ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1367/103/2011, la data de 31 martie

2011 SC S.P. SA, prin administrator judiciar manager Cont Sprl Roman, a chemat

în judecată pe pârâta SC F. SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va

pronunța să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 186.805 dolari SUA în

echivalent lei la cursul zilei din ziua plății, cu titlu de preț.

Prin sentința civilă nr. 100/ Com din 22 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA,

prin administrator judiciar Manager Cont Sprl, în contradictoriu cu pârâta SC F.

SA.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de

186.805 dolari SUA sau echivalentul în lei la cursul zilei din ziua plății, cu

titlu de preț.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

RA E. Suceava, înființată în baza H.G. nr. 34/1991, avea în

componența sa 5 întreprinderi forestiere, printre care și cele din Piatra-Neamt

și Suceava.

în temeiul H.G. nr. 15 din 11 ianuarie 1994, RA E. Suceava a

fost reorganizată în societăți comerciale cu personalitate juridică, luând

ființă astfel, SC F. SA Suceava și SC S.P. SA Piatra Neamț. Astfel, Regia a

predat pe bază de protocol și bilanț contabil, atât activul, cât și pasivul ce

Ie-a revenit din patrimoniul fostelor sale întreprinderi.

RA E. Suceava a mandatat, pe bază de protocol, noua

societate SC F. SA Suceava, cu obligația urmăririi și încasării de la firma S.O.G.E.R.E.C.O.

E.E. Atena a creanței în sumă de 351.872,02 dolari SUA, reprezentând

contravaloare marfă livrată și neîncasată, printre care și un debit aparținând

reclamantei SC S.P. SA Piatra Neamț, în sumă de 186.805 dolari SUA.

Prin protocolul din 30 aprilie 1994 încheiat de reclamantă

cu pârâta, la pct. 7 s-a precizat că valoarea facturilor, pentru mărfurile încărcate

pe vase, neîncasate de sucursalele SC S.P. SA Piatra Neamț, sunt în patrimoniul

și în evidența contabilă a acesteia, iar obligația urmăririi încasării acestora

revine SC F. SA Suceava. De asemenea, la pct. 10 din protocol, s-a menționat:

„în situația în care din cauze independente de voința SC F. SA se vor ivi

cazuri de neîncasare a unor facturi emise pentru export pentru mărfurile

livrate de actualele sucursale ale SC S.P. SA, cum ar fi prescrierea sumelor,

falimentul societății beneficiare, calamități etc, nu exonerează SC S.P. SA

Piatra Neamț, în sensul preluării de către această societate a eventualelor

pagube produse prin neîncasare".

Reclamanta SC S.P. SA Piatra Neamț a formulat obiecțiuni la pct.

10 din protocolul din 30 aprilie 1994, conform adresei din 02 iunie 1994 (fila

18 dosar), potrivit cărora: SC S.P. SA Piatra Neamț nu-și poate asuma

răspunderea de a suporta eventualele pagube care s-ar putea produce prin

neîncasarea de către dvs. a unor facturi din anul 1993 și mai vechi, de la

partenerii externi, deoarece dv. sunteți titularul contractelor de export pe

care le-ați negociat. în această situație, este normal să răspundeți de

încasarea mărfurilor livrate".

Prin protocolul privind compensarea datoriilor reciproce, din

07 martie 1998 (filele 7 și 8 dosar), reclamanta și pârâta, de comun acord, au

stabilit compensarea datoriei reclamantei față de pârâtă, constituind motorina,

cu datoria pârâtei față de reclamantă, reprezentând mărfuri livrate la export

de sucursalele reclamantei și de către aceasta din urmă, neîncasate până la

data protocolului. După efectuarea compensării, în baza aceluiași protocol,

pârâta SC F. SA și-a asumat datoria rezultată în urma compensării, în cuantum

de 186.805 dolari SUA, față de reclamantă și s-a obligat să-i achite această

sumă.

