2009, în valoare de 43.371,90 RON, emisă în baza Contractului de vânzare-cumpărare

produse petroliere din 01 iunie 2009, a fost achitată prin O.P. din 04

noiembrie 2009, totuși prin Cererea de înscriere a refuzului bancar în F.N.B.O.

din 24 noiembrie 2010 s-a solicitat înscrierea incidentului de plată produs cu biletul

la ordin emis la Oradea la data de 01 iunie 2010 pe numele reclamantei SC Q.C.E.

SRL în calitate de subscriitor, având ca beneficiar/ultim giratar pe pârâta SC U.

SRL, ca urmare a refuzului la plată din lipsă parțială de disponibil, în cazul prezentării

la plată la termen, în condițiile în care plata era în mod evident anterioară emiterii

biletului la ordin.

În conformitate cu prevederile art. 36

alin. (2) Regulamentul nr. 1/2001 actualizat privind organizarea și funcționarea

la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți, „Anularea informațiilor

privind incidentele de plăți înregistrate în F.N.I.P. și în F.N.P.R. se poate face

numai de persoanele declarante, din proprie inițiativă sau la solicitarea instanțelor

judecătorești, în baza unei cereri de anulare, conform formularului prezentat în

anexa nr. 8A, 8B sau 8C, după caz, transmisă la C.I.P. în aceeași zi bancară.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel,

în termen și legal timbrat, apelanta pârâtă SC U. SRL solicitând admiterea apelului,

schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii introductive.

În dezvoltarea motivelor de apel arată

că, sub un prim aspect se impune a se verifica competența teritorială a primei instanțe

și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente Tribunalul Timiș, care

este locul unde s-a produs incidentul de plata în discuție.

Întregul probatoriu existent în dosarul

de fond nu a fost procedural admis și nici administrat.

Solicită constatarea și cenzurarea ca fiind

neprocedurală încercarea unilaterală a reclamantei de a lua interogatoriu apelantei,

fără a exista o dispoziție a instanței în acest sens, astfel încât poziția sa nu

reprezintă un refuz de a răspunde la interogatoriu, ci o sancționare a modalității

prin care s-a formulat acest interogatoriu, în mod unilateral, fiindu-i comunicat

extrajudiciar de către reprezentantul reclamantei, prin poștă.

Instanța de fond nu putea decât să analizeze

îndeplinirea condițiilor legale de existență ale actului atacat - bilet la ordin,

în speța fiind aplicabile acte normative cu caracter special și nu pot fi analizate

relațiile comerciale și creanțele dintre părți ori caracterul cert, lichid și exigibil

al acestor creanțe, deoarece nu fac obiectul cauzei, nu există un petit în acest

sens și ar fi încălcate principiile procesului civil - disponibilitatea părților,

evitarea unui plus petit, pronunțarea asupra ce se cere în mod concret.

În drept a invocat prevederile art. 282

și următoarele, art. 129, art. 156, art. 167 C. proc. civ. și art. 969 C. civ..

Examinând hotărârea apelată prin prisma

criticilor formulate, instanța a apreciat apelul declarat de către pârâta SC U.

SRL ca fiind fondat.

Referitor la excepția de necompetență a

instanței de fond în soluționarea cauzei, competența aparținând potrivit susținerilor

apelantei Tribunalului Timiș, deoarece în circumscripția instanței respective s-a

produs incidentul de plată, aceasta nu a fost primită.

În speță, reclamanta a chemat în judecată

Banca T. Cluj Napoca și SC U. SRL cu sediul în Timișoara, iar cererea de chemare

în judecată s-a introdus la Tribunalul Bihor.

Fiind vorba, în speță, despre o competență

alternativă, pârâtul nu poate invoca direct în apel, excepția de necompetență a

instanței de fond în soluționarea cauzei.

Competența teritorială alternativă este

reglementată prin norme dispozitive, ceea ce face ca excepția de necompetență teritorială

alternativă să poată fi invocată de pârât doar în fața primei instanțe prin întâmpinare

sau când aceasta nu este obligatorie, până la prima zi de înfățișare, or în cazul

de față pârâtul apelant nu a invocat excepția în fața instanței de fond, motiv pentru

care nu o va putea face pentru prima dată în apel.

Criticile apelantei au fost găsite nefondate

și în ceea ce privește modul în care Tribunalul Bihor a administrat proba cu interogatoriu.

Interogatoriul pârâtei apelante a fost

încuviințat de prima instanță la cererea reclamantei intimate SC Q.C.E. SRL prin

încheierea de ședință din 17 februarie 2011, dată la care cea dintâi a fost legal

citată.

De asemenea, interogatoriul i-a fost comunicat

apelantei SC U. SRL pentru a răspunde în scris la acesta, în conformitate cu

art. 222 C. proc. civ..

Observațiile apelantei SC U. SRL au fost

apreciate întemeiate însă cu privire la modul de soluționare a litigiului pe fond

de către prima instanță.

S-a reținut astfel că reclamanta SC Q.C.E.

SRL a emis biletul la ordin din 1 iunie 2010 pentru suma de 43.371,90 RON pe seama

pârâtei SC U. SRL în calitate de beneficiar. Biletul la ordin în discuție avea ca

scadență data de 24 noiembrie 2010.

La data scadenței, beneficiarul biletului

la ordin l-a introdus la plată, însă acesta a fost refuzat de Banca T. SA din lipsă

parțială de disponibil.

Urmare a refuzului de plată, SC Q.C.E.

SRL a fost înscris cu biletul la ordin în C.I.P. la cererea Băncii T. Bihor Oradea.

În raport cu dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. b) și c) Regulamentul nr. 1/2001, deoarece în speța de față ne aflăm în

prezența unui incident de plată major, confirmat de înscrisurile din dosarul de

fond, din care rezultă că biletul la ordin în litigiu, ca urmare a prezentării în

termen la plată, a fost refuzat la decontare de banca declarantă din lipsă parțială

de disponibil, curtea de apel a apreciat că instanța de fond nu putea dispune anularea

incidentului de plată.

În acest cadru procesual, tribunalul trebuia

să verifice doar dacă au fost respectate dispozițiile legale cu privire la înscrierea

incidentului de plată și nu să statueze cu privire la existența sau inexistența

obligației de plată a sumei de bani pentru care a fost emis, întrucât nu a fost

investită cu o astfel de cerere.

Reclamanta, prin acțiunea formulată, a

mai solicitat instanței prin acțiunea formulată și anularea biletului la ordin,

însă nu a invocat motivele de nulitate și nici temeiul lor juridic.

Potrivit art. 106 raportat la art. 89 și

art. 93 Legea nr. 58/1934, nulitatea poate interveni în caz de pierdere, sustragere

sau distrugere a biletului la ordin, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, Curtea de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 7/2012-A/C

din 31 ianuarie 2012, a admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC U.

SRL, a schimbat în totalitate sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC Q.C.E. SRL având ca obiect anulare bilet la ordin și

înscriere incident de plată major cu privire la biletul la ordine în C.I.P..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC Q.C.E. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței de fond.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În susținerea cererii recurenta a susținut

că biletul la ordin a fost emis parțial necompletat, fiind garanția plății unor

produse ce au fost achitate cu ordin de plată anterior termenului, ce dădea dreptul

beneficiarului să completeze și să deconteze titlul de credit. Totodată a mai arătat

reclamanta că biletul la ordin a fost completat de către beneficiar fără autorizarea

reclamantei, pentru care ulterior s-a promovat o ordonanță de plată, respinsă, deci

pretinsele penalități nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește situația de fapt, recurenta

arată că deși situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de apel,

nu a reținut faptul că reclamanta a probat motivul de nulitate al titlului de credit,

care a fost obținut prin completarea frauduloasă a biletului la ordin.

Ca și motiv de nulitate indică dolul, prin

inducerea în eroare la momentul eliberării titlului de credit, solicitând efectuarea

plății mărfurilor înscrise și reținând instrumentul de plată parțial completat pentru

folosirea lui ulterioară, neautorizat, consimțământul reclamantei la emiterea titlului

de credit a fost viciat, actul fiind anulabil.

De asemenea, recurenta a invocat manoperele

dolosive efectuate de creditoare pentru utilizarea și decontarea neautorizată a

instrumentului de plată.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat

anularea biletului la ordin emis la Oradea, pentru suma de 43.371,90 RON și anularea

înscrierii incidentului de plată în Centrala Incidentelor de Plăți.

Din examinarea susținerilor pe care reclamanta

le reiterează prin recursul de față, se constată că nu sunt întrunite condițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate,

așa cum greșit se solicită.

Ținând seama de regimul juridic expres

prevăzut de lege pentru biletul la ordin ca titlu de valoare și instrument de plată,

titlu la ordin ce încorporează obligația necondiționată de a plăti la vedere suma

menționată, se constată că trasul-organul bancar a procedat legal la verificarea

condițiilor de formă și a disponibilului în cont, cu respectarea normelor bancare,

practicând refuzul de plată și notificarea incidentului bancar ivit.

În mod corect instanța de apel a constatat

că în situația de față ne aflăm în situația unui incident de plată major, iar în

lipsa disponibilului bancar, înscrierea incidentului de plată a operat cu respectarea

strictă a dispozițiilor legale cuprinse în Regulamentul Băncii Naționale a României

nr. 1/2001.

Premisa de la care pornește instanța de

apel, privind încălcarea principiului disponibilității de către instanța de fond

este corectă, având în vedere temeiul acțiunii, respectiv prevederile art. 36

alin. (2) Regulamentul nr. 1/2001.

Deși reclamanta a solicitat prin acțiune

anularea biletului la ordin, tară a indica motivele de nulitate și temeiul juridic,

se constată că nulitatea biletului la ordin poate interveni în condițiile art. 106,

raportat la art. 89 și art. 93 Legea nr. 58/1934, situație care nu este incidență

în speța de față.

În consecință, recursul reclamantei se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC Q.C.E. SRL împotriva deciziei

nr. 7/2012-A/C din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.