ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3410/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Reșița, înregistrată la data de 4 august 2009, reclamantul D.D.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.B. SA, sucursala județeană Caraș Severin, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 40.000 Euro, la cursul de schimb al pieței valutare de la data de 3 mai 2008, cu titlu de daune morale și materiale, urmare a accidentului produs la acea dată, care s-a soldat cu vătămarea sa corporală, precizând că latura civilă a acțiunii penale nu a fost soluționată, întrucât conducătorul auto C.A.D. a decedat. Judecătoria Reșița, prin sentința nr. 3 din 11 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., raportate la valoarea pretențiilor reclamantului în sumă de 145.867 lei. Prin sentința nr. 256 din 11 mai 2010, Tribunalul Caraș Severin a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând-o pe pârâta SC G.P.A. SA, sucursala județeană Caraș Severin, să plătească acestuia suma de 20.000 Euro, cu titlu de daune morale și 5.000 Euro, reprezentând daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, răspunderea asigurătorului este o răspundere directă, creditorul având posibilitatea de a solicita despăgubiri de la cel vinovat, doar pentru prejudiciul ce depășește limita obligației asigurătorului, limită stabilită prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și a făcut aplicarea art. 998-999 C. civ., apreciind că suma de 20.000 Euro poate compensa traumele morale suferite, evaluarea fiind făcută și în raport de media raportată în documentele oficiale a Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație, la momentul pronunțării hotărârii. În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 1169 C. civ., acestea nu sunt dovedite decât în limita sumei de 5.000 Euro.

Apelul declarat de SC G.P.A. SA Cluj Napoca împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 111/A din 19 aprilie 2011, cu consecința anulării hotărârii apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a fost citată la sediul procedural indicat prin înscrisul depus la dosar (fila 30) în Timișoara, prima instanță încălcând astfel dreptul de apărare al pârâtei. Reclamantul D.D.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și art. 314 C. proc.

civ., casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii. Recurentul a arătat că instanța de apel a făcut o inexplicabilă și gravă confuzie în aplicarea dispozițiilor art. 112 și art. 115 C. proc. civ. în sensul că, dacă reclamantul, în baza principiului disponibilității, are dreptul de a-și alege un sediu procedural, așa cum impun dispozițiile art. 112, din analiza art. 115 nu se constată vreo dispoziție care să justifice posibilitatea ca pârâtul să-și indice un asemenea sediu, și a stabilit eronat că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei și incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. atâta timp cât la sediul din Reșița dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost ștampilată de către societate, aceasta depunând și întâmpinare și trimițând delegat pentru a fi reprezentată, iar sediul pârâtei este cel indicat de reclamant, care stabilește cadrul procesual, critici care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Examinând motivele de recurs din perspectiva textelor de lege invocate, Înalta Curte constată că reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu Sucursala Reșița, ca urmare a fuziunii pârâtei SC A.S.B. SA, Sucursala Județeană Caraș Severin, în SC G.P.A. SA cu sediul social în Cluj Napoca (fila 19 dosar nr.3485/290/109 al Judecătoriei Reșița), sediu la care a fost comunicată citația pentru termenul de judecată de la data 16 noiembrie 2009. Urmare efectuării procedurii de citare la acest sediu pârâta SC G.P.A. SA cu sediul social în Cluj Napoca a formulat întâmpinare, indicând sediul procesual ales la Agenția Timișoara din Timișoara, precizare necontestată de reclamant și, contrar precizărilor pârâtei, aceasta a fost citată în Reșița județul Caraș Severin, la un sediu greșit, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea normelor legale fiind sancționat de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. cu nulitatea. Se constată astfel că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că pârâta a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra, întrucât procedura sa de citare nu a fost realizată cu respectarea prevederilor legale. Înalta Curte va înlătura critica referitoare la confuzia instanței de apel în raport de dispozițiile art. 112 și art. 115 C. proc. civ., luând în considerare precizările pârâtei cu privire la sediul procesual ales, conform art. 93 C. proc. civ. Chiar dacă art. 115 C. proc. civ. în forma în vigoare la data pronunțării deciziei atacate nu prevedea în cuprinsul întâmpinării și obligația pârâtei de a-și indica sediul, având în vedere că întâmpinarea, este lesne de înțeles că pârâta avea dreptul legal de alegere a domiciliului/sediului la care să i se comunice actele de procedură.

Se constată astfel că legalitatea hotărârii atacate pe acest motiv este la adăpost de orice critică, textele legale menționate fiind aplicate corect de către instanța de apel. Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată ca urmare a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, prin schimbarea naturii ori înțelesului lămurit, vădit neîndoielnic al acestuia, or recurentul, deși a invocat acest motiv, nu l-a dezvoltat spre a putea fi analizat. Pentru aceste considerente Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.D.A. împotriva deciziei nr. 111/A din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.