Pârâta SC F. SA a acționat în judecată firma S.O.G.E.R.E.C.O.

E.E. Atena, iar prin hotărârea din 18 ianuarie 1996 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, aceasta din urmă a fost obligată la plata

sumei de 351.872,02 dolari SUA + 9.037,44 dolari SUA, cheltuieli de judecata +

6% dobânzi.

Apoi, prin Hotărârea din 20 iulie 1996 dată de Tribunalul de

Primă Instanță din Atena, secția jurisdicție grațioasă, a fost recunoscută ca

executorie Hotărârea din 1996, în Grecia.

Pârâta a urmat, apoi, procedura de urmărire și încasare a

creanței, care s-a finalizat abia la data de 21 decembrie 2009, când i-a fost

clasificat din prețul obținut doar suma de 7.000 euro, reprezentând taxă

judiciară pentru executare, suma obținută de 106.000 euro la vânzare fiind

clasificată statului grec - Finanțelor publice și I.K.A.

Apărarea pârâtei, potrivit căreia cheresteaua a fost livrată

firmei S.O.G.E.R.E.C.O. E.E. Atena de către fostele sucursale (S.E.P.P.L.

Poiana Teiului, S.E.P.P.L. Roznov, S.E.P.P.L. Tarcău și S.E.P.P.L. Târgu Neamț)

ale reclamantei, privatizate în anul 1998 și care trebuiau să primească

contravaloarea acesteia, deci creanța solicitată nu aparține reclamantei, a

reținut prima instanță, că este nefondată.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă

întocmit în cauză, conform protocolului din din 03 noiembrie 1995 încheiat cu SC

R.R. SA, SC F.T. SA și SC S.F. SA Târgu-Neamț, documente încheiate în vederea

divizării parțiale a SC S.P. SA și înmatriculării fostelor subunități

S.E.P.P.L. Poiana Teiului, S.E.P.P.L. Roznov, S.E.P.P.L. Tarcău și S.E.P.P.L.

Târgu Neamț, ca noi societăți, acestea au preluat numai soldul decontărilor

între unități existent la data de 30 septembrie 1995, sold care conținea

inclusiv datoria SC S.P. SA către acestea, pentru marfa livrată la export de

fosta regie, firmei S.O.G.E.R.E.C.O. E.E. Atena. Această datorie a fost

achitată fostelor sucursale ale SC S.P. SA, prin compensare sau prin plăți

efective, iar datoria către SC S.F. SA a fost achitată în baza Deciziei civile nr.

145 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, la data de 08 martie 2001. Așadar,

valoarea facturilor de export, pentru marfa livrată către S.O.G.E.R.E.C.O. E.E.

Atena a rămas în patrimoniul reclamantei după divizare.

A reținut prima instanță că nu poate fi primită apărarea

pârâtei că nu datorează reclamantei suma pretinsă, întrucât nu a recuperat

contravaloarea mărfurilor de la societatea elenă.

S-a mai reținut că este adevărat că la pct. 10 din

protocolul din 30 mai 1994 se stipulează că în situația în care din cauze

independente de voința SC F. SA se vor ivi cazuri de neîncasare a unor facturi

emise pentru export, SC S.P. SA, nu va fi exonerată de eventualele pagube

produse prin neîncasare, însă reclamanta semnează acest protocol cu obiecțiuni,

iar ulterior, prin protocolul privind compensarea datoriilor reciproce din 07

martie 1998, au compensat datoriile, iar pârâta își recunoaște datoria în sumă

de 186.805 dolari SUA.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel pârâta

SC F. SA Suceava, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Printr-o cerere ulterioară, apelanta și-a completat motivele

de apel, invocând necompetența teritorială a primei instanțe.

SC S.P. SA Piatra Neamț, reprezentată legal de administrator

judiciar manager Cont Sprl Roman, a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea apelului formulat.

