ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului de competență de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 178 din 28 februarie 2011, Judecătoria Sectorului 6 București a

admis excepția necompetenței materiale a instanței, iar în temeiul

art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 117 din Legea

nr. 302/2004, a declinat

competența de soluționare a cererii de

recunoaștere a hotărârilor străine in materie penală, înaintată de Centraal

Justitieel Incassobureau, prin intermediul

Ministerului

Justiției, cu privire la intimatul R.C., în favoarea Curții

de Apel

București, secția penală.

Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut

următoarele:

La data de 31 ianuarie 2011 a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Sectorului 6

București, secția penală, sub nr.

2023/303/2011, cererea de recunoaștere a

sancțiunilor

pecuniare formulată de Centraal Justitieel Incaso Bureau, Olanda, cu

privire

la intimatul R.C.

Solicitarea,

formulată prin intermediul certificatului prevăzut la art. 4 din Decizia-cadru

2005/214/JAI a Consiliului Europei, a fost înaintată instanței prin intermediul

autorității centrale române, respectiv Ministerul Justiției.

La termenul din 21 februarie 2011, instanța a

ridicat din oficiu excepția

necompetenței

materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, asupra căreia a

reținut

următoarele:

Procedura recunoașterii între Statele Membre UE a

sancțiunilor pecuniare

aplicate prin

hotărâri penale a fost introdusă în legislația românească (respectiv în

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală)

odată

cu modificarea adusă acestei legi în octombrie 2008 (prin Legea nr.

222/2008),

constituind transpunerea în dreptul intern a Deciziei-cadru

2005/214/JAI a Consiliului Europei. Dispozițiile

relevante (cuprinse în capitolul

II

din Lege, la Secțiunea a

4-a, de la art. 187 ind. 34 la art. 187 ind. 48) nu conțin

însă norme speciale de competență, limitându-se

la a prevedea că autoritățile

române

competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești (art. 187

ind.

35 pct. 2 din lege).

În acest context, și în condițiile în care

judecătoriile sunt instanțe cu

plenitudine

de competență doar în ce privește judecarea in fracțiunilor [art. 25 alin. (1)

C. proc. pen.), în cazul altor proceduri fiind

necesară o abilitare expresă dată de

lege [art. 25 alin. (2) C. proc.

pen.], văzând și, pe de altă parte, faptul că

recunoașterea

sancțiunilor pecuniare aplicate prin hotărâri penale ale Statelor Membre este o

specie a recunoașterii hotărârilor penale străine, reglementată la

art. 115 și urm. din Legea nr. 302/2004, instanța

a apreciat că în speță urmează

să

primească aplicare normele de competență referitoare la această din urmă

procedură.

Or, potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004,

cererea de recunoaștere a unei

hotărâri

penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin

solicitant, este de competența curții de apel în circumscripția căreia

domiciliază

sau își are reședința condamnatul.

Cum în speță solicitarea de recunoaștere a

sancțiunii pecuniare aplicate

intimatului

R.C. a fost formulată de autoritatea competentă olandeză,

iar intimatul domiciliază pe raza municipiului

București, instanța a apreciat că

urmează

ca în temeiul art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 117 din Legea nr. 302/2004

rep. să admită excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Sectorului 6

București

și să decline competența în favoarea Curții de Apel București, secția

penală.

Ulterior, prin sentința penală nr. 171 din 12

aprilie 2011, Curtea de Apel

București,

a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și, pe cale de

consecință,

a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect

recunoașterea și punerea în executare a

sancțiunilor pecuniare aplicate de

autoritățile

judiciare olandeze intimatului-cetățeanului român R.C.,

în favoarea

Judecătoriei Sectorului 6 București.

În final, s-a constatat ivit conflict negativ de

competență și a fost sesizată

înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a

reținut următoarele:

Prin certificatul prev. de art. 4 din Decizia

cadru, a fost înaintată instanței,

prin

intermediul autorității centrale române - Ministerul Justiției, solicitarea de

recunoaștere a sancțiunii pecuniare aplicate de

Centrul Justitieel Incasso Bureau -

Olanda, cetățeanului român R.C.

Curtea de apel a reținut că dispozițiile privind

cooperarea în materie penală cu statele membre ale Uniunii Europene, în

aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI

a Consiliului din 24 februarie

2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor

pecuniare, este reglementată în Secțiunea a 4 a Titlului VII din Legea

302/2004.

Titlului VII

intitulat „Asistența judiciară în materie penală" din Legea nr. 302/2004

prevede de la art. 187/34 la art. 187/48 o procedură care este distinctă de cea

reglementată prin dispozițiile art. 117 din aceeași lege privind procedura de

recunoaștere a unei hotărâri străine la cererea unui stat străin, care fac

parte dintr-un alt titlu, respectiv Titlul

V

intitulat

„Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare".

Pe cale de

consecință, nu există nici un argument legal (nici de tehnică legislativă) care

să prevadă că „instanța judecătorească" - la care se referă art. 187/35

alin. (2) este „curtea de apel" în circumscripția căreia domiciliază sau

își

are reședința cetățeanul român - la

care se referă art. 117 din legea specială.

Așadar, Legea nr. 302/2004 nu prevede, în mod

expres, care din instanțele

judecătorești sunt competente material să

soluționeze o cerere având ca obiect recunoașterea și punerea în executare a

sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile competente ale statelor membre

ale Uniunii Europene, devenind aplicabile dispozițiile potrivit cărora

judecătoria este instanța care are competență materială generală în materie

penală.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că se impune

admiterea excepției

necompetenței materiale a Curții de Apel București

și, în temeiul art. 42 C. proc. pen.,

declinarea

competenței de soluționare a cauzei având ca obiect recunoașterea și

punerea

în executare a sancțiunii pecuniare aplicate de autoritățile judiciare olandeze

cetățeanului român R.C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte - însușindu-și argumentele juridice

prezentate de curtea de apel, apreciind că nu se impune

reluarea acestora -

va

stabili în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 competența

soluționării

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe intimatul R.C. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Trimite dosarul acestei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 07 iunie 2011.