ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5169/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SRL Sintereag a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, solicitând admiterea prezentei plângeri, anularea deciziei din

06 mai 2011 și pe cale de consecință și a deciziei de impunere din 14 februarie

2011, să se desființeze în totalitate raportul de inspecție fiscală care a stat

la baza emiterii deciziei de impunere și să se dispună încheierea unui nou raport

de inspecție fiscală care să vizeze aceeași perioadă și aceeași bază de

impunere, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, prin decizia

de impunere din 14 februarie 2011 s-a stabilit în sarcina societății

reclamante, obligații bugetare suplimentare constând în impozite, taxe și

auxiliare în sumă totală de 3.643.852 RON.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație la data de 10 martie 2011, contestație care i-a fost respinsă

ca neîntemeiată și nemotivată.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta A.N.A.F. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanta SC R. SRL Sintereag

a formulat o cerere prin care în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 solicită

suspendarea executării deciziei de impunere din 14 februarie 2011 privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, decizie emisă de A.N.A.F.,

Direcția Generala a Finanțelor Publice Cluj, Activitatea de inspecție fiscală din

cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a plângerii formulate în prezentul dosar.

Totodată, prin cererea

înregistrată la dosar la 04 octombrie 2011 reclamanta a solicitat în temeiul

art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere

din 14 februarie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii

în anularea actelor administrativ-fiscale menționate.

Cu privire la această

din urmă cerere la termenul de judecată din 05 octombrie 2011 Curtea a pus în vedere

reclamantei să achite o taxă de timbru de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON aferente

cererii de suspendare și să consemneze o cauțiune de 10% din suma contestată, obligație

pe care reclamanta nu și-a îndeplinit-o.

Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 616 din 26 octombrie 2011 a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de suspendare

și a dispus anularea acestei cereri ca netimbrată.

Totodată,a respins ca

neîntemeiate cererile reclamantei privind anularea deciziei din 6 mai 2011 emisă

de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a deciziei de impunere din

14 februarie 2011 și a raportului de inspecție fiscală emisă de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Cluj.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

de netimbrare a cererii de suspendare s-a reținut că are prioritate și, că anterior

îndeplinirii de către reclamantă a obligației de consemnare a cauțiunii, potrivit

art. 215 din O.G. nr. 92/2003, aceasta trebuia să-și îndeplinească obligația de

timbrare.

În ceea ce privește fondul

cauzei, s-a apreciat că cererile reclamantei privind anularea actelor administrative

menționate în acțiune sunt neîntemeiate, întrucât prin contestația formulată, reclamanta

nu a invocat nici un argument în combaterea sumei de 2.732.803 RON, în mod corect

instanța apreciind că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată. Sub acest

aspect, reține instanța de fond, susținerile reclamantei din cererea introductivă

sunt contradictorii, pe de o parte invocând faptul că organul de soluționare nu

a dat dovadă de rol activ, iar pe de altă parte, arătând că nici nu era necesară

o astfel de solicitare, deoarece contestația îndeplinea toate cerințele art. 206

C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamanta SC R. SRL.

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării

recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

drept pentru care

va anula recursul ca netimbrat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară

de timbru în valoare de 19,5 RON, conform dovezii anexate la fila AA a dosarului,

aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului

se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului

judiciar.

Aceste taxe se depun la

dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La

cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și ale

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de SC R. SRL Sintereag județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 616

din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.