ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3410/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Judecătoriei Reșița, înregistrată la data de 4 august 2009, reclamantul D.D.A.

a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.B. SA, sucursala județeană Caraș Severin,

solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 40.000 Euro, la

cursul de schimb al pieței valutare de la data de 3 mai 2008, cu titlu de daune

morale și materiale, urmare a accidentului produs la acea dată, care s-a soldat

cu vătămarea sa corporală, precizând că latura civilă a acțiunii penale nu a

fost soluționată, întrucât conducătorul auto C.A.D. a decedat.

Judecătoria Reșița,

prin sentința nr. 3 din 11 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș Severin, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

raportate la valoarea pretențiilor reclamantului în sumă de 145.867 lei.

Prin sentința nr. 256

din 11 mai 2010, Tribunalul Caraș Severin a admis în parte acțiunea

reclamantului, obligând-o pe pârâta SC G.P.A. SA, sucursala județeană Caraș

Severin, să plătească acestuia suma de 20.000 Euro, cu titlu de daune

morale și 5.000 Euro, reprezentând daune materiale.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 54

alin. (2) din Legea nr. 136/1995, răspunderea asigurătorului este o răspundere

directă, creditorul având posibilitatea de a solicita despăgubiri de la cel

vinovat, doar pentru prejudiciul ce depășește limita obligației asigurătorului,

limită stabilită prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

și a făcut aplicarea art. 998-999 C. civ., apreciind că suma de 20.000 Euro

poate compensa traumele morale suferite, evaluarea fiind făcută și în raport de

media raportată în documentele oficiale a Asociației Victimelor Accidentelor de

Circulație, la momentul pronunțării hotărârii.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor materiale instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 1169

C. civ., acestea nu sunt dovedite decât în limita sumei de 5.000 Euro.

Apelul declarat de SC

G.P.A. SA Cluj Napoca împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de

către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 111/A din

19 aprilie 2011, cu consecința anulării hotărârii apelate și trimiterii cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a

reținut incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., având în

vedere că pârâta nu a fost citată la sediul procedural indicat prin înscrisul

depus la dosar (fila 30) în Timișoara, prima instanță încălcând astfel dreptul

de apărare al pârâtei.

Reclamantul D.D.A. a

declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând, în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 8 și 9 și art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și

admiterea acțiunii.

Recurentul a arătat

că instanța de apel a făcut o inexplicabilă și gravă confuzie în aplicarea

dispozițiilor art. 112 și art. 115 C. proc. civ. în sensul că, dacă

reclamantul, în baza principiului disponibilității, are dreptul de a-și alege

un sediu procedural, așa cum impun dispozițiile art. 112, din analiza art. 115

nu se constată vreo dispoziție care să justifice posibilitatea ca pârâtul să-și

indice un asemenea sediu, și a stabilit eronat că ar fi fost încălcat dreptul

la apărare al pârâtei și incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. atâta timp cât la sediul din Reșița dovada de îndeplinire a procedurii de

citare a fost ștampilată de către societate, aceasta depunând și întâmpinare și

trimițând delegat pentru a fi reprezentată, iar sediul pârâtei este cel indicat

de reclamant, care stabilește cadrul procesual, critici care se circumscriu

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Examinând motivele de

recurs din perspectiva textelor de lege invocate, Înalta Curte constată că

reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu Sucursala Reșița, ca urmare

a fuziunii pârâtei SC A.S.B. SA, Sucursala Județeană Caraș Severin, în SC

G.P.A. SA cu sediul social în Cluj Napoca (fila 19 dosar nr.3485/290/109 al

Judecătoriei Reșița), sediu la care a fost comunicată citația pentru termenul

de judecată de la data 16 noiembrie 2009.

Urmare efectuării

procedurii de citare la acest sediu pârâta SC G.P.A. SA cu sediul social în

Cluj Napoca a formulat întâmpinare, indicând sediul procesual ales la Agenția

Timișoara din Timișoara, precizare necontestată de reclamant și, contrar

precizărilor pârâtei, aceasta a fost citată în Reșița județul Caraș Severin, la

un sediu greșit, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea normelor legale

fiind sancționat de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea.

Se constată astfel

că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că pârâta a fost pusă în

imposibilitatea de a se apăra, întrucât procedura sa de citare nu a fost

realizată cu respectarea prevederilor legale.

Înalta Curte va

înlătura critica referitoare la confuzia instanței de apel în raport de

dispozițiile art. 112 și art. 115 C. proc. civ., luând în considerare

precizările pârâtei cu privire la sediul procesual ales, conform art. 93 C.

proc. civ.

Chiar dacă art. 115 C.

proc. civ. în forma în vigoare la data pronunțării deciziei atacate nu prevedea

în cuprinsul întâmpinării și obligația pârâtei de a-și indica sediul, având în

vedere că întâmpinarea, este lesne de înțeles că pârâta avea dreptul legal de

alegere a domiciliului/sediului la care să i se comunice actele de procedură.

Se constată astfel că

legalitatea hotărârii atacate pe acest motiv este la adăpost de orice critică,

textele legale menționate fiind aplicate corect de către instanța de apel.

Conform art. 304 pct.

8 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată ca urmare a interpretării

greșite a actului juridic dedus judecății, prin schimbarea naturii ori

înțelesului lămurit, vădit neîndoielnic al acestuia, or recurentul, deși a

invocat acest motiv, nu l-a dezvoltat spre a putea fi analizat.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge

recursul declarat de reclamantul D.D.A. împotriva deciziei nr. 111/A din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2

noiembrie

2011.