ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta SC F. SA SUCEAVA a formulat în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SA PIATRA NEAMȚ, acțiune în constatare prin care a solicitat instanței să constate îndeplinirea mandatului privind obligația de urmărire și încasare a unui debit extern de la firma S. Grecia, prevăzut la pct. 7 din Protocolul încheiat la data de 30 mai 1994 cu fosta R.A.E. Suceava, reorganizată în SC F. SA Suceava, cât și pct. 3 din minuta încheiată la 27 februarie 1997, în calitate de succesor a unei cote părți din patrimoniul în urma privatizării. Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Suceava solicitând declinarea competenței la Judecătoria Piatra Neamț, în conformitate cu prevederile art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că, în realitate, reclamanta trebuia să-și îndeplinească obligația de urmărire și încasare a unui debit de la firma S. Atena, în baza unei obligații ce derivă din Protocolul nr. 3185 din 30 mai 1994, minuta din 27 februarie 1997 și Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998, încheiate cu SC S.P. SA Piatra Neamț, în calitatea sa de succesoare a RA E. Suceava și nu în calitatea de mandatară a acesteia, cum greșit și constant se invocă. Analizând cu prioritate excepțiile invocate, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, litigiul are ca obiect constatarea îndeplinirii unei obligații de a face, neevaluabilă în bani.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. De asemenea, potrivit art. 10 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii; Față de cele arătate, Tribunalul a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale invocate de pârâtă.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată și a reținut: La data desființării celor 3 R.A. din cadrul Ministerului Economiei Forestiere, printre care și cea cu denumirea E. Suceava, ce a apărut în anul 1991, conform H.G.R. nr. 34/1991 și apoi în data de 22 februarie 1994, în baza H.G.R. nr. 15/1994, reorganizate în societăți comerciale cu personalitate juridică, acestea au predat pe bază de protocol și bilanț contabil, atât activul cât și pasivul ce le-a revenit din patrimoniu fostelor sale întreprinderi. Astfel, R.A. E. Suceava a mandatat pe bază de protocol noua societate SC F. SA Suceava cu obligația urmăririi și încasării de la firma S. Atena a creanței în sumă de 351.872,02 dolari S.U.A.

reprezentând contravaloare cherestea livrată de fostele întreprinderi și neîncasată, printre care și un debit aparținând pârâtei SC P. SA Piatra Neamț. În acest sens a fost încheiat Protocolul cu nr. 3185 din data de 30 mai 1994, minuta din 27 februarie 1997 și Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998 (pct. 7, 3, 10). Așa cum rezultă din actele anexate în copie xerox, procedura de urmărire a început din anul 1994 prin acționarea în judecată de către SC F. SA Suceava a acestui debitor în România, obținându-se Hotărârea nr. 41/1996 a fostei Curți Supreme de Justiție, prin care debitorul extern a fost obligat să plătească suma de 351,872,02 dolari S.U.A., dobânzi de 6 % pe an și taxe judiciare în sumă de 9.037,44 dolari S.U.A.

Această hotărâre definitivă și învestită cu formulă executorie a fost transmisă instanțelor elene pentru a fi recunoscută ca executorie pe teritoriul Atenei, unde debitorul avea sediul, în vederea executării silite. S-a obținut Hotărârea nr. 4812/1996 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Atena, secția jurisdicție grațioasă, prin care se recunoaște puterea executorie a hotărârii. Din acest moment au început formele de urmărire pe teritoriul elen a debitorului, prin declanșarea de acțiuni în vederea depistării bunurilor urmăribile aparținând firmei S. Atena.

