ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2892/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 29 aprilie 2014 și înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, petenta SC G.R. SRL a solicitat suspendarea executării Hotărârii

nr. 104159 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul

nr. 44145/3/2012, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 300 alin. (2)

si alin. (3), coroborat cu art. 403 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că împotriva sentinței civile nr. 104159 din 27 noiembrie 2013

s-a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din 23 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. 1770/122/2012, s-a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.

104159 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr.

44145/3/2012.

În motivarea

soluției, curtea a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 300 alin. (2)

și (3) și art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., motivele invocate de petentă

nu pot fi incluse în sfera actelor și faptelor ce constituie argumente care să

justifice luarea unei astfel de măsuri de excepție.

Împotriva încheierii

de ședință din 23 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă, și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

în Dosarul nr. 2918/2/2014, a declarat recurs petenta SC G.R. SRL, invocând

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând

recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară în raport de art. 137alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanța sesizată cu

judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii

recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”.

Alin. (3)

al aceluiași articol prevede că „dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se

aplică în mod corespunzător”.

Art. 403 alin.

(3) arată că „asupra cererii de suspendare (…) instanța, în toate cazurile, se

pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat”.

În speță,

recursul declarat de

petenta

SC G.R. SRL

vizează soluția de respingere a cererii

de suspendare a executării, soluție care a fost pronunțată de curtea de apel în

recurs.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de

a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea

acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recursul

este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict

și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii

atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin

urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Din

analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat

împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de

atac.

În speță,

încheierea de ședință din

23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. 2918/2/2014

, împotriva căreia a fost

exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unei

cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs.

Astfel,

întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza

are caracter irevocabil, și dispoziția instanței din încheierea recurată

privind respingerea cererii de suspendare a executării își însușește acest

caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Raportat

la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse,

recursul declarat împotriva

încheierii de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

, va fi

respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta SC G.R. SRL împotriva încheierii de

ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. 2918/2/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2014.