ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 115/P

din 25 mai 2010, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul D.Ș. a fost trimis în judecată,

din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată,

prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248

1

același Cod, în

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g), art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus,

în ce-l privește pe inculpat, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii

prescripției răspunderii penale.

Pe latură civilă, în baza

art. 14, a art. 15 și a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998

C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC P. SA - membru

O.G., suma de 134.548,8 RON despăgubiri civile.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele:

Inculpatul D.Ș. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C. pen., actul de sesizare susținând că el, în calitate de director adjunct al Societății

Naționale a Petrolului - Sucursala P.S., în perioada februarie-aprilie 2001, de

la SC H.I. SRL Arad, a achiziționat produse la prețuri mai mari decât cele stabilite

de Societatea Națională a Petrolului P. București, în acest mod prejudiciind-o cu

3.139.641.357 ROL.

Tribunalul Bihor, prin

sentința penală nr. 330.P din 31 octombrie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 18

1

C. pen. a dispus achitarea inculpatului și aplicarea amenzii administrative în sumă

de 1.000 RON. Pe latură civilă, s-a respins acțiunea părții civile.

În esență, soluția a fost

motivată pe nesemnificativa prejudiciere a părții civile în condițiile unei activități

cu rezultate financiare deosebite a Sucursalei P.S., în ceea ce privește rulajul

anului 2001 și pe considerentul că, la urmărirea penală, S.I., directorul economic

al acestei sucursale a fost scos de sub urmărire penală și față de el s-a aplicat

o amendă administrativă, inculpatul aflându-se într-o situație similară.

Apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bihor a fost admis, s-a desființat sentința și cauza a fost

trimisă pentru rejudecare cu motivarea că instanța de fond nu a stabilit cert prejudiciul,

impunându-se efectuarea unei expertize tehnice.

La datele despre care

se susținea că inculpatul a săvârșit fapta, D.Ș., potrivit fișei postului  directorul

de producție (inculpatul) era, ierarhic, subordonat directorului general și coordona

serviciile producție țiței, gaze suplac, aprovizionarea, dispeceratul, S.S. și S.M.,

Biroul mecano-energetic. Printre unele atribuții de serviciu proprii coordonării

compartimentelor menționate, inculpatul asigura pregătirea și realizarea programului

de producție privind extracția țițeiului, gazelor, degazolinarea, comercializarea,

prestarea serviciilor, aproba plățile sucursalei ș.a.

Totodată, inculpatul,

în perioada menționată a exercitat atribuțiile directorului general, acela, Z.G.,

aflându-se în concediu de odihnă.

Societatea Națională a

Petrolului, Adunarea Generală a Acționarilor, în ședința din 12 iulie 1998, a stabilit

Regulamentul de organizare și funcționare, prin acesta, printre altele, fiind aprobate

competențele și atribuțiile sucursalelor (adresa din 17 aprilie 2001).

Sucursalele, în domeniul

comercial, asigurau aprovizionarea cu materii, materiale, piese de schimb, utilaje,

prin bazele de aprovizionare proprii, printre acestea fiind și Fl., sau prin contracte

încheiate în condiții de rentabilitate și eficiență economică, cu respectarea prevederilor

legale.

SC H.I. SRL Arad a fost

abilitată de către Societatea Națională a Petrolului (prin directorul general) să

aprovizioneze Sucursala P.S. cu diferite materiale, dar numai sub condiția, ca de

acestea să fie nevoie în procesul de producție, iar prețurile practicate să fie

cel mult egale cu cele ale Bazei de Aprovizionare F., deci rentabile și cu eficiență

economică.

Sucursala P.S., în perioada

07 februarie 2001 - 03 aprilie 2001, de la SC H.I. SRL Arad, a achiziționat piese

și subansamble de producție în valoare de 11.780.328.593 ROL.

Fiecare factură avea aplicată,

de către inculpat, mențiunea „financiar”, era semnată de el și de alți șefi de birouri

și servicii.

Sucursala P.S., în perioada

31 mai - 30 iunie 2001, a fost verificată financiar de o comisie a Societății Naționale

a Petrolului, controlul relevând că fără a se întocmi un necesar, fără comandă sau

contract, furnizorul a emis factura din 07 februarie 2001, valoare - 3.582.369.902

ROL și o alta, din 20 martie 2001, valoare 1.642.717.340 ROL, printre altele, figurând

ca aprovizionate, 2.288 buc „scaune cu bine” sintetizate de 2

1/2

preț

1.683.456 ROL/buc.

S-a mai constatat că sucursala

nu ceruse de la bazele de aprovizionare din sistem, prețurile negociate pentru un

astfel de produs, el, maxim, putând ajunge la 1.511.038 ROL/buc., plusul facturat

fiind 172.419 ROL/buc, costurile fiind astfel afectate cu 394.494.672 RON. Totodată,

același control a relevat că, de la aceeași firmă s-au aprovizionat, fără stabilirea

unui necesar și fără comandă materiale și mijloace fixe în valoare de 14.098.252.220

ROL, printre materiale figurând și contactori.

