ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Suceava, reclamanta SC F. SA SUCEAVA a formulat în contradictoriu cu pârâta SC

S.P. SA PIATRA NEAMȚ, acțiune în constatare prin care a solicitat instanței să

constate îndeplinirea mandatului privind obligația de urmărire și încasare a

unui debit extern de la firma S. Grecia, prevăzut la pct. 7 din Protocolul

încheiat la data de 30 mai 1994 cu fosta R.A.E. Suceava, reorganizată în SC F.

SA Suceava, cât și pct. 3 din minuta încheiată la 27 februarie 1997, în

calitate de succesor a unei cote părți din patrimoniul în urma privatizării.

Pârâta, legal citată, a depus la dosar

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale

a Tribunalului Suceava solicitând declinarea competenței la Judecătoria Piatra Neamț, în conformitate cu prevederile art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc.

civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că, în realitate, reclamanta

trebuia să-și îndeplinească obligația de urmărire și încasare a unui debit de la

firma S. Atena, în baza unei obligații ce derivă din Protocolul nr. 3185 din 30

mai 1994, minuta din 27 februarie 1997 și Protocolul nr. 1648 din 07 martie

1998, încheiate cu SC S.P. SA Piatra Neamț, în calitatea sa de succesoare a RA

E. Suceava și nu în calitatea de mandatară a acesteia, cum greșit și constant

se invocă.

Analizând cu prioritate excepțiile

invocate, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, litigiul are ca obiect

constatarea îndeplinirii unei obligații de a face, neevaluabilă în bani.

Potrivit art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000

lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este

neevaluabil în bani.

De asemenea, potrivit art.

10 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt

competente următoarele instanțe:

la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța

locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obligațiunii;

Față de cele arătate,

Tribunalul a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale și

teritoriale invocate de pârâtă.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat

că acțiunea este întemeiată și a reținut:

La data desființării celor 3 R.A. din

cadrul Ministerului Economiei Forestiere, printre care și cea cu denumirea E.

Suceava, ce a apărut în anul 1991, conform H.G.R. nr. 34/1991 și apoi în data

de 22 februarie 1994, în baza H.G.R. nr. 15/1994, reorganizate în societăți

comerciale cu personalitate juridică, acestea au predat pe bază de protocol și

bilanț contabil, atât activul cât și pasivul ce le-a revenit din patrimoniu

fostelor sale întreprinderi. Astfel, R.A. E. Suceava a mandatat pe bază de

protocol noua societate SC F. SA Suceava cu obligația urmăririi și încasării de

la firma S. Atena a creanței în sumă de 351.872,02 dolari S.U.A. reprezentând

contravaloare cherestea livrată de fostele întreprinderi și neîncasată, printre

care și un debit aparținând pârâtei SC P. SA Piatra Neamț. În acest sens a fost

încheiat Protocolul cu nr. 3185 din data de 30 mai 1994, minuta din 27

februarie 1997 și Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998 (pct. 7, 3, 10).

Așa cum rezultă din actele anexate în

copie xerox, procedura de urmărire a început din anul 1994 prin acționarea în

judecată de către SC F. SA Suceava a acestui debitor în România, obținându-se

Hotărârea nr. 41/1996 a fostei Curți Supreme de Justiție, prin care debitorul

extern a fost obligat să plătească suma de 351,872,02 dolari S.U.A., dobânzi de

6 % pe an și taxe judiciare în sumă de 9.037,44 dolari S.U.A.

Această hotărâre definitivă și

învestită cu formulă executorie a fost transmisă instanțelor elene pentru a fi

recunoscută ca executorie pe teritoriul Atenei, unde debitorul avea sediul, în

vederea executării silite. S-a obținut Hotărârea nr. 4812/1996 pronunțată de

Tribunalul de Primă Instanță Atena, secția jurisdicție grațioasă, prin care se

recunoaște puterea executorie a hotărârii.

Din acest moment au început formele de

urmărire pe teritoriul elen a debitorului, prin declanșarea de acțiuni în

vederea depistării bunurilor urmăribile aparținând firmei S. Atena.

S-au încheiat contracte cu avocați

greci, executor judecătoresc care au declanșat o serie de acțiuni în acest sens

ce s-au succedat pe parcursul anilor 1996 – 2010.

În final a fost sechestrat la

dispoziția SC F. SA Suceava prin Hotărârea nr. 3568/2001 a Tribunalului din

Atena o cotă parte dintr-un imobil aparținând acestei firme, debitorul

declarând sub jurământ că nu deține altă avere, a se vedea Hotărârea nr.

