ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 115/P din 25 mai 2010, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul D.Ș. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 același Cod, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g), art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus, în ce-l privește pe inculpat, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 15 și a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC P. SA - membru O.G., suma de 134.548,8 RON despăgubiri civile. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Inculpatul D.Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248 1 C. pen., actul de sesizare susținând că el, în calitate de director adjunct al Societății Naționale a Petrolului - Sucursala P.S., în perioada februarie-aprilie 2001, de la SC H.I. SRL Arad, a achiziționat produse la prețuri mai mari decât cele stabilite de Societatea Națională a Petrolului P. București, în acest mod prejudiciind-o cu 3.139.641.357 ROL.

Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 330.P din 31 octombrie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 18 1 C. pen. a dispus achitarea inculpatului și aplicarea amenzii administrative în sumă de 1.000 RON. Pe latură civilă, s-a respins acțiunea părții civile. În esență, soluția a fost motivată pe nesemnificativa prejudiciere a părții civile în condițiile unei activități cu rezultate financiare deosebite a Sucursalei P.S., în ceea ce privește rulajul anului 2001 și pe considerentul că, la urmărirea penală, S.I., directorul economic al acestei sucursale a fost scos de sub urmărire penală și față de el s-a aplicat o amendă administrativă, inculpatul aflându-se într-o situație similară.

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost admis, s-a desființat sentința și cauza a fost trimisă pentru rejudecare cu motivarea că instanța de fond nu a stabilit cert prejudiciul, impunându-se efectuarea unei expertize tehnice. La datele despre care se susținea că inculpatul a săvârșit fapta, D.Ș., potrivit fișei postului directorul de producție (inculpatul) era, ierarhic, subordonat directorului general și coordona serviciile producție țiței, gaze suplac, aprovizionarea, dispeceratul, S.S. și S.M., Biroul mecano-energetic. Printre unele atribuții de serviciu proprii coordonării compartimentelor menționate, inculpatul asigura pregătirea și realizarea programului de producție privind extracția țițeiului, gazelor, degazolinarea, comercializarea, prestarea serviciilor, aproba plățile sucursalei ș.a.

Totodată, inculpatul, în perioada menționată a exercitat atribuțiile directorului general, acela, Z.G., aflându-se în concediu de odihnă. Societatea Națională a Petrolului, Adunarea Generală a Acționarilor, în ședința din 12 iulie 1998, a stabilit Regulamentul de organizare și funcționare, prin acesta, printre altele, fiind aprobate competențele și atribuțiile sucursalelor (adresa din 17 aprilie 2001). Sucursalele, în domeniul comercial, asigurau aprovizionarea cu materii, materiale, piese de schimb, utilaje, prin bazele de aprovizionare proprii, printre acestea fiind și Fl., sau prin contracte încheiate în condiții de rentabilitate și eficiență economică, cu respectarea prevederilor legale.

SC H.I. SRL Arad a fost abilitată de către Societatea Națională a Petrolului (prin directorul general) să aprovizioneze Sucursala P.S. cu diferite materiale, dar numai sub condiția, ca de acestea să fie nevoie în procesul de producție, iar prețurile practicate să fie cel mult egale cu cele ale Bazei de Aprovizionare F., deci rentabile și cu eficiență economică. Sucursala P.S., în perioada 07 februarie 2001 - 03 aprilie 2001, de la SC H.I. SRL Arad, a achiziționat piese și subansamble de producție în valoare de 11.780.328.593 ROL. Fiecare factură avea aplicată, de către inculpat, mențiunea „financiar”, era semnată de el și de alți șefi de birouri și servicii.

Sucursala P.S., în perioada 31 mai - 30 iunie 2001, a fost verificată financiar de o comisie a Societății Naționale a Petrolului, controlul relevând că fără a se întocmi un necesar, fără comandă sau contract, furnizorul a emis factura din 07 februarie 2001, valoare - 3.582.369.902 ROL și o alta, din 20 martie 2001, valoare 1.642.717.340 ROL, printre altele, figurând ca aprovizionate, 2.288 buc „scaune cu bine” sintetizate de 2 1/2 preț 1.683.456 ROL/buc. S-a mai constatat că sucursala nu ceruse de la bazele de aprovizionare din sistem, prețurile negociate pentru un astfel de produs, el, maxim, putând ajunge la 1.511.038 ROL/buc., plusul facturat fiind 172.419 ROL/buc, costurile fiind astfel afectate cu 394.494.672 RON.

