ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2008

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2006, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice din art. 248 1 C. pen. în art. 272 din Legea nr. 31/1990 pentru inculpatul P.D.M. A fost condamnat inculpatul P.D.M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 19 august 2002 până la 01 iulie 2003. În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe un interval de 1 an în condițiile art. 66 C. pen. A fost condamnat inculpatul B.L. pentru comiterea infracțiunilor: - prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare; - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare; - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., la 4 ani închisoare; - prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

la 2 ani închisoare; - prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a 6 luni închisoare. A fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În temeiul art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul B.L. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe perioada executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării și reținerii preventive, de la 25 ianuarie 2002 la 08 februarie 2002. A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de S.N.P.P.

SA București. A fost obligat inculpatul P.D.M. la 8.781.807.535 lei despăgubiri civile pentru partea civilă. A fost obligat inculpatul B.L. la 2.024.555.761 lei cu dobânzi legale aferente, despăgubiri către S.N.P.P. SA București și la 366.977.000 lei despăgubiri către SC A. SA Râmnicu Sărat. A fost obligat inculpatul B.L. la 758 lei RON impozit pe profit cu dobânzile și taxele aferente către M.F.P.D.G.F.P Vrancea, potrivit deciziei de impuneri nr. 2554/S1 din 5 iulie 2005. Au fost obligați inculpații la câte 3000 lei RON cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre inculpați. Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere următoarele: 1. Prin rechizitoriul nr. 41/P din 30 septembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului B.L., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

și art. 9, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1993, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că, prin derularea unor tranzacții comerciale cu SC A. SA Râmnicu Sărat, inculpatul, ca administrator al SC S.H.S. C. SRL Focșani, a prejudiciat această societate cu suma de 366.977.000 lei, reprezentând contravaloarea diferență a combustibilului rezidual vândut ca fiind combustibil lichid ușor, iar în luna iulie 2001 și luna august 2001 nu a înregistrat pentru SC S.H.S. C. SRL, nu a raportat și nu a plătit TVA aferente vânzărilor de produse petroliere. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 7682/2002. 2. Prin rechizitoriul nr. 119/P din 6 noiembrie 2002 Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus trimiterea în judecată penală a inculpaților: - P.D.M.

pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - B.L. pentru comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu și înșelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost acuzat inculpatul P.D.M. că, în calitate de director general al sucursalei P. Vrancea, a livrat produse petroliere către cinci societăți comerciale, administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., fără a respecta dispozițiile S.N.P.P.

SA, achiziționând mijloace de transport supraevaluate și încălcând regulile privind condițiile de achiziție, a dispus plata cantității de ulei L 150 fără recepție și fără să fie necesară sucursalei; a dispus livrarea de produse petroliere fără plata acestora și achiziția de mijloace de transport fără evaluare, fără licitație sau negociere a prețului, fără avizul S.N.P.P. SA, fapte ce au cauzat S.N.P.P. SA un prejudiciu în valoare totală de 12.999.621.899 lei. Pentru inculpatul B.L. s-a reținut că acesta l-a determinat pe inculpatul P.D.M. să achiziționeze mijloacele de transport, să-i livreze produse petroliere fără plata acestora, contrar dispozițiilor S.N.P.P. SA, fapt ce a cauzat un prejudiciu de 12.999.621.899 lei în dauna sucursalei P. Vrancea; a indus în eroare conducerea sucursalei P. Vrancea, vânzând acesteia un autotractor Renault și o cisternă inox în valoare de 2.304.952.452 lei, deși acestea nu se aflau în proprietatea sa.

3. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1523/P/2002. Deoarece între cele două cauze există o strânsă legătură, pentru o mai bună administrare a probelor și în aplicarea principiului aflării adevărului, prevăzut de art. 3 C. pen., s-a dispus conexarea celor două cauze într-un singur dosar, potrivit dispozițiilor art. 34 C. proc. pen., sub nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea. La dosarul nr.7682/2002 s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 41/P/2002 al IPJ Vrancea, Serviciul de Cercetări penale. La dosarul nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea s-au atașat dosarele de urmărire penală vol. I - IV.

La cercetarea judecătorească a cauzei au fost audiați inculpații, martorii F.N., P.P.N., A.C., P.C., R.O., P.M.G., G.I., s-au depus acte în apărare și circumstanțiere, s-a efectuat o expertiză tehnică auto (în acest sens s-a depus Raportul de expertiză tehnică D.G.), s-au efectuat expertize contabile și s-au depus raportul de expertiză tehnică V.G., raportul de expertiză tehnică B.C. și C.E.; s-au depus acte normative privind activitatea S.N.P.P. SA, privind evaluarea activității contabile respectiv Raportul Auditorilor Independenți, acte financiar contabile, relații scrise depuse de D.G.F.P. Vrancea și de către S.N.P.P. SA privind prejudiciile; acte medicale privind starea sănătății inculpatului P.D.M.

În ședința publică din 29. noiembrie 2002 inculpatul P.D.M., prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 159 C. proc. pen. privind măsurile preventive care i-au fost aplicate și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Având în vedere că soluționarea cererii inculpatului prin apărător nu are legătură cu fondul cauzei, privește doar o măsură preventivă, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, potrivit disp. art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 300 C. proc. pen. Inculpatul P.D.M. pe parcursul cercetării judecătorești a depus acte medicale privind starea sănătății sale deosebit de precare și, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L Mina Minovici, atașat la dosar, s-a concluzionat că acesta este în imposibilitate să participe la judecată suferind de boli grave, s-a dispus în baza art. 303 C. proc.

pen. suspendarea judecății pe un interval de timp consemnat în raport și apreciat ca suficient pentru ameliorarea sănătății inculpatului. După reluarea cercetării judecătorești, inculpatul P.D.M. a depus și alte acte medicale privind imposibilitatea deplasării la instanță. în acest sens s-au acordat mai multe termene însă nu a mai solicitat suspendarea judecării cauzei și, prin apărător, a arătat că efectuarea unei alte expertize medico-legale ar fi stresantă pentru sănătatea sa. 4. Din lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: a) La 12 decembrie 2001, prin intermediul lui D.D.S., B.L., ca administrator la SC S.H.S. C. SRL, a achiziționat de la SC A.S.E. SRL Mangalia o cantitate de 40 tone produs petrolier recuperat în valoare de 42.480.000 lei, în preț fiind inclus și TVA-ul.