Concluzia controlului

a fost că sucursala, împreună cu specialiștii și organele proprii vor inventaria

existența faptică a materialelor aprovizionate de la acea firmă, înscrise în bonurile

de consum și se va stabili diferența, persoanele vinovate, modul de recuperare și

diferențele constatate.

Ca atare, în toamna anului

2001, o asemenea comisie, efectuând inventarierea faptică a materiilor și materialelor

achiziționate de sucursală de la firma amintită, a stabilit pe de o parte, că unele

lipsesc de la punctele de lucru, iar pe de altă parte, că aprovizionarea nu a fost

justificată ca necesară.

La cercetarea judecătorească,

expertiza contabilă judiciară a stabilit diferențele între prețurile cu care s-au

achiziționat materialele și piesele și prețurile acestora și produse practicate

de Baza de aprovizionare F., diferența situându-se la 99.146 RON.

Expertul contabil audiat

la termenul de judecată din 13 aprilie 2010 a precizat că privind o parte din achiziții,

prevăzute în facturi, nu au permis identificarea unui preț negociat la Baza de aprovizionare

F., astfel că nu le-a luat în calcul, a scăzut din suma totală diferența negativă

dintre prețurile de achiziție și cele practicate de bază, acea sumă însemnând câștigul

realizat de sucursală prin achiziția unor produse cu un preț mai mic decât cel al

bazei, iar în scris, a detaliat modalitatea de calcul, suma totală a diferențelor

de preț dacă nu se iau în considerare diferențele negative, este 1.345.487.295 ROL.

Administratorul SC H.

SRL Arad, L.L., a declarat că până în februarie 2001 a livrat Sucursalei S. diverse

produse, conducerea sucursalei fiind de acord cu prețurile practicate, acestea au

fost verificate, iar S.M., administratorul SC E. SRL Marghita a luat legătura cu

inculpatul D.Ș. pentru a-i oferi produse, firma sa neavând aprobarea de la Societatea

Națională a Petrolului P.:

La rândul său, inculpatul

a negat că ar fi avut vreo relație de afaceri sau că ar fi lansat vreo comandă pentru

cele furnizate de SC H.I. SRL Arad.

În continuare, inculpatul

a arătat că deși cunoștea despre achiziția acestora în perioada februarie-aprilie

2001, nu a existat o comandă, nu se practica acest lucru pentru că societățile agreate

cunoșteau necesitățile sucursalei, ei colaborând de mai mulți ani și trimiteau materiale

fără emiterea unor comenzi ferme.

Martorul S.M. a declarat

că, la sugestia inculpatului, pentru că firma administrată de el nu era agreată

de Societatea Națională a Petrolului P., s-a adresat celor de la SC H.I. SRL Arad.

Cei doi martori amintiți au mai arătat că transportul a fost efectuat de la SC C.

SRL Oradea la sucursală cu aprobarea directorului D.Ș., facturile pentru materiale

au fost avizate de directorul adjunct D.Ș. și plata s-a făcut prin compensare, neexistând

comandă scrisă, ci numai accept verbal și scris prin avizarea facturilor.

Ca atare, avându-se în

vedere că raportul de expertiză contabilă judiciară a stabilit prejudiciu mai mic

de 200.000 RON, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută

de art. 248 C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apeluri inculpatul și expertul E.C., acesta sub aspectul neacordării onorariului

de expertiză cuvenit.

Inculpatul și-a motivat

apelul pe nelegalitatea hotărârii instanței de fond, el criticând soluția de constatare

a intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile în care, fie fapta

nu există, fie a fost săvârșită de alte persoane. Pe latură civilă, inculpatul a

cerut înlăturarea obligării lui de la plata prejudiciului stabilit la cercetarea

judecătorească în fond.