Totodată, același control a relevat că, de la aceeași firmă s-au aprovizionat, fără stabilirea unui necesar și fără comandă materiale și mijloace fixe în valoare de 14.098.252.220 ROL, printre materiale figurând și contactori. Concluzia controlului a fost că sucursala, împreună cu specialiștii și organele proprii vor inventaria existența faptică a materialelor aprovizionate de la acea firmă, înscrise în bonurile de consum și se va stabili diferența, persoanele vinovate, modul de recuperare și diferențele constatate. Ca atare, în toamna anului 2001, o asemenea comisie, efectuând inventarierea faptică a materiilor și materialelor achiziționate de sucursală de la firma amintită, a stabilit pe de o parte, că unele lipsesc de la punctele de lucru, iar pe de altă parte, că aprovizionarea nu a fost justificată ca necesară.

La cercetarea judecătorească, expertiza contabilă judiciară a stabilit diferențele între prețurile cu care s-au achiziționat materialele și piesele și prețurile acestora și produse practicate de Baza de aprovizionare F., diferența situându-se la 99.146 RON. Expertul contabil audiat la termenul de judecată din 13 aprilie 2010 a precizat că privind o parte din achiziții, prevăzute în facturi, nu au permis identificarea unui preț negociat la Baza de aprovizionare F., astfel că nu le-a luat în calcul, a scăzut din suma totală diferența negativă dintre prețurile de achiziție și cele practicate de bază, acea sumă însemnând câștigul realizat de sucursală prin achiziția unor produse cu un preț mai mic decât cel al bazei, iar în scris, a detaliat modalitatea de calcul, suma totală a diferențelor de preț dacă nu se iau în considerare diferențele negative, este 1.345.487.295 ROL.

Administratorul SC H. SRL Arad, L.L., a declarat că până în februarie 2001 a livrat Sucursalei S. diverse produse, conducerea sucursalei fiind de acord cu prețurile practicate, acestea au fost verificate, iar S.M., administratorul SC E. SRL Marghita a luat legătura cu inculpatul D.Ș. pentru a-i oferi produse, firma sa neavând aprobarea de la Societatea Națională a Petrolului P.: La rândul său, inculpatul a negat că ar fi avut vreo relație de afaceri sau că ar fi lansat vreo comandă pentru cele furnizate de SC H.I. SRL Arad. În continuare, inculpatul a arătat că deși cunoștea despre achiziția acestora în perioada februarie-aprilie 2001, nu a existat o comandă, nu se practica acest lucru pentru că societățile agreate cunoșteau necesitățile sucursalei, ei colaborând de mai mulți ani și trimiteau materiale fără emiterea unor comenzi ferme.

Martorul S.M. a declarat că, la sugestia inculpatului, pentru că firma administrată de el nu era agreată de Societatea Națională a Petrolului P., s-a adresat celor de la SC H.I. SRL Arad. Cei doi martori amintiți au mai arătat că transportul a fost efectuat de la SC C. SRL Oradea la sucursală cu aprobarea directorului D.Ș., facturile pentru materiale au fost avizate de directorul adjunct D.Ș. și plata s-a făcut prin compensare, neexistând comandă scrisă, ci numai accept verbal și scris prin avizarea facturilor. Ca atare, avându-se în vedere că raportul de expertiză contabilă judiciară a stabilit prejudiciu mai mic de 200.000 RON, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul și expertul E.C., acesta sub aspectul neacordării onorariului de expertiză cuvenit. Inculpatul și-a motivat apelul pe nelegalitatea hotărârii instanței de fond, el criticând soluția de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile în care, fie fapta nu există, fie a fost săvârșită de alte persoane. Pe latură civilă, inculpatul a cerut înlăturarea obligării lui de la plata prejudiciului stabilit la cercetarea judecătorească în fond.