Prin Decizia civilă nr. 20 din 21 februarie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SC F. SA împotriva sentinței

civile nr. 100/ Com din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul

nr. 1367/103/2011 în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC S.P. SA - prin

administrator judiciar Manager Cont Sprl.

A fost schimbată, în tot, sentința civilă nr. 100 din 22

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, în sensul că s-a respins acțiunea,

ca nefondată.

A fost obligată intimata-reclamantă la 7548,5 lei cheltuieli

de judecată către apelantă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut

următoarele:

Referitor la prima critică din apel, privind faptul că prima

instanță nu a fost competentă teritorial, instanța de apel l-a găsit neîntemeiat.

Deși, ca regulă, în conformitate cu prevederile art. 5 C.

proc. civ., cererea de chemare în judecată se face la instanța sediului

pârâtului, dispozițiile art. 10 din același cod reglementează competența

teritorială alternativă în cadrul litigiilor comerciale.

Pct. 4, pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta, al

acestui din urmă articol, stipulează, expres, faptul că în cererile privitoare

la obligațiile comerciale este competentă, în afara de instanța sediului

pârâtului, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului

plății.

Apelanta pârâtă nu a invocat această excepție, a

necompetenței teritoriale, în fața primei instanțe.

Prin nici unul din înscrisurile încheiate între părți nu s-a

convenit cu privire la locul soluționării litigiilor intervenite între acestea

și nici nu se precizează unde a avut loc semnarea protocolului și a minutei.

De asemenea, în cauzele soluționate anterior, în cererile

formulate de SC S.P. SA Piatra Neamț (somație plată, sentința civilă nr. 1509/2010

pronunțată de Tribunalul Neamț, sentința civilă nr. 759/ E din 20 octombrie 2005),

apelanta - pârâtă, nu a invocat excepția lipsei competenței teritoriale, cu

toate că acțiunea a fost introdusă de către SC S.P. SA Piatra Neamț, împotriva

acesteia, la Tribunalul Neamț.

Cu privire la motivul de apel privind excepția lipsei

procedurii prealabile, instanța de apel a reținut că pretențiile intimatei -

reclamante, au fost aduse la cunoștință apelantei - pârâte, prin cererea de

somație de plată adresată Tribunalului Neamț la data de 6 octombrie 2010, anterior

formulării acțiunii în pretenții, care a fost formulată pe data de 31 martie 2011.

Instanța de apel a apreciat că, în mod corect, prima

instanță a respins excepția invocată, prin încheierea din 17 iunie 2011,

reținând că procedura concilierii directe este realizată și atunci când

încercarea de conciliere cu cealaltă parte a îmbrăcat forma unei alte

proceduri, cum ar fi cea a somației de plată, deoarece dacă o cerere de chemare

în judecată este precedată de introducerea de către reclamant împotriva

aceluiași pârât a unei cereri privind emiterea unei somații de plată, aceasta

din urmă poate fi asimilată cu o convocare la conciliere.

Cu privire la motivul de apel privitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune, instanța de apel a reținut că nici acesta nu

este întemeiat.

Raportat la îndeplinirea obligației de urmărire și încasare

a sumei de 186.805 dolari SUA de la S.O.G.E.R.R.E.C.O. E.E. Atena menționată în

înscrisurile încheiate de către cele două părți, respectiv protocolul din 30

aprilie 1994 și minuta din data de 27 februarie 1997, anexa la protocolul din 30

aprilie 1994, precum și la sentința nr. 4125 din 01 noiembrie 2010 pronunțată

în Dosar nr. 7152/86/2010, de către Tribunalul Suceava, instanța de apel a

apreciat că dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris, la data de 31

martie 2011, când a formulat cererea de chemare în judecată.

