ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2010

Deliberând asupra

recursului, se reține:

Prin Sentința penală nr. 16 din 28 ianuarie

2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins ca inadmisibilă plângerea

petentului U.V.V. împotriva rezoluției nr. 988/P din 31 august 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău confirmată prin rezoluția nr.

655/II/2 din 12 octombrie 2009 a procurorului general al aceleiași unități de

parchet, pe care le-a menținut, apreciind că s-a pronunțat deja o hotărâre prin

care a fost respinsă ca nefondată o altă plângere a aceluiași petent împotriva

aceleiași soluții de netrimitere în judecată.

În termen legal

petentul a exercitat calea de atac a recursului, criticând hotărârea instanței

de fond pentru nelegalitate, constând în aceea că la termenul de fond a fost

lipsă de procedură în ceea ce-l privește, fiind prezent la o altă instanță.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată ca fiind fondate pentru alte

motive decât cele invocate și care vor fi expuse în continuare.

Critica privind lipsa

de procedură cu petentul aflat în stare de deținere este nefondată, întrucât

acesta a fost prezent la judecata cauzei, aspect de natură a acoperi presupusa

lipsă de procedură, conform dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. pen.

Cu toate acestea, așa

cum se poate observa din practicaua sentinței atacate, petentul a solicitat

amânarea cauzei în vederea angajării de apărător ales, cerere respinsă de către

instanță.

Art. 6 C. proc. pen.

garantează dreptul la apărare tuturor părților dintr-o cauză penală, care au

dreptul de a fi asistate de un apărător în tot cursul procesului penal,

indiferent de natura cauzei și calitatea pe care acestea o dețin. Cum la data

de 28 ianuarie 2010 era primul termen de judecată, petentul fiind și în stare

de deținere, instanța era obligată să-i asigure exercitarea acestui principiu

fundamental al procesului penal, prin amânarea cauzei la o altă dată.

Pe de altă parte, se

observă și că întreaga motivare a instanței de fond ca și conținutul

dezbaterilor se referă la excepția de inadmisibilitate a plângerii pe motiv că

s-ar fi pronunțat o altă hotărâre în același sens, într-un alt dosar,

neexistând însă niciun document referitor la acest aspect.

De altfel, nici în

motivarea soluției nu se precizează dacă respectiva hotărâre a rămas sau nu

definitivă pentru a opera autoritatea de lucru judecat.

În speță, făcându-se

simple afirmații ale instanței de fond cu privire la existența unei alte

hotărâri prin care s-ar fi rezolvat definitiv - în procedura reglementată de

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. - o altă plângere a

petentului, din moment ce la dosarul cauzei nu se regăsește un asemenea

document ca nici Dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău și față de încălcarea dreptului la apărare, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul va fi admis,

casată sentința penală și trimis dosarul la aceeași instanță pentru rejudecare.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul U.V. împotriva Sentinței penale nr. 16 din 28 ianuarie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Casează în totalitate

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2010.