În faza judecării apelului, inculpatul a cerut continuarea judecății, sens în care i s-a aprobat și efectuarea unei noi expertize contabile judiciare cu obiective stabilite, cum ar fi: expertul să stabilească definiția noțiunii de viză de control financiar preventiv, ce semnificație are mențiunea „financiar” înscrisă de către inculpat pe cele 8 (opt) facturi cu referire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata în lumina prevederilor legale incidente și a reglementărilor interne ale Societății Naționale a Petrolului P. - Sucursala S. privind viza CFP, să precizeze obligațiile inculpatului din perioada februarie-aprilie 2001 cu referire la urmărirea și verificarea încadrării achizițiilor în prețurile impuse, dacă în evidențele contabile ale Societății Naționale a Petrolului P. a fost înregistrat vreun prejudiciu și să se stabilească cert dacă inculpatul a produs un prejudiciu, precum și cuantumul acestuia.

Această expertiză a reținut că potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Sucursalei S., coroborat cu fișa postului inculpatului, cu dispozițiile O.U.G. nr. 119 din 31 august 1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv propriu, acesta se exercita de contabilul șef, iar această activitate este atributul exclusiv a compartimentului economic, acesta având posibilitatea să refuze viza de CFP, semnătura inculpatului, mențiunea de pe facturi „financiar” era aplicată oricărui act din corespondența zilnică a sucursalei și nu însemna decât repartizarea documentului serviciului căruia i se adresa, deci serviciului financiar tocmai pentru controlul financiar preventiv, compartimentului economic revenindu-i responsabilitatea directă a verificării încadrării prețurilor în cele practicate de baza F., acesta având și obligația de a refuza viza de CFP.

Referitor laturii civile a cauzei, instanța de apel a stabilit că s-a înscris în evidența contabilă a Societății Naționale a Petrolului P., procesul-verbal încheiat la 04 martie 2002 în baza notei contabile din 30 aprilie 2002, or expertiza nouă a stabilit că înscrisul de 416.348.223 ROL, fără TVA nu îi este imputabil inculpatului și pentru că el nu avea atribuții de gestionare, conform Legii nr. 22/1969, iar actele cauzei referitoare la suma de 3.139.641.357 ROL, diferența de preț la piese și materiale aprovizionate în perioada 07 februarie - 03 aprilie 2001 nu este cauzat de inculpat, ci de persoana care asigura controlul financiar preventiv, aceasta fiind șeful compartimentului economic.

Ca atare, prin decizia penală nr. 48.A din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate de inculpat și de expertul E.C., a desființat sentința, a înlăturat dispoziția privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, dispoziția de obligare a aceluiași inculpat la plata despăgubirilor civile pentru partea civilă SC P. SA București, membru O.G. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., a respins acțiunea civilă exercitată în cauză, inculpatul fiind obligat să plătească expertului contabil, suma de 6.957 RON, c/valoarea expertizei. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și partea civilă SC O.P.

SA. Recursul formulat de Parchet vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 18 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora susținându-se că instanța de apel, nejustificat, a înlăturat probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească a fondului, contribuția infracțională a inculpatului fiind evidentă în cauzarea prejudiciului, în lipsa actelor semnate de el, compartimentul economic neavând ce să verifice, iar dacă facturile nu ar fi fost semnate de inculpat în calitate de conducător al sucursalei, achizițiile nu s-ar fi făcut.

Partea civilă și-a motivat în scris recursul, în esență, susținându-se că inculpatul, aflat la conducerea sucursalei a acceptat achiziționarea de piese de schimb fără a face un necesar, fără a i se emite comenzi din partea compartimentelor funcționale, fără a încheia contract, fără a verifica dacă în depozitele sucursalei existau sau nu piese similare și la prețuri inferioare celor practicate de Baza de aprovizionare F., singura stabilită pentru a aproviziona sucursalele, el având în directă subordonare biroul de aprovizionare, astfel că, prin nesocotirea atribuțiilor sale de serviciu a cauzat pagubă, la acele date el ocupa și funcția de director general și în aceasta având obligația ca vizarea facturilor să fie dată numai sub condițiile ca materialele să fie necesare în procesul de producție, iar prețul să fie cel mult egal cu cel de la Baza F. Recursurile declarate sunt fondate potrivit considerentelor ce se vor dezvolta.