Apelul a fost găsit întemeiat în ce privește soluția

pronunțată pe fondul cauzei, pentru următoarele considerente:

În temeiul H.G. nr. 15 din 11 ianuarie 1994, RA E. Suceava a

fost reorganizată în societăți comerciale cu personalitate juridică, luând

ființă, astfel, SC F. SA Suceava și SC S.P. SA Piatra Neamț. Regia a predat pe

bază de protocol și bilanț contabil, atât activul, cât și pasivul ce Ie-a

revenit din patrimoniul fostelor sale întreprinderi.

Prin protocolul din 30 aprilie 1994 încheiat de reclamanta SC

F. SA Suceava cu pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț, la pct. 7, s-a precizat că

valoarea facturilor pentru mărfurile livrate de sucursalele SC S.P. SA Piatra

Neamț și încărcate pe vase, dar neîncasate, sunt în patrimoniul și în evidența

contabilă a acesteia, iar obligația urmăririi încasării acestora revine SC F.

SA Suceava.

La pct. 10 din protocol, s-a menționat: „în situația în care

din cauze independente de voința SC F. SA se vor ivi cazuri de neîncasare a

unor facturi emise pentru export pentru mărfurile livrate de actualele

sucursale ale SC S.P. SA, cum ar fi prescrierea sumelor, falimentul societății

beneficiare, calamități etc, nu exonerează SC S.P. SA Piatra Neamț, în sensul

preluării de către această societate a eventualelor pagube produse prin

neîncasare".

SC S.P. SA Piatra Neamț a formulat obiecțiuni la pct. 10 din

protocolul din 30 aprilie 1994, conform adresei din 02 iunie 1994 (fila 18

dosar fond), potrivit cărora: SC S.P. SA Piatra Neamț nu-și poate asuma

răspunderea de a suporta eventualele pagube care s-ar putea produce prin

neîncasarea de către dvs. a unor facturi din anul 1993 și mai vechi de la

partenerii externi, deoarece dv. sunteți titularul contractelor de export pe

care le-ați negociat. în această situație, este normal să răspundeți de

încasarea mărfurilor livrate".

În minuta încheiată între cele două părți la data de 27

februarie 1997 (anexa 3), ca anexa la protocolul din 30 aprilie 1994, s-a

precizat, la ultimul alineat: „Conducerea SC F. SA Suceava se obligă să achite

contravaloarea acestor facturi, funcție de încasarea lor de la parteneri

externi, conform precizărilor din protocolul de defalcare a patrimoniului

fostei R.A. Suceava din mai 1994".

Prin protocolul privind compensarea datoriilor reciproce din

07 martie 1998 (filele 7 și 8 dosar fond), reclamanta și pârâta, de comun

acord, au stabilit compensarea datoriei reclamantei față de pârâtă, constituind

motorina, cu datoria pârâtei față de reclamantă, reprezentând mărfuri livrate

la export de sucursalele reclamantei și de către aceasta din urmă, neîncasate

până la data protocolului.

În urma compensării, în același protocol, s-a menționat la pct.

5, că se reduce suma de încasat de către SC S.P. SA Piatra Neamț de la SC F. SA

Suceava la 186.805 dolari SUA.

Prin Protocolul din 30 aprilie 1994 încheiat de reclamanta SC

F. SA Suceava cu pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț, s-a stabilit, la pct. 7, că

obligația urmăririi încasării valorii facturilor pentru mărfurile livrate și

încărcate pe vase, dar neîncasate de sucursalele SC S.P. SA Piatra Neamț,

revine reclamantei SC F. SA Suceava.

De asemenea s-a stipulat că valoarea acestor facturi, sunt

în patrimoniul și în evidența contabilă a SC S.P. SA Piatra Neamț.

Din expertiza contabilă efectuată la prima instanță, rezultă

că, urmare a analizării documentelor, valoarea facturilor de export întocmite

de fosta regie, pentru marfa aparținând atât SC S.P. SA cât și fostelor

sucursale, către firma S.O.G.E.R.E.C.O. Grecia, a rămas în patrimoniul

reclamantei, după divizare.

