ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Sentința penală nr. 16 din 28 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca inadmisibilă plângerea petentului U.V.V. împotriva rezoluției nr. 988/P din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău confirmată prin rezoluția nr. 655/II/2 din 12 octombrie 2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet, pe care le-a menținut, apreciind că s-a pronunțat deja o hotărâre prin care a fost respinsă ca nefondată o altă plângere a aceluiași petent împotriva aceleiași soluții de netrimitere în judecată. În termen legal petentul a exercitat calea de atac a recursului, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, constând în aceea că la termenul de fond a fost lipsă de procedură în ceea ce-l privește, fiind prezent la o altă instanță.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată ca fiind fondate pentru alte motive decât cele invocate și care vor fi expuse în continuare. Critica privind lipsa de procedură cu petentul aflat în stare de deținere este nefondată, întrucât acesta a fost prezent la judecata cauzei, aspect de natură a acoperi presupusa lipsă de procedură, conform dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate acestea, așa cum se poate observa din practicaua sentinței atacate, petentul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării de apărător ales, cerere respinsă de către instanță.

Art. 6 C. proc. pen. garantează dreptul la apărare tuturor părților dintr-o cauză penală, care au dreptul de a fi asistate de un apărător în tot cursul procesului penal, indiferent de natura cauzei și calitatea pe care acestea o dețin. Cum la data de 28 ianuarie 2010 era primul termen de judecată, petentul fiind și în stare de deținere, instanța era obligată să-i asigure exercitarea acestui principiu fundamental al procesului penal, prin amânarea cauzei la o altă dată. Pe de altă parte, se observă și că întreaga motivare a instanței de fond ca și conținutul dezbaterilor se referă la excepția de inadmisibilitate a plângerii pe motiv că s-ar fi pronunțat o altă hotărâre în același sens, într-un alt dosar, neexistând însă niciun document referitor la acest aspect.

De altfel, nici în motivarea soluției nu se precizează dacă respectiva hotărâre a rămas sau nu definitivă pentru a opera autoritatea de lucru judecat. În speță, făcându-se simple afirmații ale instanței de fond cu privire la existența unei alte hotărâri prin care s-ar fi rezolvat definitiv - în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. - o altă plângere a petentului, din moment ce la dosarul cauzei nu se regăsește un asemenea document ca nici Dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și față de încălcarea dreptului la apărare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată sentința penală și trimis dosarul la aceeași instanță pentru rejudecare.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul U.V. împotriva Sentinței penale nr. 16 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează în totalitate sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2010.