ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 685/44/2009,

reclamanta SC „N.” SRL a chemat în judecată pe pârâta DGFP Brăila -

Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de inspecție fiscală

nr. 9578641, a Deciziei de impunere nr. 316/957865, a Deciziei privind

nemodificarea bazei de impunere nr. 317/957866, precum și a Dispoziției privind

măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 957867, acte emise la

data de 23 decembrie 2008.

De asemenea, pe rolul

aceleași instanțe a fost înregistrată sub nr. 1324/44/2009 acțiunea prin care

reclamanta SC „N.” SRL a chemat în judecată pe pârâtele DGFP Brăila și

Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând anularea Deciziei nr. 220

din 28 mai 2009 prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. 43

din 05 februarie 2009.

La termenul de

judecată din data de 10 noiembrie 2009, instanța a conexat Dosarul nr.

1324/44/2009 la Dosarul nr. 685/44/2009, apreciind că între cele două cauze

există o strânsă legătură.

Pârâta Administrația

Finanțelor Publice Brăila a formulat întâmpinare în care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că nu pot fi exercitate două căi de

atac împotriva acelorași acte administrative, întrucât există pericolul de a se

pronunța două hotărâri judecătorești contradictorii în aceeași cauză. În plus,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

În cauză au fost

administrate probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 272 din

20 decembrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC „N.”

SRL, a modificat actele de impunere contestate, în sensul că a menținut

obligația bugetară a reclamantei numai pentru suma de 265.672,41 RON,

reprezentând TVA, precum și pentru suma de 134.541,66 RON, reprezentând

accesorii.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada analizată

(01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008), reclamanta a achitat în plus impozit

pe profit în sumă de 13.005 RON. Totodată, reclamanta a plătit, la termenele

scadente, impozitul pe dividende, motiv pentru care nu datorează majorări de

întârziere. În același timp, TVA colectată este în sumă de 1.873.046,41 RON,

iar TVA deductibilă este de 1.484.051 RON. Ca atare, TVA de plată suplimentar,

la data de 30 septembrie 2008, este de 265.672,41 RON, sumă ce a fost

evidențiată de reclamantă în soldul contului 4428 „TVA neexigibilă”.

Accesoriile aferente neplății TVA sau a plăților efectuate cu întârziere sunt,

la data de 30 septembrie 2008, în cuantum de 134.541,66 RON.

De asemenea,

reclamanta a declarat și virat contribuția de asigurări sociale reținută de la

salariați mai mult cu 27 RON, contribuția de asigurări de sănătate reținută de

la salariați cu mai puțin de 68 RON, contribuția de asigurări sociale datorată

de angajator mai puțin cu 20 RON, contribuția pentru concedii și indemnizații

cu mai mult de 118 RON și contribuția de asigurări sociale pentru șomaj

datorată de angajator mai mult cu 563 RON.

Reclamanta a depus la

termenele legale declarațiile de impozitare, taxe și contribuții, conform concluziilor

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

În ceea ce privește

înregistrarea provizioanelor în sumă de 135.399,29 RON, expertiza contabilă a

arătat că reclamanta deținea creanțe asupra clienților săi pentru care s-au

constituit provizioane.

Instanța a arătat că experții desemnați în cauză au

procedat la stabilirea TVA în baza art. 161 alin. (15) din C. fisc., adică la

încasarea ratelor, respectiv la scadența prevăzută în contractele de

vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate încheiate anterior datei de 31

decembrie 2006 și care s-au derulat și după momentul aderării României la

Uniunea Europeană.

În ceea ce privește

contractele de vânzare-cumpărare cu plata prețului într-o singură rată,

experții au stabilit că exigibilitatea TVA intervine la momentul facturării și

nu la data încasării prevăzute în contracte.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice

Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila, care au solicitat casarea sa

și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

În primul motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurentele au arătat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea formelor de procedură.

Astfel, prin acțiunea

ce a format obiectul Dosarului nr. 1324/44/2009, au fost chemate în judecată în

calitate de pârâte DGFP Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila. Cu

toate acestea, instanța a pronunțat sentința atacată doar în contradictoriu cu

pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila.

În plus, recurentele

au susținut faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor

capetelor de cerere cu care a fost învestită.

În concret, instanța

nu s-a pronunțat cu privire la Decizia nr. 220 din 28 mai 2009 emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentele au menționat faptul că prima instanță au pronunțat sentința

contestată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și cu aplicarea

greșită a art. 161 alin. (15) C. proc. fisc.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a prezentat

motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, ci doar s-a rezumat

să prezinte în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă

întocmit în cauză.

În plus, recurentele

au prezentat în detaliu argumentele pentru care au apreciat că soluția curții

de apel nu putea să se întemeieze doar pe o singură probă administrată în

cauză.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță este fondat

motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care

stabilește, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un caz de

casare a hotărârii, atunci când, prin aceasta din urmă, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Acest ultim text

legal constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De

aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu

excepția celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii

fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În concret, prin

cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 1324/44/2009, ce a fost conexat la

Dosarul nr. 685/44/2009, reclamanta SC „N.” SRL a chemat în judecată pe

pârâtele DGFP Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând

anularea Deciziei nr. 220 din 28 mai 2009 emisă de prima pârâtă prin care a

fost soluționată contestația administrativă nr. 43 din 05 februarie 2009.

Cu toate acestea,

Curtea de Apel Galați a pronunțat sentința atacată doar în contradictoriu cu

pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila, deși cererea trebuia

soluționată în contradictoriu cu organul fiscal care a emis actul administrativ-fiscal

contestat.

Totodată, prima

instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la Decizia nr. 220 din 28

mai 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, decizie

contestată în cererea conexă.

În temeiul art. 312

alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este

recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat

hotărârea casată.

Cercetarea fondului

cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor

elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă

s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să

verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la

dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația

în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ

prevăzute de Codul de procedură civilă.

În raport de motivul

de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai

impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate

considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I

și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de DGFP Brăila - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brăila

împotriva Sentinței nr. 272 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM