ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4418/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 aprilie 2010 la Tribunalul Hunedoara reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.I.S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 375.000 RON și 100.000 euro sau echivalentul în RON la data plății cu titlu de daune morale, pentru stres, hărțuire, discriminare, față de o persoană cu handicap. În motivare a arătat că pârâtul, avocat C.I.S., la data de 1 iunie 2009 a formulat o plângere penală împotriva sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, pentru denunțare calomioasă, care a fost respinsă. Prin sentința penală nr. 125/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie s-a respins și plângerea formulată de pârât împotriva soluției date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, iar printr-o decizie a Tribunalului Hunedoara s-au respins atât recursul pârâtului cât și recursul său declarat împotriva acestei hotărâri.

Reclamantul a arătat că în acest fel este dovedită vinovăția pârâtului care a acționat cu rea credință, dispreț, ură și discriminare împotriva sa, care este o persoană cu handicap. În drept s-au invocat dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., art. 1000 C. civ. și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 367 din 26 noiembrie 2010 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reținând în esență că reclamantul a depus sub aspect probator sentința penală nr. 125 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Orăștie în Dosarul nr. 1387/272/2009 și decizia penală nr. 82/R/2010 a Tribunalului Hunedoara, ale căror dispoziții nu rețin săvârșirea unei fapte susceptibile prin ea însăși de a produce vreun prejudiciu moral reclamantului.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin decizia civilă nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, care a reținut că în mod corect a fost respinsă acțiunea de către instanța de fond, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 și 999 C. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs. Recurentul-reclamant nu indica motivele de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și în criticile formulate afirmă că hotărârea instanței de fond și de apel „protejează" pe pârât. Arată că decizia recurată nu i-a fost comunicată.

Solicită obligarea pârâtului să depună bilanțul contabil „pentru a nu-i cere o despăgubire mai mare în raport cu veniturile sale" . În caz contrar solicită suma de 1.000.000 euro net cu titlu de daune materiale și morale „cu implicarea celor responsabili civilmente". La termenul de judecată din 14 iunie 2012 Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fraze și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține măcar din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Or, din perspectiva celor expuse, este de reținut că recurentul nu face critici propriu-zise la adresa hotărârii recurate. Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 , lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei civile nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.