ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1693/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1693/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr.
27239/3/2014, la data de 07 august 2014, petenta SC T. SA a solicitat, în
contradictoriu cu intimatul S.D.E.S.E.N., în temeiul art. 450 C. proc. civ.;
suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 7287 din 20 iunie
2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM/72013, prin care instanța a dispus
obligarea sa la plata către reclamanți a unei despăgubiri egală cu
contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august - decembrie 2013
proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat
acțiunea, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a dovedit totodată
că împotriva acestei sentințe petenta a formulat apel înregistrat la Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de
30 octombrie 2014.
Prin Sentința civilă
nr. 9059 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 27239/3/2014, a
fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,
secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin încheierea din
ședința publică din data de 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția
a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de
petentă, a dispus suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 7287
din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM//2013, până
la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.
Împotriva acestei
încheieri a declarat calea de atac intitulată "apel" intimatul
S.D.E.S.E.N.
Înalta Curte,
apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele
motive:
În drept, în baza
art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în forma de la data introducerii acțiunii, 7
august 2014, în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii;
alin. (3) din acest articol prevede că la judecata cererii de suspendare sunt
aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor
dispoziții, la care norma face trimitere, încheierea asupra suspendării poate
fi atacată numai cu apel, în mod separat.
Alin. (3) a fost
modificat prin pct. 8 din Legea nr. 138/2014, astfel că începând cu 19
octombrie 2014, cererea de suspendare se judecă de către instanța de apel,
dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. rămân aplicabile, iar încheierea
dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și
hotărârea atacată.
Potrivit
dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă
recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.
În această materie,
art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară
prevede că "Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios
administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă
recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor
hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva
hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu
pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în
fața curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată,
potrivit art. 314 alin. (2) din aceeași lege "Completele de judecată se
compun din 3 judecători ai aceleiași secții".
Se constată, pe de o
parte, că Sentința civilă nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitată
a fi suspendată, potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. civ., a fost pronunțată
de tribunal în primă instanță și este supusă doar apelului, potrivit art.
XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, situație în care, hotărârea
pronunțată de curtea de apel, în apel, este definitivă, potrivit art. 634 alin.
(1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât și încheierea dată de instanța de apel
potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ. va avea același regim juridic sub
aspectul căilor de atac.
Pe de altă parte, în
reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.
134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite
competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în
condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează
expres o astfel de abilitare.
Pentru a judeca,
potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin
lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în
sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege
arătate nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență
în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o
cerere de suspendare a executării unei hotărâri.
La data introducerii
cererii de suspendare, 7 august 2014, dispozițiile art. 450 alin. (3), raportat
la dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ., prevedeau că încheierea
asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separai.
Deși potrivit acestor
dispozițiilor legale, hotărârea de suspendare a executării provizorii,
pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în
care această hotărâre a fost pronunțată de către cartea de apel, ea devine o
hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la
instanța imediat superioara, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.
În acest sens fiind
și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, potrivit cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date
în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În consecință,
întrucât hotărârea ce se va da în apel este definitivă, și încheierea dată
asupra cererii de suspendare, este la rândul ei definitivă.
Pentru aceste
considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâtul
S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2014 a Curții de
Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de pârâtul
S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2014 a Curții de
Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 27239/3/2014.
Fără nicio cale de
atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 iunie 2015.
Procesat
de GGC - GV