ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1693/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 27239/3/2014, la data de 07 august 2014, petenta SC T. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S.D.E.S.E.N., în temeiul art. 450 C. proc. civ.; suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM/72013, prin care instanța a dispus obligarea sa la plata către reclamanți a unei despăgubiri egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august - decembrie 2013 proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acțiunea, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

S-a dovedit totodată că împotriva acestei sentințe petenta a formulat apel înregistrat la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 30 octombrie 2014. Prin Sentința civilă nr. 9059 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 27239/3/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din ședința publică din data de 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de petentă, a dispus suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 35777/3/LM//2013, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia. Împotriva acestei încheieri a declarat calea de atac intitulată "apel" intimatul S.D.E.S.E.N. Înalta Curte, apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele motive: În drept, în baza art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în forma de la data introducerii acțiunii, 7 august 2014, în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii; alin. (3) din acest articol prevede că la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc.

civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Alin. (3) a fost modificat prin pct. 8 din Legea nr. 138/2014, astfel că începând cu 19 octombrie 2014, cererea de suspendare se judecă de către instanța de apel, dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. rămân aplicabile, iar încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (2) din aceeași lege "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Se constată, pe de o parte, că Sentința civilă nr. 7287 din 20 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitată a fi suspendată, potrivit art. 450 alin. (1) C. proc.

civ., a fost pronunțată de tribunal în primă instanță și este supusă doar apelului, potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, situație în care, hotărârea pronunțată de curtea de apel, în apel, este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât și încheierea dată de instanța de apel potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ. va avea același regim juridic sub aspectul căilor de atac. Pe de altă parte, în reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege arătate nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri. La data introducerii cererii de suspendare, 7 august 2014, dispozițiile art. 450 alin. (3), raportat la dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ., prevedeau că încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separai.

Deși potrivit acestor dispozițiilor legale, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către cartea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioara, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest sens fiind și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În consecință, întrucât hotărârea ce se va da în apel este definitivă, și încheierea dată asupra cererii de suspendare, este la rândul ei definitivă.

Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâtul S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de pârâtul S.D.E.S.E.N. împotriva încheierii de ședință din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 27239/3/2014. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015. Procesat de GGC - GV