Urmare a încheierii acestui protocol, SC F. SA a acționat în

judecată firma S.O.G.E.R.E.C.O. E.E. Atena, iar prin hotărârea din 18 ianuarie 1996

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, aceasta a fost

obligată la plata sumei de 351.872,02 dolari SUA + 9.037,44 dolari SUA,

cheltuieli de judecată + 6% dobânzi, prin Hotărârea din 20 iulie 1996 dată de

Tribunalul de Primă Instanță din Atena, secția jurisdicție grațioasă, Hotărârea

din 1996 fiind recunoscută ca executorie, în Grecia.

SC F. SA Suceava, a urmat procedura de urmărire și încasare

a creanței, finalizată la data de 21 decembrie 2009, când i-a fost clasificat

din prețul obținut doar suma de 7.000 euro, reprezentând taxă judiciară pentru

executare, suma obținută de 106.000 euro la vânzare fiind clasificată statului

grec - Finanțelor publice și I.K.A.

Creanța solicitată de către intimata - reclamantă, nu a fost

încasată de la firma din Atena, fapt dovedit cu actul Biroului Notarului A.K.L.

din Atena, din 24 decembrie 2009, situație necontestată nici de către

reclamantă.

Cu actul din 20 aprilie 2010 (anexa 5), SC F. SA Suceava îi

face cunoscut SC S.P. SA Piatra Neamț, că a finalizat acțiunea de executare

silita a firmei S.O.G.E.R.E.C.O. E.E. Atena, iar la data de 28 iunie 2010, SC F.

SA Suceava s-a adresat Tribunalului Suceava cu o acțiune în constatare, prin

care a solicitat să se constate îndeplinirea obligației de urmărire și încasare

a sumei de 186.805 dolari SUA de la S.O.G.E.R.R.E.C.O. E.E. Atena, cerere ce a

făcut obiectul Dosarului nr. 7152/86/2010, în care Tribunalul Suceava a

pronunțat sentința nr. 4125 din 01 noiembrie 2010 (anexa 6), prin care a admis

acțiunea.

Instanța de apel a reținut că din nici un act încheiat între

cele două părți, respectiv apelanta-pârâtă SC F. SA Suceava și SC S.P. SA

Piatra Neamț nu rezultă existenta debitului de 186.805,05 dolari SUA ce trebuie

achitat de către apelantă intimatei reclamante.

Din toate înscrisurile încheiate între cele două părți,

înscrisuri evocate mai sus, rezultă că achitarea contravalorii facturilor,

către SC S.P. SA Piatra Neamț, de SC F. SA Suceava, este condiționată de

încasarea lor de la partenerii externi.

Reclamanta a făcut dovada că a depus toate diligentele

pentru încasarea sumei de 186.805,05 dolari SUA de la S.O.G.E.R.E.C.O. E.E. Atena,

până la finalizarea executării silite a acestei firme, prin sentința nr. 4125

din 01 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, constatând că SC F. SA Suceava și-a

îndeplinit obligația de urmărire în vederea încasării sumei de 186.805 dolari SUA

de la S.O.G.E.R.R.E.C.O. E.E. Atena.

Prin urmare, apelanta pârâtă SC F. SA Suceava și-a

îndeplinit obligația din protocolul din 30 aprilie 1994 încheiat de aceasta,cu

pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț, de a urmări încasarea facturilor privind

debitul de 186.805 dolari SUA, precum și din minuta încheiată între cele două

părți la data de 27 februarie 1997, ca anexa la protocolul din 30 aprilie 1994,

prin care Conducerea SC F. SA Suceava s-a obligat să achite contravaloarea

acestor facturi, funcție de încasarea lor de la parteneri externi.

