ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3596/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj de reclamantul K.N.Ș. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. a județului Cluj, a solicitat instanței anularea titlului executoriu din 28 martie 2009, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu datorează suma pretinsă cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S. ci cu titlu de dobânzi. Prin sentința civilă nr. 1229 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În pronunțarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc., actul care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia emisă în soluționarea contestației formulate în baza dispozițiilor art. 205 și urm. din același act normativ, că titlurile executorii și somația de executare, fiind acte de executare silită, pot fi atacate doar pe calea contestației la executare, prevăzute de dispozițiile art. 172-174 C. proc. fisc., competența stabilindu-se potrivit dreptului comun. Dosarul s-a înregistrat sub nr. 18214/211/2010 la Judecătoria Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 3691 din 9 martie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepția nelegalei timbrări și s-a anulat contestația la executare formulată de contestatorul K.N.Ș., ca nelegal timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Prin decizia civilă nr. 1615/R din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis recursul declarat de K.N.Ș. împotriva sentinței civile nr. 3691 din 9 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 18214/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost casată și s-a dispus rejudecarea de către instanța de fond, Judecătoria Cluj-Napoca, care prin sentința civilă nr. 2651 din 8 februarie 2012 a admis excepția necompetenței materiale invocată de către contestator și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de către contestatorul K.N.Ș. în contradictoriu cu intimata C.A.S. a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a luat în considerare precizarea contestatorului potrivit căreia acesta înțelege să susțină acțiunea sa ca fiind în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în speță fiind incidente, sub aspectul determinării competenței materiale, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin sentința nr. 27/F din 2 mai 2012 a stabilit că instanța competentă material în soluționarea pricinii, este Judecătoria Cluj-Napoca. În fundamentarea acestei hotărâri cu rol de regulator de competență instanța a apreciat că, în raport de natura cauzei, de temeiul de drept pe care contestatorul și-a întemeiat cererea, instanța competentă material este cea determinată de art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv judecătoria. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatorul K.N.Ș. care prin criticile formulate reproșează instanței faptul că, prin calificarea de către aceasta a acțiunii drept o nouă contestație la executare a limitat în mod excesiv, nelegal și netemeinic principiul disponibilității, anihilându-i practic aplicabilitatea. În dezvoltarea acestei critici recurentul punctează asupra faptului că tribunalul nu avea niciun temei juridic în baza căruia să deturneze caracterul de acțiune în contencios administrativ al acțiunii cu judecarea căreia a fost învestit, că singura soluție legală ar fi fost aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă, motivarea în acest sens fiind cel puțin la fel de facilă, fiind însă totodată și prezumtiv legală (adică fiind pronunțată în analizarea/judecarea efectivă a cauzei, și nu bazată pe soluția nejudecării acesteia, altfel decât raportat la competență).

Arată recurentul că prin sentința atacată i se refuză efectiv accesul la instanța de contencios administrativ, orice demers de această natură fiind efectiv deturnat și calificat în totală opoziție cu principiul disponibilității, al voinței sale clar exprimate într-o nouă și iluzorie contestație la executare. Înalta Curte, examinând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul K.N.Ș. a solicitat anularea actului administrativ-fiscal reprezentat de titlul executoriu din data de 28 martie 2009 emis de pârâta C.A.S. Cluj. Așadar, actul ce se cere a fi anulat are caracterul unui titlu executoriu de natură fiscală, fiindu-i aplicabil, sub aspectul căilor de atac, regimul juridic propriu al unor acte de executare.

Așadar, cum anularea unui act de executare se poate realiza numai pe calea contestației la executare, în speță sunt incidente sub aspectul calificării acțiunii dispozițiile art. 172 - 174 C. fisc., competența de soluționare a contestației la executare revenind conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., instanței de drept comun, respectiv judecătoriei. În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că sentința recurată, nu este susceptibilă de a fi reformată, din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant K.N.Ș. împotriva sentinței civile nr. 27/F din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012.