În faza judecării apelului,

inculpatul a cerut continuarea judecății, sens în care i s-a aprobat și efectuarea

unei noi expertize contabile judiciare cu obiective stabilite, cum ar fi: expertul

să stabilească definiția noțiunii de viză de control financiar preventiv, ce semnificație

are mențiunea „financiar” înscrisă de către inculpat pe cele 8 (opt) facturi cu

referire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata în lumina prevederilor

legale incidente și a reglementărilor interne ale Societății Naționale a Petrolului

P. - Sucursala S. privind viza CFP, să precizeze obligațiile inculpatului din perioada

februarie-aprilie 2001 cu referire la urmărirea și verificarea încadrării achizițiilor

în prețurile impuse, dacă în evidențele contabile ale Societății Naționale a Petrolului

P. a fost înregistrat vreun prejudiciu și să se stabilească cert dacă inculpatul

a produs un prejudiciu, precum și cuantumul acestuia.

Această expertiză a reținut

că potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Sucursalei S., coroborat

cu fișa postului inculpatului, cu dispozițiile O.U.G.  nr. 119 din 31 august 1999

privind auditul intern și controlul financiar preventiv propriu, acesta se exercita

de contabilul șef, iar această activitate este atributul exclusiv a compartimentului

economic, acesta având posibilitatea să refuze viza de CFP, semnătura inculpatului,

mențiunea de pe facturi „financiar” era aplicată oricărui act din corespondența

zilnică a sucursalei și nu însemna decât repartizarea documentului serviciului căruia

i se adresa, deci serviciului financiar tocmai pentru controlul financiar preventiv,

compartimentului economic revenindu-i responsabilitatea directă a verificării încadrării

prețurilor în cele practicate de baza F., acesta având și obligația de a refuza

viza de CFP.

Referitor laturii civile

a cauzei, instanța de apel a stabilit că s-a înscris în evidența contabilă a Societății

Naționale a Petrolului P., procesul-verbal încheiat la 04 martie 2002 în baza notei

contabile din 30 aprilie 2002, or expertiza nouă a stabilit că înscrisul de 416.348.223

ROL, fără TVA nu îi este imputabil inculpatului și pentru că el nu avea atribuții

de gestionare, conform Legii nr. 22/1969, iar actele cauzei referitoare la suma

de 3.139.641.357 ROL, diferența de preț la piese și materiale aprovizionate în perioada

07 februarie - 03 aprilie 2001 nu este cauzat de inculpat, ci de persoana care asigura

controlul financiar preventiv, aceasta fiind șeful compartimentului economic.

Ca atare, prin decizia

penală nr. 48.A din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile

declarate de inculpat și de expertul E.C., a desființat sentința, a înlăturat dispoziția

privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, dispoziția de

obligare a aceluiași inculpat la plata despăgubirilor civile pentru partea civilă

SC P. SA București, membru O.G. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 248 C. pen., a respins acțiunea civilă exercitată în cauză, inculpatul

fiind obligat să plătească expertului contabil, suma de 6.957 RON, c/valoarea expertizei.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și partea

civilă SC O.P. SA.

Recursul formulat de Parchet

vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 18 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora susținându-se că instanța de apel,

nejustificat, a înlăturat probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea

judecătorească a fondului, contribuția infracțională a inculpatului fiind evidentă

în cauzarea prejudiciului, în lipsa actelor semnate de el, compartimentul economic

neavând ce să verifice, iar dacă facturile nu ar fi fost semnate de inculpat în

calitate de conducător al sucursalei, achizițiile nu s-ar fi făcut.

Partea civilă și-a motivat

în scris recursul, în esență, susținându-se că inculpatul, aflat la conducerea sucursalei

a acceptat achiziționarea de piese de schimb fără a face un necesar, fără a i se

emite comenzi din partea compartimentelor funcționale, fără a încheia contract,

fără a verifica dacă în depozitele sucursalei existau sau nu piese similare și la

prețuri inferioare celor practicate de Baza de aprovizionare F., singura stabilită

pentru a aproviziona sucursalele, el având în directă subordonare biroul de aprovizionare,

astfel că, prin nesocotirea atribuțiilor sale de serviciu a cauzat pagubă, la acele

date el ocupa și funcția de director general și în aceasta având obligația ca vizarea

facturilor să fie dată numai sub condițiile ca materialele să fie necesare în procesul

de producție, iar prețul să fie cel mult egal cu cel de la Baza F.

Recursurile declarate

sunt fondate potrivit considerentelor ce se vor dezvolta.

Urmărirea penală și cercetarea

judecătorească a fondului cauzei, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută

de art. 248 C. pen.