Situația că pârâtei SC F. SA Suceava, i-a fost clasificat

din prețul obținut doar suma de 7.000 euro, reprezentând taxă judiciară pentru

executare, suma obținută de 106.000 euro la vânzare fiind clasificată statului

grec - Finanțelor publice și I.K.A., nu-i poate fi imputabilă apelantei pârâte.

Cât privește protocolul privind compensarea datoriilor reciproce

din 07 martie 1998 la pct. 5, din acesta, s-a menționat, că se reduce suma de

încasat de către SC S.P. SA Piatra Neamț de la SC F. SA Suceava la 186.805 dolari

SUA.

În mod greșit prima instanță a concluzionat că pârâta și-a

recunoscut datoria în sumă de 186.805 dolari SUA, prin protocolul de compensare

a datoriilor reciproce din 07 martie 1998.

Această mențiune nu poate însă fi interpretată singular, ci

în contextul protocolului din 30 aprilie 1994 încheiat de reclamanta SC F. SA

Suceava cu pârâta SC S.P. SA Piatra Neamț și a minutei încheiată între cele

două părți la data de 27 februarie 1997, ca anexa la protocolul din 30 aprilie 1994.

In ambele înscrisuri se menționează că achitarea contravalorii facturilor, se

va face, funcție de încasarea lor de la partenerii externi.

Prin urmare și pentru suma de încasat de către SC S.P. SA

Piatra Neamț de la SC F. SA Suceava, redusă ca urmare a compensării, la 186.805

dolari SUA, se menține aceeași condiție, respectiv „încasarea acesteia de la

partenerul extern", obligația achitării acesteia intervenind, ulterior

încasării.

Având în vedere că prin admiterea apelului, partea care cade

în pretenții a fost intimata - reclamantă, în baza art. 274 C. proc. civ.,

aceasta a fost obligată să achite, apelantei, cheltuielile efectuate și

dovedite.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta

-reclamantă SC S.P. SA prin administrator judiciar manager Cont Sprl Roman,

aducându-i următoarele critici:

Hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, prin schimbarea

naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, în mod greșit, a reținut instanța de apel că din

niciun act încheiat între cele două părți nu rezultă existența debitului de

186.805 dolari SUA ce trebuie achitat de către apelantă, intimatei -

reclamante.

În acest sens, recurenta - reclamantă susține că această

datorie rezultă din pct. 5 al Protocolului din 07 martie 1998, în care se arată

că „în urma compensării enunțate la pct. 4 din prezentul protocol se reduce

suma de încasat de către SC S.P. SA de la SC F. SA Suceava la 186.805 dolari SUA."

De asemenea, recurenta a mai susținut că, în mod greșit, a

reținut instanța de apel că achitarea contravalorii facturilor de SC F. SA

către SC S.P. SA este condiționată de încasarea lor de la partenerii externi,

din protocolul menționat anterior nerezultând o asemenea clauză.

Totodată, recurenta a arătat că sentința civilă nr. 4125 din

01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 7152/86/2010

nu a rămas definitivă, prin Decizia nr. 40 din 13 mai 2011 fiind admis apelul,

iar prin Decizia nr. 293 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost constatat nul recursul declarat împotriva acestei decizii.

Ca atare, în mod greșit s-a constatat că SC F. SA SUCEAVA

și-a îndeplinit obligația de urmărire și încasare a sumei de 186.805 dolari SUA

de la societatea din Grecia, astfel încât, potrivit obiecțiunilor acceptate sub

numărul din 03 iunie 1994, pârâta datorează reclamantei suma respectivă.

Recurenta - reclamantă a considerat că hotărârea instanței

de apel este greșită și sub aspectul reținerii faptului că pârâta a depus toate

diligentele pentru a încasa sumele datorate de partenerii externi, deși aceasta

nu a atacat actul întocmit de notarul public din Grecia, care nu a repartizat

către firma din România decât o parte din sumele încasate în urma executării

silite, deși pârâta era singura care putea să atace acest act notarial.

