ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2892/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 29 aprilie 2014 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, petenta SC G.R. SRL a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 104159 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 44145/3/2012, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 300 alin. (2) si alin. (3), coroborat cu art. 403 alin. (3) C. proc. civ. În motivarea cererii, petenta a arătat că împotriva sentinței civile nr. 104159 din 27 noiembrie 2013 s-a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin încheierea de ședință din 23 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1770/122/2012, s-a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 104159 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 44145/3/2012. În motivarea soluției, curtea a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 300 alin. (2) și (3) și art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., motivele invocate de petentă nu pot fi incluse în sfera actelor și faptelor ce constituie argumente care să justifice luarea unei astfel de măsuri de excepție. Împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2918/2/2014, a declarat recurs petenta SC G.R.

SRL, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de art. 137alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că „dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător”. Art. 403 alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (…) instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat”.

În speță, recursul declarat de petenta

SC G.R. SRL

vizează soluția de respingere a cererii de suspendare a executării, soluție care a fost pronunțată de curtea de apel în recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. În speță, încheierea de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014 , împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil, și dispoziția instanței din încheierea recurată privind respingerea cererii de suspendare a executării își însușește acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale , va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC G.R. SRL împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014.