Pentru transportul produsului petrolier au fost închiriate 2 cisterne de către același intermediar, D.D.S., cu acordul inculpatului B.L., de la SC T.O.S. SA Agigea, iar de la furnizor s-au înmânat intermediarului avizele de însoțire a mărfii și buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001, acesta atestând tipul și caracteristicile produsului petrolier transportat. Ambele cisterne cu produs petrolier recuperat au fost oferite spre vânzare SC A. SA Râmnicu-Sărat ca fiind combustibil lichid ușor-C.L.U. tip 3 și nu produs petrolier recuperat, așa cum era în realitate. La descărcarea mărfii, buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001 nu a mai fost găsit și a fost înlocuit cu un alt document având nr. 2083 (fila 58 vol. l). Din declarațiile martorilor angajați la SC A. SA Râmnicu-Sărat : P.N., G.G., C.G., D.D.S.

a rezultat că, la acel moment, SC A. SA Râmnicu-Sărat se afla în criză de combustibil, nu aveau laboratoare necesare pentru recepție calitativă a combustibililor livrați, astfel încât verificarea combustibilului adus spre vânzare de D.D.S., în numele lui B.L., s-a efectuat empiric prin aruncarea unei cantități mici în cazanele termice și, cum acesta ardea, au acceptat să-l cumpere. După descărcarea celor 2 cisterne în bazinele SC A. SA Râmnicu-Sărat, inculpatul B.L. a facturat către această societate cantitatea de 41844 kg C.L.U. la prețul de 8.403 lei/kg fără TVA, în total rezultând suma de 418.422.007 lei, conform facturii fiscale VN AKA 5714923 din 18 decembrie 2001 (fila 57 vol. l.). La data de 19 decembrie 2001, SC A. SA Râmnicu-Sărat a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 111 pentru cantitatea de C.L.U.

tip 3, avizată cu buletinul de analiză nr. 2083 (fila 56 vol. l.). Martorul D.D.S. a recunoscut că a prezentat directorului SC A. SRL Râmnicu-Sărat, P.N., documentele de livrare a mărfii, așa cum au fost reținute anterior, ca fiind C.L.U. tip 3, cum îi spusese inculpatul B.L. iar acesta, la rândul lui, a recunoscut că a trecut pe factură mențiunea „combustibil lichid ușor" pentru că așa îi sugerase o altă persoană iar el, personal, nu a cunoscut faptul că erau două produse total diferite, cu prețuri de achiziții diferite. Susținerile inculpatului au fost infirmate prin toate probele administrate în cauză iar apărarea acestuia că în fond nu a creat nici un prejudiciu societății, nu este conformă cu probele administrate și situația de fapt.

Chiar dacă SC A. SRL Râmnicu-Sărat a folosit substanța achiziționată și aceasta nu a produs utilajelor, respectiv cazanelor termice, deficiențe în funcționare, diferența de preț dintre produse motivează prejudiciul cauzat societății. Fapta inculpatului B.L. de a prezenta ca adevărată o situație mincinoasă și de a induce pe această cale în eroare SC A. SA Râmnicu-Sărat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fapt ce a avut ca urmare prejudicierea acestei societăți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. b) La data de 14 noiembrie 2001, Garda Financiară, secția Vrancea, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, deși în mod repetat, respectiv la 21 septembrie 2001 și 22 octombrie 2001, i-a comunicat inculpatului să prezinte documentele pentru SC S.H.S.

C. SRL Focșani, acesta a refuzat. De asemenea, s-a stabilit că la datele de 30 august 2001, 04 septembrie 2001 și 07 septembrie 2001, inculpatul B.L. a fost invitat și la sediul Poliției Economico-Financiare din cadrul I.P.J Vrancea, pentru a prezenta documentele societății S.H.S. C. SRL, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de contravenție, seria C nr. 120967 din 16 octombrie 2001 pentru neprezentarea documentelor. În urma neregulilor sesizate în activitatea SC S.H.S. C. SRL, Garda Financiară a procedat la verificarea financiar-contabilă a activității acestei societăți. Ca partener în afacerile firmei figura S.N.P.P., sucursala P. Vrancea, astfel că, pentru clarificarea tuturor aspectelor privind operațiunile comerciale derulate, comisarii gărzii financiare s-au deplasat la această societate și au procedat la verificarea relațiilor comerciale dintre firme.

Procesul verbal încheiat de comisarii Gărzii Financiare la data de 25 ianuarie 2002 (fila 31 vol. I dosar nr. 00095/2002), alături de alte acte întocmite de Garda Financiară Vrancea (filele 40-42 D 00095/2002, fila 108, 113 dosar 41/P/2002), au stat la baza declanșării urmăririi penale împotriva inculpatului P.D.M., director general la SNP P. SA, sucursala Vrancea, și a inculpatului B.L. c) Fapta de comerț intervenită între S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea, și SC S.H.S. C. SRL, care a convins organele de urmărire penală privind caracterul ilicit al tranzacțiilor intervenite între cele 2 firme, a rezultat din factura fiscală VN-AKA-5714863, emisă de SC S.H.S.C. SRL la 31 august 2001, potrivit căreia S.N.P.P.

SA, sucursala P. Vrancea, a achiziționat la 02 iulie 2001 un cap tractor marca Renault în valoare de 2.023.000.000 lei, obiect care, în realitatea fizică, nu exista la niciuna dintre firme. Aceasta, deoarece la data când figura în scripte ca fiind proprietatea sucursalei P. Vrancea, capul tractor aparținea SC E. SRL și care l-a vândut la 20 iulie 2001 către SC H. SRL La aceeași dată, în scriptele sucursalei P. Vrancea figura ca achiziționată de la SC S.H.S. C. SRL și o remorcă pentru prețul de 714.000.000 lei însă și aceasta, la data tranzacției, se afla tot în proprietatea SC E. SRL. Abia la 23 noiembrie 2001 B.L. a cumpărat cele 2 mijloace de transport, la prețul de 150.000.000 lei și, respectiv, 50.000.000 lei și Ie-a predat cumpărătorului sucursala P. Vrancea.