S-a mai susținut că instanța de apel a inversat la un moment

dat calitatea părților din dosar și că nu a ținut cont de protocolul din 07

martie 1998 unde, la pct. 5, s-a recunoscut suma datorată de SC F. SA Suceava,

fără nicio condiție, acest protocol fiind ultimul act încheiat între cele două

părți.

Totodată, s-a mai susținut că instanța de apel nu a ținut

cont de concluziile raportului de expertiză contabilă din care rezultă că

pârâta datorează reclamantei suma pretinsă de aceasta.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile

formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Hotărârea instanței de apel a fost dată cu corecta aplicare

a legii și cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, aceasta

neschimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, în mod corect, instanța de apel a reținut că, în

soluționarea corectă a pricinii, nu poate fi avut în vedere doar protocolul din

07 martie 1998, ci și celelalte acte încheiate între părți, sau care stat la

baza reorganizării fostei RA E. Suceava.

Este adevărat că ultimul act încheiat între părți a fost

protocolul din 07 martie 1998 însă, așa după cum corect a reținut și instanța

de apel, trebuie avute în vedere și celelalte acte, precum HG nr. 15/1994 și

protocolul nr. 1988 din 30 aprilie 1994, în care, la pct. 7, s-a stipulat că SC

F. SA Suceava se obligă să achite contravaloarea acestor facturi, însă funcție

de încasarea lor de la partenerii externi, dar că valoarea acestor facturi se

va regăsi în patrimoniul și evidența contabilă a SC S.P. SA Piatra Neamț.

În acest context, semnificația pct. 5 din protocolul din 07

martie 1998 este doar aceea că valoarea sumei ce urma a fi recuperată de către

SC F. SA Suceava de la partenerii externi s-a redus la suma de 186.805 dolari SUA,

în urma compensării datoriilor reciproce dintre reclamantă și pârâtă.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantei - recurente în

sensul că achitarea contravalorii facturilor de pârâtă, către reclamantă, n-ar

fi condiționată de încasarea sumelor de la partenerii externi, pe motiv că din

ultimul act încheiat între părți, respectiv protocolul din 07 martie 1998, n-ar

rezulta o asemenea condiționare, deoarece din cuprinsul acestui din urmă

protocol nu rezultă că au fost înlăturate, în totalitate, clauzele din

protocoalele anterioare, interpretarea corectă a clauzelor fiind aceea dată de

către instanța de apel, anume că suma de recuperat de pârâtă de la partenerii

externi s-a redus la cuantumul de 186.805 dolari SUA, însă a rămas

condiționarea achitării contravalorii acestor facturi, către reclamantă, de

încasarea lor de la partenerii externi, de către pârâtă.

Celelalte critici, cele vizând caracterul nedefinitiv al

sentinței civile nr. 4125/2010 a Tribunalului Suceava, neîndeplinirea

obligației de diligentă, în sensul recuperării sumelor de la partenerii

externi, neatacării actului întocmit de notarul public din Grecia și al

neînsușirii, de către instanța de apel, a concluziilor raportului de expertiză

contabilă întocmit în cauză, nu pot fi reținute, deoarece acestea vizează

starea de fapt, deci temeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea acesteia,

însă, în calea de ataca a recursului nu poate fi analizată decât legalitatea

deciziei recurate, nu și temeinicia acesteia, pct. 10 și 11 ale art. 304 C.

proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

De asemenea, critica vizând inversarea calității părților nu

poate fi reținut aceasta nereprezentând decât o simplă greșeală materială.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta

-reclamantă SC S.P. SA, prin administrator judiciar manager Cont Sprl Roman, la

plata sumei de 2.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta SC F.

SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.P.

SA prin administrator judiciar manager Cont Sprl Roman împotriva Deciziei nr. 20

din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Obligă reclamanta SC S.P. SA prin administrator judiciar manager

Cont Sprl Roman la plata sumei de 2.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată

către pârâta SC F. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.