551/1997.

La data de 23 decembrie 2008 au

început formele de executare silită, în urma dispoziției dată de avocat C.K.

din Atena, imobilul sechestrat fiind evaluat la suma de 160.453 Euro.

Vânzarea s-a făcut prin licitație

publică și s-a adjudecat în favoarea unei persoane fizice pentru suma de

106.000 Euro. Suma obținută la licitație a fost repartizată de Tribunal și

Notar public din Atena, creanței aparținând statului grec provenită din taxe și

impozite neachitate în decursul anilor de către debitorul S., cât și I.

(asigurările sociale), SC F. SA în calitate de creditor nu i-a revenit decât

taxa achitată pentru efectuarea de către executorul judecătoresc a vânzării

prin licitație a imobilului, onorariu notar, taxă pentru stat aferentă acestei

executări.

Potrivit pct. 3 din Protocolul nr.

1648 din 07 martie 1998, SC F. SA s-a obligat să achite contravaloarea

facturilor față de pârâtă în funcție de încasarea de la foștii parteneri

externi. Însă, în speță, Tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile

pct. 10 din Protocolul încheiat la 30 mai 1994 potrivit căruia „în situația în

care din cauze independente de voința SC F. SA se vor ivi cazuri de neîncasare

a unor facturi emise pentru export cum ar fi prescrierea sumelor, falimentul

societăților beneficiare, calamități, nu exonerează de răspundere SC S.P. SA în

sensul preluării de către aceasta a eventualelor pagube produse prin

neîncasate.

Prin sentința nr. 4125 din 1 noiembrie

2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale și

teritoriale invocate de pârâtă; a admis acțiunea în constatare formulată de

reclamantă; a constatat îndeplinit de către reclamantă mandatul de urmărire și

încasare debit extern de la firma S. Grecia.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel a

arătat că instanța de fond a luat în considerare doar înscrisurile și motivele

invocate de către reclamantă, ignorând toate înscrisurile depuse în apărare,

obiecțiunile la Protocolul nr. 1648 din 7 martie 1998, prin care au arătat că

nu-și pot asuma responsabilitatea de a asuma eventualele pagube care s-ar

produce prin neîncasarea facturilor întrucât reclamanta este titularul

contractelor de export pe care le-a negociat și faptul că reclamanta a

recunoscut că le datorează suma de 186.805 dolari S.U.A.

Analizând cauza în conformitate cu

dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că apelul

este întemeiat pentru motivul invocat din oficiu, având în vedere excepția

inadmisibilității acțiunii în constatare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

În speță, reclamanta a solicitat

instanței să constate că și-a îndeplinit mandatul privind obligația de urmărire

și încasare a unui debit extern de la firma S. Grecia, ceea ce se circumscrie

constatării unei stări de fapt, nu de drept, acțiunea fiind astfel

inadmisibilă.

În consecință, prin decizia nr. 40 din

13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC S.P. SA Piatra

Neamț, a schimbat în totalitate sentința nr. 4152 din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta SC F. SA SUCEAVA, prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurată și menținerea sentinței de fond.

Cererea de recurs a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prealabil prezentării criticilor din

recurs, recurenta prezintă istoricul litigiului, a cărui prezentare nu va mai

fi reluată.

În continuare, recurenta a susținut că

decizia instanței de apel este nelegală, deoarece excepția invocată din oficiu

de către instanță este neîntemeiată, în condițiile în care se pune problema

existenței dreptului nostru a face formele de urmărire și încasare a unei

valute externe, fără a exista un act scris cu privire la suportarea

cheltuielilor de urmărire. De asemenea, a susținut că acțiunea este una privind

recunoașterea și confirmarea imposibilității de continuare a unei obligații

asumate de antecesori, iar interesul a fost justificat de necesitatea

clarificării existenței unui drept atribuit de intimată.

În consecință, recurenta susține că

prin prezenta acțiune declarativă, se solicită existența sau inexistența unui

raport juridic al reclamantei cu pârâta, cât și recunoașterea îndeplinirii

obligațiilor derivate din raportul juridic încheiat cu fosta SC F. SA.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, ca o chestiune prealabilă, excepția nulității recursului,

în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Este de

observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și

dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de decizia

pronunțată de către instanța de apel, însă modalitatea în care au fost expuse

criticile, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Simpla nemulțumire a părții, cu

privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără

precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304

C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica

cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC F. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 40 din 13 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.