Din evidențele contabile ale acestei societăți a rezultat că plata achiziționării celor 2 mijloace de transport s-a realizat într-un mod neobișnuit în relațiile economice legale ale S.N.P.P. SA, respectiv prin „compensare" cu produse petroliere, împrejurare care, alături de alte carențe ale acestor tranzacții, au determinat verificarea întregii activități economice desfășurate de sucursala P. Vrancea, nu numai față de SC S.H.S. C. SRL ci și față de celelalte firme administrate de soții B.L. și B.D., reprezentate numai de B.L.: SC M. SRL, SC C & OIL SRL, SC D & D E. SRL. Sucursala P. Vrancea nu avea personalitate juridică, își desfășura întreaga activitate ca sucursală sub tutela S.N.P.P.

SA București, motiv pentru care organele de urmărire penală au solicitat probatorii și colaborarea acesteia nu numai pentru a delimita cadrul legal al activității sucursalei P. Vrancea de încrengătura afacerilor firmelor administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., cât și pentru verificarea apărărilor inculpatului P.D.M., director general, și învinuita F.N., director economic al sucursalei, aceștia susținând constant că au respectat întocmai dispozițiile privind activitatea comercială a sucursalei. Din relațiile scrise comunicate la dosar, respectiv „Statutul" S.N.P.P. și Regulamentul de Organizare și Funcționare P. Vrancea, a rezultat că aceasta era condusă de un comitet director format din directorul de sucursală, director comercial, director economic și inginer șef.

Directorul de sucursală, inculpatul P.D.M., avea ca atribuții: - asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor transmise de conducerea S.N.P.P. SA; - coordona activitățile de control financiar general, de planificare și de contractare; - angaja împreună cu directorul economic, prin semnătură, răspunderea sucursalei în relațiile cu clienții; emitea decizii de recuperare a pagubelor pe baza celor stabilite de consiliul director. Directorul economic (învinuita F.N.) avea ca atribuții: - coordona și răspundea de organizarea și desfășurarea activității economico-financiare a sucursalei; - efectua analize periodice sub aspectul rentabilității și eficienței în adoptarea de măsuri pentru ridicarea eficienței economice a întregii activități; - se ocupa de inițierea și aplicarea masurilor corespunzătoare pentru reducerea cheltuielilor neeconomice, depistarea și recuperarea operativă a pagubelor pricinuite.

Pentru evitarea blocajelor financiare și indisponibilizării de fonduri, a eliminării pierderilor și evidențierea în vederea asigurării rentabilității și eficienței a activității desfășurate, S.N.P.P.

SA a emis dispoziții cu reguli obligatorii în desfășurarea activității subunităților teritoriale, care au fost comunicate ulterior tuturor subunităților teritoriale și se refereau la: - interzicerea livrării în regim de compensare a produselor petroliere, purtătoare de accize și alte taxe începând cu 17 mai 2001; - desfășurarea oricărui act de comerț numai în baza unor contracte ferme, prin care să fie angajată răspunderea părților contractante, contracte care să cuprindă și clauze asigurătorii față de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării contravalorii producției livrate (1999); - pentru livrarea de produse petroliere plata să se realizeze în momentul livrării cu garanție bancară, nu se livrează produse petroliere peste nivelul garanției sau dacă ultima livrare nu a fost decontată (1999). - începând cu data de 17 ianuarie 2000, vânzarea produselor petroliere de depozite, să se efectueze numai pe bază de comandă fermă, cu plata la livrarea pe baza de contract comercial, cu plata la livrare sau la termen, acesta neputând depăși 15 zile calendaristice, iar beneficiarii să prezinte garanții bancare; - din data de 31 iulie 2000, toate operațiunile vânzări produse vor fi efectuate cu plata la livrare; pentru instrumentele de plată tip CEC, livrarea produselor se va face numai după încasarea în contul sucursalei a filelor CEC utilizate de beneficiari;

- se vor lua urgent măsuri de recuperare și strângere a creanțelor în sistem de distribuție; în acest sens, comisiile pentru recuperarea creanțelor să urmărească debitorii și încasările, să someze clienții ce nu au achitat contravaloarea produselor, să fie stinse de urgență datoriile clienților prin compensări acolo unde este posibil. Deși întreaga conducere a sucursalei P. Vrancea avea cunoștință de aceste reguli obligatorii în activitatea financiar-bancară a sucursalei, Garda Financiară și organele de urmărire penală au constatat grave abateri de la aceste reguli, încălcări ale legislației privind comercializarea produselor petroliere. În acest sens, apărarea inculpatului P.D.M. privind necomunicarea acestor reguli de către S.N.P.P.

SA a fost infirmată prin întreg ansamblul probatoriilor administrate: adrese și relații scrise depuse de S.N.P.P. SA, procese-verbale de control încheiate la sucursala P. Vrancea, declarațiile martorilor, membrii în conducerea sucursalei P. Vrancea: P.P., F.N., consilier juridic A.G. Din actele contabile verificate la cele 2 societăți: sucursala P. Vrancea, și SC M.I. SRL, a rezultat că relațiile comerciale dintre acestea s-au derulat cu încălcări ale dispozițiilor comunicate de S.N.P.P. SA. d) în perioada 24 februarie 2000 - 20 aprilie 2001, SC M.I. SRL a achiziționat de la P. Vrancea, diferite produse petroliere pentru care nu a achitat prețul cumpărării ci l-a compensat prin vânzarea către P. Vrancea a altor produse; la rândul său, P. Vrancea, pentru a achita diferitele produse achiziționate de la firmele reprezentate de inculpatul B.L., a livrat acestora produse petroliere, creându-se între sucursala P. Vrancea și firmele reprezentate de inculpatul B.L.

un „hățiș" de relații pseudo-comerciale finalizate cu prejudicierea sucursalei P. Vrancea. Astfel, SC M.I. SRL a achiziționat de la sucursală produse petroliere și servicii în valoare de 2.143.179.876 lei pentru care nu a achitat prețul de cumpărare ci, în contul acestuia, a livrat către sucursală produse petroliere, mijloace fixe (autotractor Roman și cisternă automecanică) și servicii în valoare de 4.422.950.363 lei. A rezultat din evidentele contabile că aceste creanțe, debite reciproce au fost achitate prin: procese-verbale de compensare, ordine de plată, plăți directe și procese-verbale de cesionare de debite. În acest sens, în factura nr. 2774255 din 30 ianuarie 2001, emisă de SC M.I. SRL s-a consemnat că această societate a livrat către sucursala P. Vrancea un autotractor Roman și o cisternă automecanică, fiecare în valoare de 1.0 noiembrie 500.000 lei, care a fost achitată de sucursală în compensare cu produse petroliere.

Raportul de expertiză contabilă întocmit la urmărirea penală a evidențiat că, la data facturării acestor mijloace de transport, SC M.I. SRL nu avea nici o datorie către sucursală, deci mijloacele de transport în cauză nu au fost achiziționate în contul unei datorii a SC M.I. SRL, ci a fost o tranzacție de sine stătătoare. Or, achiziția unor mijloace de transport trebuia prevăzută în planul de investiții în anul 2001, cu motivația că acestea sunt necesare sucursalei, potrivit dispozițiilor comunicate de S.N.P.P. SA, însă achiziția aceasta nu era prevăzută și nu s-a respectat procedura obișnuită în cazul achiziționării acestui tip de mijloace fixe. Din declarațiile inculpaților rezultă că „oferta", „ negocierile", „prețul" și alte elemente ce fac parte din procedura legală, obișnuită pentru achiziționarea unor astfel de bunuri, s-au realizat doar prin discuții între cei doi inculpați, fără avizul S.N.P.P.

SA, fără o evaluare tehnică din partea persoanelor acreditate (comisie) din colectivul sucursalei P. Vrancea. La solicitarea inculpatului P.D.M., SC M.V. SRL Focșani (martorul R.O.) a întocmit un raport de expertizare teoretică a mijlocului de transport, fără a fi, în realitate, expertizate cu scopul de a declara, de a se stabili valoarea de piață pentru valorificarea prin vânzare conform legii, alegându-se ca metodă de evaluare a costului de înlocuire net, rezultatul trebuind a fi condiționat de profitabilitatea potențială adecvată.

Din actele contabile și declarațiile inculpaților a rezultat că, la data achiziționării, autotractorul avea o vechime de 16 ani și a fost transferat la Ciorăști întrucât nu putea funcționa normal fiind necesare reparații capitale; cisterna automatică a fost fabricată în România în anul 1978, avea o vechime de 23 ani la data facturării și a fost necesară transferarea sa pentru reparații generale; din procesul-verbal de predare-primire a acestui mijloc de transport, autotractorul și cisterna nu aveau nici un fel de dotări. Martora F.N., director economic la sucursala P. Vrancea, a arătat că, într-adevăr, a semnat procesul-verbal de compensare prin care s-a achitat contravaloarea mijloacelor de transport, însă nu a participat la organizarea licitațiilor, la negocieri, nu i s-a cerut părerea în legătură cu aceste achiziții sau prețul stabilit.

În raportul de expertiză contabilă, s-a menționat că: - la 06 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 750.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea la 7 iunie 2000; - la 07 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 250.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea; - la 7 iunie 2000, sucursala P. Vrancea a emis în favoarea SC M.I. SRL, 3 ordine de plată în valoare de 1.000.000.000 lei, sumă egală cu cea menționată în cele 2 cecuri emise de SC M.I. SRL; - la 8 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei P. Vrancea un CEC în valoare de 495.000.000 lei, depus în bancă iar în aceeași zi sucursala a emis în favoarea SC M.I.

SRL, 2 ordine de plată, în valoare totală de 500.000.000 lei. Referitor la acest transfer de bani, P.D.M., care a semnat ordinele de plată, a declarat că suma virată în contul SC M.I. SRL de 1.500.000.000 lei a reprezentat avans marfă către SC M.I. SRL și, datorită faptului că marfa nu a mai fost livrată, s-a restituit avansul. De precizat că primul instrument de plată a fost emis de SC M.I. SRL pentru suma de 750.000.000 lei, deși societatea nu avea această sumă în cont și nu avea acoperire pentru a garanta plata sumei. e) Din actele contabile verificate la sucursala P. Vrancea a rezultat că aceasta a derulat relații comerciale cu încă o firmă administrată și reprezentată de inculpatul B.L., SC S.H.S.

C. SRL, în perioada 6. noiembrie 2000 -5 februarie 2002 constând în parte scriptic, în parte real, în achiziționarea de la sucursala de produse petroliere și alte produse în valoare de 2.208.838.789 lei și livrate acesteia, produse petroliere și mijloace fixe în valoare de 5.111050.000 lei. Creanțele și debitele se regăsesc evidențiate și au fost stinse prin ordinul de plată, plăți directe, procese-verbale de compensare cu livrări produse petroliere către sucursală și cesiune de debite. La data de 16 mai 2001, conform facturii 5714859, SC S.H.S. C. SRL a livrat sucursalei P. Vrancea cantitatea de 92 tone ulei L 150 la prețul de 15.900 lei/kg, exclusiv TVA, în total valoarea mărfii fiind de 1.740.732.000 lei.

Marfa nu a fost recepționată la sucursală însă, a fost înregistrată în contabilitatea acesteia în contul 371/3 (evidență greșită din punct de vedere contabil deoarece acest cont înregistrează mărfuri în curs de aprovizionare) iar prețul a fost achitat parțial (în sensul că 1.333.719.956 lei prin compensare - proces-verbal nr.2278/16 mai 2001 și cu Ordin de plată nr.771/5 iunie 2001 în valoare de 180.000.000 lei). Deși sucursala P. Vrancea a depus diligentele necesare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, uleiul nu a mai fost livrat sucursalei și, din aceste motive, S.H.S. C. SRL a întocmit în roșu factura cu nr.5714865 prin care se storna factura de livrare ulei. Inculpatul B.L.

s-a apărat în ce privește livrarea cantității de ulei afirmând că discutase despre aceasta cu Rafinăria A.S. Ploiești, a primit asigurări privind posibilitatea achiziționării cantității de ulei și, în baza acestora, a încheiat cu sucursala P. Vrancea convenția verbală privind livrarea cantității de 92 tone ulei L 150. în același sens, și inculpatul P.D.M. a declarat că, apropiindu-se campania de toamnă, era necesar ca sucursala P. Vrancea să poată livra acest tip de combustibil. Potrivit adreselor emise de Rafinăria A.S. ROMANĂ Ploiești, rezultă că, în perioada 01 mai 2001 - 02 iulie 2001, unitatea nu a avut relații comerciale cu S.H.S. C. SRL, avea în stoc ulei tip L 150, disponibil pentru livrare dacă s-ar fi solicitat aceasta și, de asemenea, avea în custodie pentru S.N.P.P.