S-au încheiat contracte cu avocați greci, executor judecătoresc care au declanșat o serie de acțiuni în acest sens ce s-au succedat pe parcursul anilor 1996 – 2010. În final a fost sechestrat la dispoziția SC F. SA Suceava prin Hotărârea nr. 3568/2001 a Tribunalului din Atena o cotă parte dintr-un imobil aparținând acestei firme, debitorul declarând sub jurământ că nu deține altă avere, a se vedea Hotărârea nr. 551/1997. La data de 23 decembrie 2008 au început formele de executare silită, în urma dispoziției dată de avocat C.K. din Atena, imobilul sechestrat fiind evaluat la suma de 160.453 Euro. Vânzarea s-a făcut prin licitație publică și s-a adjudecat în favoarea unei persoane fizice pentru suma de 106.000 Euro.

Suma obținută la licitație a fost repartizată de Tribunal și Notar public din Atena, creanței aparținând statului grec provenită din taxe și impozite neachitate în decursul anilor de către debitorul S., cât și I. (asigurările sociale), SC F. SA în calitate de creditor nu i-a revenit decât taxa achitată pentru efectuarea de către executorul judecătoresc a vânzării prin licitație a imobilului, onorariu notar, taxă pentru stat aferentă acestei executări. Potrivit pct. 3 din Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998, SC F. SA s-a obligat să achite contravaloarea facturilor față de pârâtă în funcție de încasarea de la foștii parteneri externi.

Însă, în speță, Tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile pct. 10 din Protocolul încheiat la 30 mai 1994 potrivit căruia „în situația în care din cauze independente de voința SC F. SA se vor ivi cazuri de neîncasare a unor facturi emise pentru export cum ar fi prescrierea sumelor, falimentul societăților beneficiare, calamități, nu exonerează de răspundere SC S.P. SA în sensul preluării de către aceasta a eventualelor pagube produse prin neîncasate. Prin sentința nr. 4125 din 1 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale invocate de pârâtă; a admis acțiunea în constatare formulată de reclamantă; a constatat îndeplinit de către reclamantă mandatul de urmărire și încasare debit extern de la firma S. Grecia.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond a luat în considerare doar înscrisurile și motivele invocate de către reclamantă, ignorând toate înscrisurile depuse în apărare, obiecțiunile la Protocolul nr. 1648 din 7 martie 1998, prin care au arătat că nu-și pot asuma responsabilitatea de a asuma eventualele pagube care s-ar produce prin neîncasarea facturilor întrucât reclamanta este titularul contractelor de export pe care le-a negociat și faptul că reclamanta a recunoscut că le datorează suma de 186.805 dolari S.U.A. Analizând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a constatat că apelul este întemeiat pentru motivul invocat din oficiu, având în vedere excepția inadmisibilității acțiunii în constatare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. În speță, reclamanta a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit mandatul privind obligația de urmărire și încasare a unui debit extern de la firma S. Grecia, ceea ce se circumscrie constatării unei stări de fapt, nu de drept, acțiunea fiind astfel inadmisibilă. În consecință, prin decizia nr. 40 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC S.P.

SA Piatra Neamț, a schimbat în totalitate sentința nr. 4152 din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acțiunea. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC F. SA SUCEAVA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și menținerea sentinței de fond. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prealabil prezentării criticilor din recurs, recurenta prezintă istoricul litigiului, a cărui prezentare nu va mai fi reluată. În continuare, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este nelegală, deoarece excepția invocată din oficiu de către instanță este neîntemeiată, în condițiile în care se pune problema existenței dreptului nostru a face formele de urmărire și încasare a unei valute externe, fără a exista un act scris cu privire la suportarea cheltuielilor de urmărire.

De asemenea, a susținut că acțiunea este una privind recunoașterea și confirmarea imposibilității de continuare a unei obligații asumate de antecesori, iar interesul a fost justificat de necesitatea clarificării existenței unui drept atribuit de intimată. În consecință, recurenta susține că prin prezenta acțiune declarativă, se solicită existența sau inexistența unui raport juridic al reclamantei cu pârâta, cât și recunoașterea îndeplinirii obligațiilor derivate din raportul juridic încheiat cu fosta SC F. SA. La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, ca o chestiune prealabilă, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de decizia pronunțată de către instanța de apel, însă modalitatea în care au fost expuse criticile, face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC F. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 40 din 13 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.