ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4705/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 mai 2012, pronunțată în

Dosarul nr. 6129/98/2010 (nr. în format vechi 1322/2012), Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, a respins cererea de suspendare a executării sentinței

civile nr. 251 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă,

în Dosarul nr. 6129/98/2010, formulată de recurenta - pârâtă SC P.O. SRL

București, în contradictoriu cu reclamanta G.M., reținând următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cerere, instanța

sesizată cu judecarea recursului poate dispune motivat suspendarea executării

hotărârii recurate și în alte cauze decât cele la care se referă art. 1,

dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., aplicându-se în mod

corespunzător.

Potrivit

dispozițiilor art. 289 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în fond, în ceea ce

privește cererile având ca obiect conflicte de muncă, sunt definitive și

executorii de drept.

S-a apreciat că,

susținerea recurentei pârâte în sensul că, în eventualitatea modificării

sentinței atacate, ar fi incomod pentru aceasta să recupereze de la intimata -

reclamantă sumele achitate nu poate fi inclusă în sfera actelor și faptelor ce

constituie argumente în dovedirea caracterului urgent al suspendării decurgând

prin paguba iminentă ce s-ar putea produce dacă nu ar fi suspendată executarea

și care să justifice luarea unei măsuri de excepție, prin care să se dispună

suspendarea executării unei sentințe definitive.

Î

mpotriva

acestei încheieri a declarat recurs petenta

SC P.O. SRL

București, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:

Instanța

a reținut că susținerea potrivit căreia, în eventualitatea modificării

hotărârii atacate, ar fi incomod pentru societate să recupereze sumele achitate

intimatei reclamante nu poate fi inclusă în sfera actelor și faptelor ce

constituie argumente în dovedirea caracterului urgent al suspendării, însă această

susținere a fost subsidiară altei susțineri inserate în motivarea cererii de

suspendare asupra căreia instanța nu s-a aplecat cu suficientă atenție, și

anume că executarea de către intimata reclamanta G.M. a sentinței civile nr. 251/2012

a Tribunalului Ialomița, executorie potrivit art. 289 Codul muncii, ar fi de

natură să greveze fondul de salarii al lunii în care se face plata cu mai mult

de jumătate din suma alocată de către comitentul OMV Petrom, iar consecința

acestui fapt ar constitui-o imposibilitatea achitării drepturilor salariale

pentru un număr de aproximativ 15 angajați.

S-a

conchis, că suspendarea executării sentinței civile nr. 251/2012 a Tribunalului

Ialomița este justificată și decurge din paguba iminentă ce s-ar putea produce și

care nu ar mai putea fi reparată ulterior.

Examinând

încheierea recurată, în limita criticilor formulate ce permite încadrarea

acestora în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de către instanța de judecată în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat,

pentru cele ce succed:

Deși

nu arată expres, susținând că în speță se impunea suspendarea executării

sentinței civile recurate până la soluționarea recursului, petenta critică

încheierea recurată ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 300 alin.

(2) din C. proc. civ., potrivit cărora

„La cerere, instanța sesizată cu judecarea

recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și

în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”.

În speță, petenta, în

motivarea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 215 din 7

februarie 2012, a invocat ca motive ale suspendării executării acestei sentințe

faptul că, în eventualitatea modificării acesteia, ar fi incomod să recupereze

sumele plătite de la intimata reclamantă și că prin plata acestor sume către

reclamantă ar fi afectat „fondul de salarii pentru plata angajaților”, iar în

motivarea recursului, a arătat că încheierea recurată, prin care s-a respins

această cerere, este nelegală.

Această critică este

nefondată, pentru cele ce succed:

În accepțiunea art. 300

alin. (2) C. proc. civ., deși suspendarea provizorie este facultativă, ea

trebuie dispusă atunci când se justifică, condiționat însă de o motivare

convingătoare, ca o garanție împotriva eventualelor acte de rea - credință.

Or, în speță, se

constată că motivele invocate de recurentă, așa cum au fost expuse mai sus, nu

constituie motive convingătoare, cu caracter urgent, care să justifice o pagubă

iminentă ce s-ar produce petentei și care să impună suspendarea executării

sentinței primei instanțe, ca măsură de excepție.

Dimpotrivă, aceste

motive sunt neconvingătoare și nu justifică o pagubă iminentă pentru petentă

prin punerea în executare a sentinței primei instanțe.

Pentru considerentele

expuse, instanța, constatând că încheierea recurată este legală, în baza art. 312

(1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.O.

SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC P.O. SRL București împotriva

încheierii din 4 mai 2012 dată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în Dosarul nr. 6124/98/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.