SA încă 428 tone. Prețul de livrare, exclusiv TVA pentru terți era de 15.900 lei/kg iar pentru S.N.P.P. era de 14.335 lei /kg. În această perioadă, toate livrările către sucursala P. SA s-au făcut din cantitățile păstrate în custodie, întreaga cantitate fiind plătită conform facturii întocmite la data realizării custodiei de către S.N.P.P. SA. În cursul anului 2001, sucursala P. Vrancea a achiziționat de la Rafinărie doar 23 tone L 150 la data de 29 ianuarie 2001 și 25,150 tone ulei la data de 22 octombrie 2001, la prețul de 14.335 lei /kg și a vândut în anul 2001 doar 31,169 tone ulei, din care în luna august 3,438 tone, în luna septembrie 2,629 tone, în luna octombrie 4,125 tone, adică pe perioada „campaniei de toamnă" cantitatea de 10,192 tone.

Nu s-a confirmat astfel susținerea inculpatului P.D.M. privind necesitatea aprovizionării urgente cu combustibil pentru campania de toamnă care să justifice cumpărarea de la inculpatul B.L. a uleiului L 150 la un preț mai mare decât cel plătit de Rafinărie (cantitatea de 92 tone a fost cumpărată fără a fi recepționată la unitate iar următoarea achiziție de ulei L 150 s-a făcut în luna octombrie, la sfârșitul campaniei de toamnă). Instanța de fond a apreciat că inculpatul B.L. nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că a achiziționat de la Rafinărie vreo cantitate de ulei L150, că a făcut demersuri în acest sens pentru a justifica bunele sale intenții în derularea „afacerilor" cu sucursala P. Vrancea.

Inculpatul P.D.M. a dispus plata uleiului în condițiile în care S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinărie iar, în cazul în care sucursala ar fi avut nevoie de ulei în derularea relațiilor sale comerciale, S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinăria A.S. ROMÂNĂ SA, prețul nu ar fi fost plătit din fondurile sucursalei ci s-ar fi decontat la nivelul raporturilor comerciale dintre S.N.P.P. și Rafinăria A.S. . f) La data de 02 iulie 2001, când s-a stornat factura de ulei, S.H.S. C. SRL a emis facturile cu nr. 5714863 și nr. 5714864, prin care „s-a livrat" către sucursală un autotractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei și o remorcă cisternă în valoare de 714.000.000 lei, care au fost achitate de sucursală cu ordine de plată și dispoziții de plată „din casă", precum și în regim de compensare cu procesul-verbal nr. 3130 din 12 iulie 2001, astfel încât la 02 iulie 2001 sucursala avea o creanță către S.H.S.C.

SRL în valoare de 800.881.444,9 lei, fără să se mai impună recuperarea unor creanțe prin achiziționarea de la această societate a celor două mijloace de transport. Disciplina economico-financiară prevedea ca pentru aceste mijloace de transport să existe un plan de investiții - sau să fie trecute în acesta, părțile să negocieze, să se înțeleagă cu privire la prețul de achiziție, înțelegerea să fie consemnată într-un contract cu drepturi și obligații ferme pentru ambele părți, să se atașeze documentații necesare, actele privind starea tehnică a acestor mijloace de transport anterior cumpărării precum și recepția calitativă tehnică a acestora. Mai mult, la data facturării achiziției, cele două mijloace de transport nici nu se aflau în proprietatea vânzătorului B.L.

S.H.S.C. SRL, ci în proprietatea SC E.C.T. SRL, care avea ca asociat și administrator pe numitul C.C. Cele 2 mijloace de transport nu au intrat însă niciodată în proprietatea S.H.S. C. SRL sau a sucursalei P. Vrancea. La data de 23 iunie 2001, Guvernul României prin A.V.A.B., a întocmit procesul verbal de licitație nr. 2857 în care se menționa că numitul C.C. a cumpărat prin licitație publică un nr. de 12 autotractoare Renault cu 12 semiremorci Metaco din proprietatea debitorului SC A. SA lași, iar printre acestea se aflau și cele 2 autotractoare Renault și semiremorca Metaco ce urmau a fi facturate de către B.L. către sucursală la data de 02 iulie 2001 și 31 august 2001. La achiziția acestor mijloace de transport de către C.C., experții tehnici agreați de A.V.A.B au constatat că valoarea unui tractor Renault împreună cu semiremorcă Metaco era de 247.720.000 lei la data de 31 martie 2001. C.C.

a achiziționat pentru firma sa, la 5 iulie 2000, 3 autotractoare și 3 semiremorci Metaco la prețul de 357.000.000 lei, inclusiv T.V.A, iar pentru achitarea acestora societatea a contractat la B.C.R Vrancea un credit de 800.000.000 lei garantat cu un apartament și un teren intravilan situat în Focșani. în contractul de creditare nr.704 din 16 iunie 2000 s-a precizat că, în termen de 30 zile, se va constitui gaj fără deposedare asupra mijloacelor de transport în cauză, ipotecile pentru imobilele au fost întabulate la Judecătoria Focșani însă gajul nu a mai fost constituit iar Judecătoria Focșani, la 10 septembrie 2002, a dispus radierea ipotecilor deoarece creditul angajat de C.C. a fost restituit.