Alături de motivarea judecătorului

fondului, sunt de evidențiat, sub aspectul situației de fapt, al legislației proprii

activități sucursalei coordonată de inculpat ca director general în perioada analizată,

precum și a sarcinilor sale de serviciu, că Ministerul Industriilor, fost titular

al Societății Naționale a Petrolului P. SA, societate cu capital integral de stat,

în baza Legii nr. 21/1996 stabilise că aprovizionarea cu materiale, obligatoriu,

se făceau numai din Baza proprie F., aici livrările fiind negociate pe baza contractelor

de achiziție, prețurile astfel negociate fiind aplicabile începând cu 01 decembrie

2000, aprovizionările sucursalelor fiind dirijate, comandat, numai acestora.

Pentru a se preîntâmpina

consecința negativă ca anumite materiale să nu se găsească, atunci când erau necesare

sucursalelor, în Baza F. s-au acceptat unele societăți furnizoare, cu condiția imperativă

ca acestea să fie necesare, urgente și utile procesului de producție, aceasta stabilindu-se

prin raport de producție.

Raportat la probele administrate,

controalele proprii efectuate au stabilit că cele achiziționate de la SC H.I. SRL

Arad fie nu existau în fapt, altele nu au fost comandate, nu au fost primite în

gestiune, iar cele găsite în inventarul scriptic constituie nerespectarea cerinței

necesității și urgenței, aspecte recunoscute de inculpat.

În ce privește prețurile,

existând comunicată obligația ca acelea să fie cel mult egale cu cele ale bazei

proprii și produse asemănătoare să nu se afle în depozitele bazei, inculpatul aflat

la conducerea generală a sucursalei a recunoscut că nu a existat o comandă emisă

de compartimentul aprovizionare, compartiment coordonat de el conform organigramei.

Nesocotind obligațiile

stabilite directorului general al sucursalei (atribuții exercitate și faptic în

perioada la care se referă cauza), el aproba și plățile sucursalei, el semnând și

cele 8 facturi amintite.

Alături de probatoriile

amintite, trebuie acordată relevanță declarației martorului L.G., directorul general

în funcție, dar aflat în concediu de odihnă în perioada despre care este vorba,

înlocuitorul său de drept și de fapt fiind inculpatul D.Ș. Acesta a declarat că

pentru a aproviziona sucursala exista obligația regulamentară și stabilită de dispozițiile

Societății Naționale a Petrolului P. de a se cere mai întâi Bazei F. produsele necesare,

urmând ca numai în situația când acelea nu existau în stoc, să se comande altor

societăți agreate, dar cu obligația încadrării prețului în cel practicat de bază,

situație neregăsită în ce-l privește pe inculpat.

În legătură cu facturile,

același martor a susținut că marfa nu putea intra în gestiunea sucursalei decât

dacă documentul de livrare era semnat de conducere, avizul dat de inculpat fiind

tocmai pentru ca produsele să intre în gestiune.

Parte din neîndeplinirea

atribuțiilor de serviciu a fost recunoscută de inculpat, respectiv, inexistența

unor comenzi pentru materialele achiziționate de la SC H.I. SRL Arad, cunoașterea

ROF, obligația de a fi cerut înainte astfel de materiale de la Baza de aprovizionare

F., prețurile achizițiilor să fi fost mult egale cu cele practicate de baza proprie.

În ce privește preferința

pe care instanța de apel a acordat-o raportului de expertiză efectuat în calea de

atac, cu nesocotirea celorlalte probe și fără a motiva înlăturarea lor și a concluziilor

de la fond și în condițiile în care prețurile practicate de baza proprie figurau

introduse în baza de date ale sucursalei, chiar dacă viza de control financiar preventiv

aparținea conducătorului compartimentului economic, actul fiind înaintat conducătorului

cu drept de decizie, cum avea inculpatul, el a contribuit în raport cu rezultatul

produs, în lipsa actelor semnate de el, facturile, documente de livrare nu puteau

fi onorate la plată.

Ca atare, fiind îndeplinite

și condițiile răspunderii civile delictuale (art. 998 și art. 999 C. civ. în vigoare

la datele cauzei), prejudiciul existând, acesta derivă din infracțiune și s-a constatat

raport de cauzalitate, inculpatul îndeplinindu-și defectuos activitatea de funcționar

public cauzând pagubă patrimoniului, sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Pentru considerentele

arătate, recursurile declarate de Parchet și de către partea civilă fiind fondate,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., vor fi admise și se

va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

Potrivit art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de partea civilă SC O.P. SA împotriva

deciziei penale nr. 48/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.Ș.

Casează decizia penală

sus-menționată și menține sentința penală nr. 115 din 25 mai 2010 a Tribunalului

Bihor.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2012.