Urmărirea penală și cercetarea judecătorească a fondului cauzei, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. Alături de motivarea judecătorului fondului, sunt de evidențiat, sub aspectul situației de fapt, al legislației proprii activități sucursalei coordonată de inculpat ca director general în perioada analizată, precum și a sarcinilor sale de serviciu, că Ministerul Industriilor, fost titular al Societății Naționale a Petrolului P. SA, societate cu capital integral de stat, în baza Legii nr. 21/1996 stabilise că aprovizionarea cu materiale, obligatoriu, se făceau numai din Baza proprie F., aici livrările fiind negociate pe baza contractelor de achiziție, prețurile astfel negociate fiind aplicabile începând cu 01 decembrie 2000, aprovizionările sucursalelor fiind dirijate, comandat, numai acestora.

Pentru a se preîntâmpina consecința negativă ca anumite materiale să nu se găsească, atunci când erau necesare sucursalelor, în Baza F. s-au acceptat unele societăți furnizoare, cu condiția imperativă ca acestea să fie necesare, urgente și utile procesului de producție, aceasta stabilindu-se prin raport de producție. Raportat la probele administrate, controalele proprii efectuate au stabilit că cele achiziționate de la SC H.I. SRL Arad fie nu existau în fapt, altele nu au fost comandate, nu au fost primite în gestiune, iar cele găsite în inventarul scriptic constituie nerespectarea cerinței necesității și urgenței, aspecte recunoscute de inculpat.

În ce privește prețurile, existând comunicată obligația ca acelea să fie cel mult egale cu cele ale bazei proprii și produse asemănătoare să nu se afle în depozitele bazei, inculpatul aflat la conducerea generală a sucursalei a recunoscut că nu a existat o comandă emisă de compartimentul aprovizionare, compartiment coordonat de el conform organigramei. Nesocotind obligațiile stabilite directorului general al sucursalei (atribuții exercitate și faptic în perioada la care se referă cauza), el aproba și plățile sucursalei, el semnând și cele 8 facturi amintite. Alături de probatoriile amintite, trebuie acordată relevanță declarației martorului L.G., directorul general în funcție, dar aflat în concediu de odihnă în perioada despre care este vorba, înlocuitorul său de drept și de fapt fiind inculpatul D.Ș.

Acesta a declarat că pentru a aproviziona sucursala exista obligația regulamentară și stabilită de dispozițiile Societății Naționale a Petrolului P. de a se cere mai întâi Bazei F. produsele necesare, urmând ca numai în situația când acelea nu existau în stoc, să se comande altor societăți agreate, dar cu obligația încadrării prețului în cel practicat de bază, situație neregăsită în ce-l privește pe inculpat. În legătură cu facturile, același martor a susținut că marfa nu putea intra în gestiunea sucursalei decât dacă documentul de livrare era semnat de conducere, avizul dat de inculpat fiind tocmai pentru ca produsele să intre în gestiune. Parte din neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu a fost recunoscută de inculpat, respectiv, inexistența unor comenzi pentru materialele achiziționate de la SC H.I.

SRL Arad, cunoașterea ROF, obligația de a fi cerut înainte astfel de materiale de la Baza de aprovizionare F., prețurile achizițiilor să fi fost mult egale cu cele practicate de baza proprie. În ce privește preferința pe care instanța de apel a acordat-o raportului de expertiză efectuat în calea de atac, cu nesocotirea celorlalte probe și fără a motiva înlăturarea lor și a concluziilor de la fond și în condițiile în care prețurile practicate de baza proprie figurau introduse în baza de date ale sucursalei, chiar dacă viza de control financiar preventiv aparținea conducătorului compartimentului economic, actul fiind înaintat conducătorului cu drept de decizie, cum avea inculpatul, el a contribuit în raport cu rezultatul produs, în lipsa actelor semnate de el, facturile, documente de livrare nu puteau fi onorate la plată.

Ca atare, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale (art. 998 și art. 999 C. civ. în vigoare la datele cauzei), prejudiciul existând, acesta derivă din infracțiune și s-a constatat raport de cauzalitate, inculpatul îndeplinindu-și defectuos activitatea de funcționar public cauzând pagubă patrimoniului, sentința instanței de fond este legală și temeinică. Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de Parchet și de către partea civilă fiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de partea civilă SC O.P. SA împotriva deciziei penale nr. 48/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.Ș. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 115 din 25 mai 2010 a Tribunalului Bihor. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2012.