C.C., pentru SC E.C.T. SRL, a achiziționat la 7 aprilie 1996 de la SC R. SRL o remorcă cisternă din inox și un autotractor Iveco cu prețul de noiembrie 800.000 lei și, în timpul cercetărilor, a declarat că, în perioada februarie - martie 2001, B.L. și-a manifestat dorința de a cumpăra 2 tractoare Renault cu prețul de 12-13 000 mărci germane bucata și o semiremorcă Metaco la prețul de 4.000 mărci germane, însă C.C. a condiționat cumpărarea acestora de achitarea prețurilor. Deoarece B.L. nu a achitat nici măcar un avans pentru aceste mijloace de transport, C.C. nu a facturat către S.H.S.C. SRL bunurile pentru care B.L. își manifestase intenția să le cumpere. Pentru a-l asigura pe C.C. de bunele sale intenții, B.L.

i-a comunicat că urmează să contracteze un credit în bancă pe care îl va garanta cu aceste bunuri, motivație cu care a obținut de la C.C. cărțile de identitate ale autovehiculelor. Aceste cărți de identitate au fost prezentate de B.L. inculpatului P.D.M. și, în baza acestora, s-a justificat achiziționarea de către sucursala P. Vrancea a mijloacelor de transport deși, în momentul facturării, bunurile se aflau în proprietatea lui C.C. Autotractorul Renault, facturat ca vândut către sucursala P. Vrancea la data de 22 iulie 2001, a fost vândut de C.C. pentru SC E.C.T. SRL la 01 iunie 2001 către SC H. SRL Tîrgu Ocna împreună cu o semiremorcă Metaco la prețul de 500.000.000 lei, inclusiv TVA și nu a intrat niciodată în proprietatea S.H.S.C.

SRL sau a sucursalei P. Vrancea. Pentru cisterna inox, despre care inculpatul B.L. i-a comunicat lui C.C. intenția de a o cumpăra însă cu modificările adecvate, C.C. a fost de acord cu B.L. și, în vederea viitoarei achiziționări a acestui bun, a transportat cisterna la SC B.C. SRL Onești pentru modificarea acesteia - costul modificărilor în cuantum de 232.703.535 lei a fost facturat către sucursala P. Vrancea, care a achitat suma respectivă și apoi a refacturat-o către SC S.H.S.C. SRL. Deoarece vânzarea cisternei către sucursală de către B.L. s-a realizat fără acordul lui C.C., acesta a sesizat organele de urmărire penală împotriva inculpatului B.L. Din probele efectuate la urmărirea penală în legătură cu mijloacele de transport a rezultat următoarele: - autotractorul nu a existat ca bun proprietatea SC S.H.S.C.

SRL și nu a intrat niciodată în proprietatea sucursalei P. Vrancea (deși prețul vânzării a fost evidențiat contabil), motiv pentru care S.H.S.C. SRL a emis în roșu o factură de stornare pentru factura din 2 iulie 2001; - abia în timpul urmăririi penale, B.L. a depus în copie xerox factura VN-AKA-5714866 din 30 iulie 2001 prin care se stornează atât autotractorul Renault cât și cisterna inox, însă această factură nu poartă viza sucursalei P. Vrancea, nu este evidențiată în contabilitatea unității deși la 27 septembrie 2001 sucursala a achitat către SC B.C. SRL contravaloarea modificării cisternei iar la 5 februarie 2002 s-a emis factura de stornare a capului tractor care a fost operată în contabilitatea sucursalei.

Rezultă că cisterna inox a fost vândută sucursalei P. Vrancea de către inculpatul B.L. fără a fi proprietarul cisternei și fără a-l informa corect pe P.D.M. cu privire la acest bun. g) La data de 31 august 2001, cu facturile nr. 5714867 și nr. 5714868 S.H.S.C. SRL, prin administrator B.L., a vândut sucursalei P. Vrancea un cap tractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei și o semiremorcă platformă în valoare de 351.050.000 lei, în condițiile în care societatea nu avea nici o datorie către sucursală, deci nu avea de recuperat vreo creanță de la societatea respectivă, împrejurare care să justifice vânzarea acestora și facturarea vânzării, în timp ce cele 2 mijloace de transport se aflau în proprietatea SC E.C.

SRL. De altfel, la 14. noiembrie 2001, C.C. a vândut lui G.I. cele 2 mijloace de transport cu sumele de 89.000.000 lei, respectiv, 35.700.000 lei. La rândul său, B.L. a cumpărat aceste bunuri la 23. noiembrie 2001 cu prețurile de 150 milioane lei și, respectiv, 50 milioane lei pe care Ie-a predat la sucursala P. Vrancea. S-a apreciat că toate aceste demersuri ale inculpatului B.L. nu ar fi fost posibile fără contribuția inculpatului P.D.M. Acesta, deși avea experiență managerială, o pregătire teoretică deosebită, bine informat cu privire la activitatea specifică sucursalei, a acceptat cu o ușurință inexplicabilă pentru statutul său social, director și specialist, să implice patrimoniul sucursalei Pcco Vrancea, S.N.P.P.

SA, în afacerile inculpatului B.L. i) Acesta, ca administrator și al societății SC C& D Oill SRL, cu asociați B.D. și P.C., a inclus și această societate în relațiile comerciale cu sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 08 noiembrie 2001-21 decembrie 2001, SC C & D Oill SRL a achiziționat de la P. Vrancea produse petroliere în valoare de 2.618.967.856 lei și a livrat două autotractoare marca Iveco cu prețul de 4.688.391.750 lei, creanțele și debitele dintre cele 2 societăți au fost achitate prin procese verbale de compensare și ordine de plată. La data achiziționării acestor mijloace, sucursala P. Vrancea avea o creanță asupra SC C & D Oill SRL în valoare de 366.129.634 lei, încât achiziționarea bunurilor nu se justifică, acestea fiind în valoare de 4.688.391.750 lei.

Pentru ca SC S.H.S.C. SRL să nu mai apară în actele contabile ca „furnizor" principal pentru mijloacele de transport achiziționate de sucursala P. Vrancea și pentru justificarea majorării prețurilor, B.L. s-a folosit de SC C& D Oill SRL, pe care a implicat-o în relații „comerciale", pe de o parte, cu SC S.H.S.C. SRL iar, pe de altă parte, cu sucursala P. Vrancea. De la SC G.T.I. SRL Maramureș, B.L. a cumpărat pentru S.H.S.C. SRL, cu factura nr. 33872, la 6 noiembrie 2001, un cap tractor Iveco Magius cu prețul de 120 milioane lei, apoi în scripte bunul este revândut către SC C &D Oill SRL la 21 noiembrie 2001, cu prețul de 2.044.2 11750 lei și, apoi, vândut sucursalei P. Vrancea, la aceeași dată, cu prețul de 2.056.11150 lei.

În aceeași manieră de vânzare-cumpărare între firme, intermediar fiind SC C & D Oill SRL, B.L. a achiziționat la 29 noiembrie 2001 pentru SC S.H.S.C. SRL un alt cap tractor Iveco Magius cu prețul de 85 milioane lei, l-a vândut la 01 decembrie 2001 către SC M.I. SRL cu prețul 299.880.000 lei, bun revândut către SC C& D Oill SRL la 17 decembrie 2001 cu suma de 2.046.800.000 lei și evident vândut către sucursala P., în aceeași zi, cu 2.632.280.000 lei. Martorul G.S.D., administrator al SC G.T.I.

SRL, a declarat că autotractorul Iveco a fost achiziționat din Germania pentru prețul de 5.000 mărci germane, care era grav avariat, că a cumpărat din România încă un autotractor cu prețul de 50.000 mărci germane și că ambele autotractoare Ie-a folosit până în anul 2001, când s-a hotărât să le revândă datorită uzurii avansate a motorului și consumului mare de motorină; în momentul achiziționării, autotractorul cumpărat din Germania avea circa 70.000 km la bord iar celălalt autotractor avea pompa de injecție defectă și în starea aceasta au fost vândute. Cu adresa nr. 11715 din 30 septembrie 2002, sucursala P. Vrancea a comunicat la urmărirea penală că cele 2 autotractoare au fost înregistrate având 585.286 km, respectiv 818.246 km parcurși iar de la data intrării în patrimoniul sucursalei au parcurs 87 km și, respectiv 9.863 km, fiind în deplină capacitate de funcționare.

j) B.L. și B.D. mai aveau înscrisă în administrare și SC L.C. SRL, societate care a derulat relații comerciale cu SC sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 15 mai 2001 - 03 august 2001, societatea a achiziționat de la sucursala P. Vrancea produse petroliere, în valoare de 1.306.966.724 lei, însă contractul de vânzare-cumpărare este semnat numai de către inculpatul P.D.M., fără existenta celorlalte semnături care să angajeze răspunderea patrimonială, director economic și oficiu juridic. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că, la data de 31 august 2002, SC L.C. SRL avea o datorie față de sucursala Vrancea de 814.002.218 lei și penalități în valoare de 1.213.555.875 lei.

Expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală a constatat din punct de vedere contabil următoarele: - livrările din depozitele P. de produse petroliere s-au efectuat fără avizul scris al întregii conduceri al sucursalei, respectiv, directorul general, directorul economic, directorul comercial și inginerul șef; - autotractorul Renault și cisterna inox facturate la data de 2 iulie 2001, în mod greșit, au fost înregistrate în contabilitatea sucursalei P. nu la achiziții ci în contul - mărfuri în custodie, deși nu s-a întocmit proces-verbal de custodie; - facturile emise nu aveau viza departamentului control financiar preventiv - departament coordonat de directorul economic care avea obligația să dispună și să coordoneze efectuarea controlului financiar-preventiv; - au fost încălcate dispozițiile art. 8 din Normele Metodologice nr. 63943 din 20 septembrie .2001 privind înregistrarea în contabilitate a documentelor referitoare la operații supuse controlului financiar-preventiv și care nu au fost vizate și deci nu trebuiau înregistrate în contabilitate; în acest sens, adresa nr. 9075 din 06 august 2002 privind inexistența unei evidențe a refuzului de viză a controlului financiar preventiv, comunicată de sucursala P. Vrancea, a fost apreciată ca fiind irelevantă și că accentuează implicarea totală, exclusivă a inculpatului P.D.M.

în afacerile derulate cu inculpatul B.L.; - achizițiile de mijloace fixe au fost făcute ca tranzacții de sine stătătoare și doar într-o mică măsură au acoperit datoriile existente la data achizițiilor respective; - procesele-verbale de compensare încheiate de sucursala P. Vrancea, semnate de directorul general, inculpatul P.D.M., nu respectă dispozițiile O.U.G nr. 77/1999 și ale H.G. nr. 409/1999; - S.N.P.P. SA, prin adresa nr. 3031 din 16 mai 2001, a interzis livrarea în regim de compensare a produselor petroliere purtătoare de accize. Deși avea cunoștință de această directivă, inculpatul P.D.M. a semnat singur 7 procese-verbale de compensare între sucursala P. Vrancea și societățile comerciale administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., în valoare totală de 4.739.259.936 lei; - s-a încălcat și dispoziția S.N.P.P.

SA, comunicată cu adresa nr. 2200 din 3 iunie 1997 privind achiziționarea și compensarea debitelor cu mijloace de transport, operațiune permisă numai pe baza evaluării scripte de către persoane autorizate - evaluatori neutri; - la 7 iunie și 8 iunie 2000, sucursala a virat către SC M.I. SRL suma de 1.500.000.000 lei cu 5 ordine de plată iar, deși pe aceste documente se menționează ca obiect al plății contravaloare mărfuri, nu s-au evidențiat contabil facturi, contracte sau alte documente care să justifice aceste mențiuni. Este adevărat că această sumă a fost restituită în aceeași zi de către SC M.I.

SRL, însă cu 5 milioane lei mai puțin și demonstrează „ingineriile" financiare construite de cei 2 inculpați; - în urma achitării contravalorii cantității de 90 tone ulei L 150 și a autotractorului Renault, facturat la 2 iulie 2001, marfa nu a fost recepționată de sucursala P. Vrancea și plata achitării acesteia a imobilizat financiar unitatea cu suma de 3.763.733.000 lei pentru care societatea a fost obligată la penalități în valoare de 2.387.002.284 lei. Tribunalul Vrancea a reținut că inculpatul P.D.M. a susținut, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, că relațiile comerciale dintre sucursala P. Vrancea și societățile comerciale administrate de inculpatul B.L.

s-au derulat legal chiar dacă nu s-au încheiat contracte ferme, s-au evidențiat în actele contabile toate convențiile încheiate, nu s-a cauzat nici un prejudiciu sucursalei P. Vrancea; S.N.P.P.

SA nu a comunicat în timp util sau nu a comunicat toate directivele la care s-a făcut referire la urmărirea penală iar verificările și controalele efectuate de aceasta nu au sesizat nici o deficiență în activitate; mijloacele de transport, cap tractor, autocisternă, erau necesare în desfășurarea activității sucursalei, prețurile de achiziție ale acestora nu au contrazis prețurile de circulație ale pieței în acea perioadă iar dovada că achiziția acestor bunuri a fost benefică o reprezintă faptul că aceste mijloace de transport se aflau în acel moment în circulație și erau folosite potrivit scopului achiziționării; la momentul achiziționării acestor mijloace de transport, sucursala avea oferte asemănătoare transmise de la A. Mediaș, A. Brașov și au fost vizionate înainte de a fi achiziționate, personal a verificat documentația tehnică prezentată de inculpatul B.L., a considerat că nu mai sunt necesare transformări, acele mijloace de transport fiind destinate transportului de produse petroliere fără alte cheltuieli; la capitolul uleiuri, sucursala Vrancea dispunea de capacitatea de depozitare pentru categorii variate de uleiuri, lunar comercializau un procent de 5%; nu a avut cunoștință despre „custodie", iar achitarea prețurilor prin „compensare" este legală ca mijloc de plată contabil, nu este interzis și, la nivel P. se practică frecvent astfel de plăți;

a avut încredere în inculpatul B.L. deoarece îl cunoștea de mai mult timp, a considerat că este legal să practice achitarea unor sume în avans, nu a impus nici unei persoane din conducerea sucursalei să efectueze anumite operațiuni contabile iar prejudiciul adus societății nu există pentru că nu a fost evidențiat în expertizele contabile. Tribunalul Vrancea a reținut că inculpatul B.L. a susținut punctele de vedere ale inculpatului P.D.M., în sensul că între societăți au existat relații comerciale derulate în mod legal; exista un contract cadru de vânzare-cumpărare, însă nu a cunoscut că acesta se folosea pentru toate produsele achiziționate sau vândute de sucursala P. Vrancea; la vânzările efectuate către sucursala P. Vrancea, inculpatul a susținut că a discutat nu numai cu inculpatul P.D.M.

și cu alte persoane de la societate, se dădeau telefoane în legătură cu prețurile, se făceau recepții la produsele vândute și, când părțile erau de acord, se întocmea factura; în ceea ce privește achiziționarea uleiului L 150, în acea perioadă a avut probleme cu R.A. Ploiești; cu administratorul C.C. a avut o înțelegere de afaceri ca între oameni serioși; i-a plătit acestuia prețul, însă, C.C. nu a mai recunoscut aceste împrejurări; prețurile de achiziție pentru utilajele vândute Ie-a stabilit la prețul pieții și având în vedere marca utilajelor vândute, starea de funcționare, felul în care se prezenta utilajul. Inculpatul a considerat că nu a prejudiciat sucursala P. Vrancea. Partea civilă S.N.P.P.

SA București s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul de 15.304.574.364 lei, reprezentând contravaloare mijloace tehnice auto, achiziționate în mod defectuos, nelegal. Astfel, în timp ce ambii inculpați P.D.M. și B.L. au susținut că relațiile comerciale intervenite între sucursala P. Vrancea, pe de o parte, și societățile comerciale S.H.S.C. SRL, SC M.I. SRL, SC&D Oill SRL, SC L.C. SRL s-au derulat legal, cu respectarea disciplinei financiare și legislației specifice unităților de profil, directivelor S.N.P.P. SA, că nu au cauzat prejudicii, S.N.P.P. SA a susținut prin cererea de constituire de parte civilă că, în realitate, aceste relații comerciale au fost nelegale, nu au respectat directivele S.N.P.P.

SA și au cauzat acesteia prejudicii. În acest sens, partea civilă a detailat susținerile sale arătând că prejudiciul evaluat inițial la 15.304.574.364 lei este format din (fila 90 vol. ll): - 6.476.855.070 lei, reprezentând diferență dintre valorile facturilor mijloacelor de transport achiziționate de sucursală și valorile stabilite în raporturile de expertiză tehnică auto, efectuate la urmărirea penală pentru un autotractor Renault, o semiremorcă Metaco, un autotractor Roman, 2 autotractoare Iveco Margirus, o semiremorcă cisternă inox; - 2.304.952.465 lei, reprezentând contravaloare autotractor Renault, contravaloare cisternă inox, stabilită ca diferență dintre valoarea din expertiză și contravaloarea modificărilor făcute de SC B.C.

SRL Onești; - 2.024.555.761 lei, debite neachitate de către SC S.H.S. C. SRL, SC L. SRL, SC M.I. SRL; - 4.497.754.068 lei, penalități de întârziere la debitele neachitate de societățile enumerate anterior; - comisioane bancare. În verificarea susținerilor inculpaților și dovedirea vinovăției acestora, la stabilirea existenței prejudiciului, a cuantumului acestuia, la cercetarea judecătorească a cauzei s-a dispus efectuarea de expertize contabile, tehnice, audierea martorilor propuși prin rechizitoriu și de către inculpați, s-au atașat relațiile comunicate de S.N.P.P. SA București și de sucursala P. Vrancea, acte normative și relațiile scrise, comunicate de către inculpați. Față de Regulamentul de organizare și funcționare a sucursalei P., de Ordinul Ministrului Finanțelor privind Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare nr. 817/1998, de instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 70/1997 privind controlul fiscal, de Legea nr. 30/1991, de adresele nr. 3031 din 16 mai 2001, nr. 2200 din 3 iunie 1997, 3329 din 30 iulie 1998, la dosarul de urmărire penală s-a depus un raport de expertiză contabilă, completat la cercetarea judecătorească, din care rezultă cu certitudine încălcarea dispozițiilor legale privind achiziționarea produselor petroliere și a mijloacelor de transport. Prin declarațiile date la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, instanța de fond a constatat că F.N. și P.P. au infirmat susținerile inculpatului P.D.M. privind acordul celorlalte persoane din conducerea sucursalei P. Vrancea la achiziționarea de produse petroliere și mijloace de transport; ambele martore au arătat că, în fapt, inculpatul P.D.M.

se ocupa singur de achiziționarea mijloacelor de transport, motivând că „problema este de natură tehnică", numai dumnealui o putea rezolva, nu consulta membrii comitetului de conducere al filialei cu privire la achiziții. A.C. a arătat că a avut funcția de șef coloană auto și, în această calitate, a constatat că mijloac